bookblog.ro

Devenirea

Scris de • 18 August 2017 • in categoria

Titlu: Colecționara de parfumuri interzise
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 413
Cumpara cartea

Gândește-te la un bărbat, dansând cu o fată frumoasă într-o sală de bal aglomerată. Își afundă nasul în părul ei mătăsos și inhalează parfumul. Pe urmă, două minute mai târziu, dansează cu o altă fată care miroase exact la fel. Care mai e farmecul? Parfumul trebuie să spună o poveste… Povestea ta, cine ești, cine ar trebui să fii, poate chiar cine ți-e teamă să devii… Toate aceste lucruri sunt posibile. Este un detaliu foarte intim al unei femei, asemenea semnăturii ei sau a sunetului vocii sale. Și tălmăcește sentimente, stări sufletești care nu au nume, nu au limbaj de exprimare. Tocmai acest limbaj îl face mai adevărat decât cuvintele, căci, spre deosebire de cuvinte, el nu poate fi răstălmăcit sau manipulat.

Eva D’Orey este o femeie care și-ar fi acceptat destinul cu supunerea pe care doar naivitatea i-o conferea, dacă altcineva, sau poate mâna destinului folosindu-se de acest altcineva, nu i-ar fi distrus naivitatea cu atâta ușurință. De fapt, ușurința aceasta este cea care te face să te întrebi daca nu cumva ea era facută pentru ceea ce a devenit și nu pentru a fi o oarecare fată săracă, ducând o existență ternă și o viață de familie limitată și limitantă.

Dar povestea nu este cea a Evei D’Orsey, ci a lui Grace Monroe. Ea este cea care ne poartă prin țesătura anilor în care este încâlcită propria ei căutare. Căutarea unui loc unde să simtă că se potrivește, o căutare a libertății și a independenței, o căutare a sensului, o căutare de sine.

Destinele celor două femei se întâlnesc pentru prima oară printr-o scrisoare privind un testament, iar apoi întâlnirile lor devin tot mai dese în magazinul, acum în paragină, al unei bătrâne creatoare de parfumuri care și-a pierdut simțul mirosului. „Dacă Guerlain este o catedrală, magazinul lui Valmont este un panteon, un altar păgân proslăvind simțurile, unde nimic nu este nenatural, nimic nu este interzis. Rafturi din podea până în tavan, oglinzi strălucitoare, țesături senzuale. […] …flacon după flacon de parfum, până te îmbăta cu arome!” Acest magazin, acum o umbră a somptuozității luxuriante ce releva cunoașterea oamenilor într-o profunzime rar întâlnită, cu fiecare sticluță rămasă în el, este esența închisă în mirosuri și arome, care evocă trăiri puternice, a femeii pe care Grace caută să o descopere și să o înțeleagă. Grace este mai întâi fascinată de Eva, apoi revoltată, ca în cele din urmă să simtă față de ea o empatie la care ajunge doar prin prisma propriilor experiențe, de fapt, mai exact, prin prisma propriilor trăiri și a unei lumi interioare care îi seamnă prea mult femeii complexe, inteligente și puternice care este Eva. Astfel, povestea Evei are rolul unei oglinzi.

Pe lângă frumusețea seducătoare a poveștii, ceea ce iese în evidență sunt scurtele cugetări asupra aspectelor care, în diferite momente ale vieții, devin de o importanță sufocantă. Kathleen Tessaro reușește să surprindă în câte un paragraf complexitatea unor trăiri, a unor realități ce par a necesita foarte mult timp de reflecție și și mai mult timp de a le explica. Însă ea, fără a explica, oferă minții sau sufletului o concluzie care are maleabilitatea și flexibilitatea necesară pentru a nu rămâne înfiptă în credințele și cugetările altcuiva, ci devine personală, transfomată subtil în momentul preluării ei, în exact ceea ce ființa ta nu reușea să pună cap la cap.

Doar ca să vă fac pofta (și pentru că mi-a fost imposibil să mă hotărăsc la unul singur), iată câteva citate:

„Așadar, în fapt, tu nu te joci cu norocul deloc. Tot ce faci este să acționezi așa cum consideri tu că este adevărat, iar asta e la fel ca și credința…”

”- Știi ce înseamnă să păcătuiești?
- Să faci ceva greșit?
Madame scutură din cap.
- Acesta este un sens. Dar mai este și un altul, din greacă, hamartia, care se traduce prin a rata ținta. Acesta e înțelesul pe care îl prefer eu.
- A rata ținta, repetă Eva, întipărindu-și expresia în memorie.
- Da, continuă Madame. Încercăm și eșuăm, precum arcașii care țintesc, însă nu reușesc să nimerească ținta.
Eva o privea în timp ce își dădea jos voaleta.
- Când vei fi mai matură și vei fi înotat în râul vieții, vei vedea că nu există oameni “buni”, fetițo. Cu toții încercăm și eșuăm, încercăm prea mult și eșuăm prea des. Să îți amintești asta. Până la urmă nu ar trebui să judecăm prea aspru păcatele celorlalți.”

„- Cei mai mulți oameni cred că muza este o creatură de o frumusețe, grație și stăpânire de sine perfecte. Precum creaturile din mitologia greacă. Dar se înșală. De fapt, la muze ar trebui remarcată absența perfecțiunii - o prăpastie între ceea ce sunt și ceea ce ar putea fi. Muza ideeală este o femeie ale cărei imperfecțiuni și contradicții te îndeamnă să umpli golurile din caracterul ei. Ea este cea care îți zgândărește creativitatea. O posibilitate extraordinară, așteptând să fie formată.”

  • Plusuri

    Povestea în sine este captivantă, personajele complexe contruite cu deosebită măiestrie, claritatea stilului, poetic pe alocuri.

  • Recomandari

    Celor fascinați de tot ceea ce însemnă un parfum, celor care admiră curajul de a nu fi convențional, celor care își doresc o lectură frumoasă, profundă, caldă și inteligentă.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Monique spune:

    Pare interesanta si captivanta! Multumim pentru recenzie!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro