bookblog.ro

De la scutece la oliță mai repede decât îți imaginezi

Scris de • 6 January 2013 • in categoria

Titlu: De la scutece la oliță mai repede decât îți imaginezi
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 95
ISBN: 973-135-726-3
Cumpara cartea

Având un copil cu care am lucrat personal pentru a-l învăța la oliță, cartea Ginei Ford mi-a stârnit curiozitatea. Metodele folosite de mine – da, recunosc, nu am folosit o singură metodă, lucru care s-a dovedit oarecum o greșeală – au fost cea tradițională, spre care am fost ghidat de părinți, socri și cunoștințe în vârstă, cu experiență în probleme de acest gen, dar și de metoda în două etape descrisă de doctorul T.B. Brazzelton și amintită în „Îngrijirea sugarului și a copilului” scrisă de Dr. Spock și Dr. J. Parker. Este vorba, într-adevăr, de faimoasă carte Dr. Spock, pe care medicii obstetricieni o recomandă tuturor mamelor care urmează să nască – cel puțin asta se întâmpla cu un deceniu în urmă.

Cumpără titlul în engleză

Deloc surprinzător, Gina Ford propune o metodă tot în două etape, doar că metodele propuse de ea, precum și abordarea descrierii în sine a subiectului, sunt mult mai realiste, mai detaliate și mai ușor aplicabile. Dacă Dr. T.B. Brazzelton amintea, pur și simplu, că în primă etapă, olița trebuie să-și facă apariția ca piesă de mobilier, ca jucărie cu un scop ambiguu de familiarizare – care totuși mie mi-a fost de folos – Gina Ford duce mult mai departe descrierea acestei etape: la paginile 10-11 ale cărții veți găsi 7 semne pe care trebuie să le urmați pentru a fi siguri că copilul dumneavoastră este pregătit pentru a învăța să facă la oliță. Printre ele sunt foarte clar amintite vârsta începând cu care putem să ne gândim la introducerea oliței în viața copilului: minim un an și șase luni (poate ar trebui aici să menționez că fetița mea avea doi ani când am început să o învăț... și că a durat aproximativ o lună), dar și faptul că trebuie să se observe conștientizarea faptului că a făcut în scutece.

După ce aceste 7 semne – la care Gina Ford va face referire pe întreg parcursul cărții, deci ele sunt foarte importante – sunt prezentate, urmează o detaliere pe... un fel de capitole de câte o pagină sau două, care abordează prima, a doua... până la a șaptea zi, iar aceste mici capitole sunt alternate cu câteva studii de caz. Dacă tot am vorbit de Dr. Spock, în această carte, deși foarte voluminoasă, nu există studii de caz. Iar asta este o inovație salutară a Gine Ford, pentru că acolo sunt, efectiv, prezentate „în practică” informațiile teoretice pe care ni le dă. Evident, studiul de caz are neajunsul că arată un caz din mii posibile, lăsând astfel deoparte foarte multe alte situații care pot să nu aibă mai nimic în comun cu respectivul caz. Dar, din vasta experiență pe care autoarea o are (se pare că a îngrijit mai bine de 300 de copii în perioada în care a fost asistentă de maternitate), probabil că a ales cele mai comune cazuri, sau cele cu cele mai comune implicații. Din acest motiv salut studiile de caz și sunt de acord cu ele. În plus, mai au și liniștitorul efect de a-l face pe cel ce studiază cartea să se poată încrede în soluțiile pe care le propune pentru problemele care apar.

Metoda pe care o propune presupune în primul rând ca ambele părți implicate – și copilul și părintele/părinții – să fie pregătite pentru această etapă. Adeseori, copii regresează și se pare că nu întotdeauna din cauză că ei sunt cei nepregătiți. De multe ori părinții nu sunt pregătiți, nu au timp, nu știu cum să reacționeze la situații care ies din tiparul prezentat. Din experiența mea proprie, știu că regresul poate fi extrem de frustrant, chiar dacă mie nu mi s-a întâmplat concret. Au existat însă mici accidente care, de fiecare dată când apăreau, aproape că mă făceau să renunț și să apelez din nou la scutece. Acesta este, de altfel, lucrul pe care Gina Ford îl stresează: odată ce ați început, nu dați înapoi! Scutecele se mai pun doar noaptea, indiferent dacă apar sau nu accidente în timpul zilei. Studiile de caz intră din nou în atenție. Atitudinea hotărâtă are câștig de cauză.

Cartea aceasta a fost o surpriză pentru mine. Are 90 de pagini foarte groase și am citit-o într-o seară – lucru care mi-era imposibil atunci când îmi învățam copilul la oliță, pentru că într-așa o situație, numai timp de citit pe-ndelete nu ai – iar informația mi s-a întipărit foarte bine în minte. Este scrisă într-o manieră extrem de simplistă, lucru care reprezintă un avantaj net – față de, spre exemplu, celebra Dr. Spock, - în special prin prisma lipsei de timp pomenită mai înainte.

  • Plusuri

    O carte scrisă în manieră simplistă, totuși completă, care permite lecturarea rapidă, chiar pe măsură ce se aplică metoda celor 7 zile.

  • Minusuri

    Cred că 7 zile, deși descrisă foarte bine și amănunțit de Gina Ford, sunt cam puține. E bine ca cele șapte zile să nu fie considerat 7 zile consecutive, neapărat, pentru că sigur vor apărea situații în care o zi descrisă de autoare se va prelungi și a doua zi în experiența personală.

  • Recomandari

    Evident, o recomand mămicilor și tăticilor care doresc să afle mai multe despre creșterea copilului în general și despre etapa de obișnuire a copilului cu olița în special. De asemenea, bonelor profesioniste – nu celor de ocazie, pentru că vorbim de o metodă care implică 7 zile (minim) de dedicare totală.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. o carte f buna. citind-o, am reusit sa imi invat copilul la olita intr-o luna, trecand prin toate etapele. am scris si un articol pe blog depre acest lucru. deocamdata prima parte. urmeaza a doua. noi, de la 1 an si 7 luni facem singure la olita, cu trasul pantalonilor jos si tot tacamul. acum , la 2 ani si 2 luni, facem deja la wc, cu colac reductor, si am scapatsi de spalatul olitei :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro