bookblog.ro

De la circar la rege al Albaniei

Scris de • 2 December 2014 • in categoria

Titlu: Dacă citești asta înseamnă că am murit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 336
ISBN: 978-973-724-424-6
Cumpara cartea

„Marea sclipea ca și cum cineva ar fi vărsat o găleată de stele și le-ar fi împrăștiat până departe, spre orizont, așa cum făcea mama pe vremuri la stână, când spăla podeaua și apa se întindea pe dușumeaua de piatră. Cum stăteam eu acolo și priveam de sus, mi-am dat seama dintr-o dată cât de departe ajunseserăm – nu doar de Budapesta, ci de la un circ ambulant – la treptele unui tron. Ajunseserăm foarte sus și era un drum al naibii de lung până jos, așa că singurul lucru pe care îl puteam face era să urcăm în continuare. ”

Cumpără titlul în engleză

Când începi să citești un roman care începe de șase ori, parcă nereușind să imprime un ritm coerent narării din motive din cele mai bizare („Nu se cade să începi o astfel de poveste cu un bătrân care se cacă pe el în timpul unui raid aerian. O să rup paginile astea și o s-o iau de la capăt” sau „Regii nu trebuie să se încheie în grabă la nădragi când își face apariția un tată furios în pivnița unei cârciumi. Nu, unde mi-e demnitatea? Gata. M-am hotărât. Rup paginile astea și o iau de la capăt. Încep.”), te întrebi dacă totuși autorul va fi capabil s-o scoată la capăt. Și, în plus, te întrebi în ce ritm va fi scrisă până la urmă acea carte, care părea promițătoare, dar care din prima se poticnește suficient de mult încât să fie reluată de la capăt. De ȘASE ori!

Ei bine, stratagema aceasta face, de fapt, parte din farmecul romanului Dacă citești asta înseamnă că am murit, care surprinde pe toată lungimea lui. Romanul de aventură – cu atât mai mult aventură pe mare – părea de mult mort și îngropat. Noua noțiune de aventură are acum de-a face cu internetul, cu echipamentele ultraperformante de genul gadgeturilor din James Bond sau cu nave spațiale care descoperă locuri inimaginabile. Dacă cineva ți-ar spune „Romanul Dacă citești asta înseamnă că am murit este scris în notă veselă prin 2012, despre o aventură care are loc pe la începutul secolului, în care personajele sunt membrii unei trupe de circ ambulant, mijlocul de transport cel mai utilizat este o cămilă, iar cel mai tare gadget de care poți să dai este o încuietoare dublă cu cifru”, probabil că îți vei spune: „Uite o idee de roman complet răsuflată. Mai mult decât o distracție de moment nu ai ce desprinde din el.” Doar că… lucrurile nu stau chiar așa.

Personajele sunt de o profunzime neașteptată într-un roman de aventuri, fiecare dintre ele fiind extrem de bine conturat, cu o misiune bine definită și o evoluție surprinzător de bine ancorată în scenariul general al tramei. Într-un interviu pe care i l-am luat autorului, acesta spunea despre o mică poveste a unchiului unuia dintre personaje: „Am avut nevoie de ilustrarea faptului că destinul este inevitabil. Am avut nevoie de unchiul Fritz. Și l-am folosit pe unchiul Fritz.” Cam în acest fel se justifică cele mai multe dintre personajele romanului. Autorul are nevoie de câte ceva, așa că apelează la unul dintre personajele sale. Iar rezultatul este o poveste foarte coerentă, cu participarea unor ființe pe cât de incredibile pe atât de realiste, pe care cititorul nu va avea altă șansă decât să le îndrăgească. Nu voi vorbi despre fiecare personaj în parte, dar vreau să amintesc despre Otto Witte, care la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial se hotărăște să-și scrie povestea, și care descrie toată întâmplarea din perspectiva lui Otto Witte cel tânăr. De remarcat faptul – destul de incredibil și de greu de realizat – că în bătrânul hâtru cu un simț al umorului bizar poate fi regăsit într-o oarecare măsură tânărul circar care hotărăște să-și ia destinul în mâini și să facă ceea ce, poate, toți ar trebui la un moment dat să facem: să-și forțeze destinul, să fructifice o oportunitate incredibilă.

Firul epic curge foarte ușor. Nu există hopuri care să deturneze atenția cititorului, deși – este foarte adevărat – cititorul trebuie să aibă încredere în autor. El va explora zone pe care pare că nu le controlează și în care cititorul în mod cert se va simți în nesiguranță, dar până la urmă o va scoate la capăt într-un mod nu doar decent, ci chiar onorabil. Astfel, deși romanul începe fără nicio pretenție printre corturile umile ale unui circ ambulant, alături de circari cu preocupări dintre cele mai mundane, epopeea va purta cititorul prin lume într-un mod în care nu este nicăieri promis. Călătoria celor 5 prieteni este cu atât mai surprinzătoare și mai frumoasă cu cât așteptările nu au cum să fie prea mari: cum ar putea o gașcă de cinci circari însoțiți de o cămilă să plece din Budapesta și să ajungă în Albania, unde să pună mâna pe coroană? Toate șansele sunt împotriva lor, cu excepția celui mai puternic argument dintre toate: nu au nimic de pierdut sau, dimpotrivă, ar putea pierde totul, chiar și viața.

Stilul abordat de Andrew Nicoll – un scriitor cu un simț al umorului foarte dezvoltat– este unul foarte alert, amuzant și plin de surprize. Limbajul colocvial trece în porcesc pe alocuri, dar respectă în general canoanele admise de ceea ce este considerat, în general, literatură decentă. Un lucru care mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că nu abandonează nicio idee. Dacă a adus vorba despre un lucru, îl și explică, nelăsându-l neterminat.

  • Plusuri

    Ritmul alert, stilul amuzant și personajele foarte bine și clar conturate recomandă această carte ca unul dintre cele mai bune romane de aventuri din acest început de secol.

  • Recomandari

    Recomand romanul Dacă citești asta înseamnă că am murit oricărui cititor care simte, la un moment dat, nevoia de o aventură nouă – NOUĂ în sensul total, adică în ce privește personajele, firul epic, motivele, dar și abordarea în sine – și nu se simte în acel moment atras de vreuna dintre seriile care trec în ultima vreme drept romane de aventuri.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Andrew Nicoll spune:

    Thanks for the kind words.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Sanctus SImon Toyne

Copyright ©2011 Bookblog.ro