bookblog.ro

Dali&Gala

Scris de • 6 November 2006 • in categoria

0Coperta românească a biografiei Dali&Gala arată profilul sever al unei femei şi privirea visătoare a unui tînăr, îndreptată nu către ea, ci către presupusul aparat de fotografiat. Nici urmă de mustaţa răsucită şi celebră, de rîsul isteric, de privirea voyeurului. Am zice nu încă.

Cartea începe ca un roman, cu observaţii fine la adresa grupului suprarealist, cu schiţarea portretelor lui Max Ernst, Andre Breton, Leonor Fini, Paul Eluard, întîmplări posibile, dialoguri halucinante. După primul capitol, romanul se îneacă în biografie, una de ton mijlociu, tolerantă, care pune sub semnul întrebării concluziile tranşante ale altor biografi, scoţînd-o pe Gala de sub imaginea de femeie-devoratoare de bărbaţi şi pe Dali de sub emblema de dandy.

Această schimbare de ton este ingenioasă, mizînd pe credibilitatea surselor, pe o distanţă faţă de zvonuri şi presupuneri, care, se ştie, erau parte din modul suprarealiştilor de a se vinde. Totuşi, ce mai înseamnă credibilitatea surselor referitor la dragoste? Grupul de la Paris proclamă iubirea liberă, problematizează sensul artei, se opune ideologiei şi acceptă frustrarea, obsesiile, ciudăţeniile. Iar Gala, soţia lui íˆluard, iubita lui Max Ernst, îşi găseşte rolul agreat de suprarealişti, cel al femeii care nu creează, ci inspiră, care nu este artistă, ci muză. Tot ea îl prezintă pe catalanul Salvador Dali suprarealiştilor. Cum evoluează relaţia lui cu aceştia, trasată între dependenţă, grandomanie şi dispreţ, asta o surprinde Genzmer foarte precis, mai ales că lipsa de modestie a lui Dali îl face să se prezinte ca fiind suprarealistul.

Gala, cea greşit considerată femme fatale sau femeie-copil, în funcţie de slăbiciunile bărbaţilor, spune biograful, Gala a fost şi secretar şi profesor, şi soţie şi mamă pentru un Salvador Dali nesigur în excentricitatea sa. Muza negocia preţul tablourilor, spaţiul expoziţiilor, dicta creatorului cum să picteze, crezînd în instinctul ei artistic. Astfel că Dali face din Gala modelul şi simbolul cosmosului său, considerînd-o catalizatorul fundamental al vieţii lui, Gala-Gradiva.

Simbioza Gala-Dali are, de-a lungul vieţii lor şi chiar după moartea ei, feţe diferite, în care nimic din ce-i omenesc nu este evitat, de la dulcegării tandre la violenţă. Marele merit al acestei biografii(care ar fi putut fi un roman la fel de decent) este însuşi faptul că oferă o viziune de ansamblu, fără încrîncenări asupra cuplului megaloman şi iubitor de paradoxuri, însă şi că merge mai departe, cu bănuiala unei lumi superbe şi absurde, asemănătoare Muzeului Dali, asemănătoare felului grotesc în care şi-a făcut Mister Surrealism prima apariţie în faţa Galei, cu axilele vopsite şi însîngerate. O lume scoasă de sub praful a două dictaturi şi, probabil, idealizată.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. rebecca spune:

    Eu citesc acum Jurnalul lui Dali si trebuie sa impartasesc cu altii isteria… Cartea e grozava! Tipul e demential, scrierea lui e o adevarata capodopera. Ca zicea el ca e genial e una dar genialitatea lui cuprinde si cititorul… Ma rog, generalizez fara argumente dar pe mine cartea ma ravaseste. Nu prea imi iasa in cuvinte dar cert e ca trebuie citita! Are de toate…

    raspunde

  2. Mihaela spune:

    Cred că putem împărţi isteria curînd: nu am citit încă “Jurnalul unui geniu”, dar mă tentează. De asemenea, am urmărit cu interes însemnările despre expoziţia care s-a deschis de curînd la Timişoara, tare aş fi vrut să fiu acolo…Mulţumesc pentru comentariu, e un impuls să încep a citi jurnalul.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro