bookblog.ro

Devotamentul câinesc

Scris de • 6 July 2018 • in categoria ,

Titlu: Așa a descoperit omul câinele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 178
ISBN: 978-973-50-4956-0
Cumpara cartea

Cum s-a născut prietenia dintre om și câine? Cum de dăinuie atât de mult această relație? În cartea de față, etologul Konrad Lorenz prezintă scenariul primelor întâlniri dintre strămoșul câinelui domestic și om, cum s-a născut un interes bazat pe beneficii reciproce, pentru ca mai apoi, în genele câinelui să apară devotamentul față de stăpânul uman.

M-a captivat cartea, deși eu sunt posesoare de pisică. În orice caz, lectura poate fi utilă oricărui iubitor de animale de companie. Înveți lucruri fascinante despre psihologia canină, modul în care relaționează acestea cu omul și aspecte de care un om trebuie să țină cont pentru o mai bună înțelegere cu patrupedul.

Citind cartea, zâmbești și te întristezi. Autorul relatează cu duioșie și umor experiențele sale de viață în care au fost implicați câinii pe care i-a avut de-a lungul timpului. Oferă sfaturi valoroase în ceea ce privește anumite rase de câini, raportându-se în special la cele cărora le-a fost el stăpân. Personalitatea câinilor este diferită, însă îi unește o caracteristică rară în rândul oamenilor: capacitatea de a iubi necondiționat (sau cum îl numesc eu, un soi de devotament câinesc).

Din carte îți rămân în minte în special anumite întâmplări:

Cum nu e bine să privești direct în ochi un câine sau o pisică, deoarece pentru ei, privirea fixă înseamnă stare de alertă și atac.

Starea de mâhnire a cățelușei Stasi atunci când stăpânul a plecat fără ea, felul în care l-a urmărit pe furiș până la gară, cum a sărit chiar și în tren, după care, aruncată înapoi pe peron, felul în care se uita dezamăgită după stăpân…

Sau modul în care a reacționat unul din câini după ce și-a mușcat stăpânul (fiindcă nu l-a recunoscut la timp), cu un soi de remușcare profundă, care se manifesta fizic prin tremurat, ochi triști și postură umilă.

Descrierea unei zile câinești, în care autorul, sătul de conveniențele sociale, preferă să se retragă în Delta Dunării cu un câine, să traverseze înot, să adune larve pentru pești și să asculte culcat în iarbă liniștea muzicală a naturii.

Sursa foto: pexels.com

Afli ce înseamnă mai exact gardul pentru câini. Pentru ei reprezintă protecție în două sensuri diferite. Unii câini care latră curajoși de după gard devin brusc speriați atunci când omul pătrunde în curte. Gardul le dădea un aparent curaj, iar apariția „dușmanului” îi dezarmează. Însă alți câini, poate chiar liniștiți, fără să dea dovadă de agresivitate, pot ataca în momentul în care omul intră. În mintea lor, le este încălcat teritoriul care le oferă adăpost și atunci se văd nevoiți să îl apere cu colții.

Autorul povestește și o întâmplare amuzantă. Unul din câinii lui, pe nume Bully, se ura de moarte cu un alt câine din zonă, un spitz alb. Cei doi obișnuiau să se latre vânjos printr-un gard ori de câte ori se întâlneau. La un moment dat însă, surpriză! Gardul este în reparații și o bună bucată din el lipsește.

„Au ajuns în porțiunea în care nu mai era gard, dar au alergat mai departe și și-au dat seama de greșeala lor abia când au ajuns în capătul de jos al grădinii. S-au oprit amândoi, cu părul ridicat pe spinare, arătându-și colții, ca de obicei, dar... nu mai aveau gard! Dintr-o dată, au amuțit. Șovăiau, stăteau în cumpănă? Nu. Simultan, amândoi au făcut stânga-mprejur, au fugit unul lângă celălalt înspre partea cu gard a grădinii și acolo au continuat să latre furioși.”

Astfel de povești ți se întipăresc în minte și probabil nu vor fi prea curând uitate. Relatările din experiența proprie fac tot farmecul cărții.

Deși își iubește enorm câinii, și pe cei din prezent, și pe cei care nu mai sunt, autorul simte nevoia de a specifica faptul că iubirea față de câini nu poate înlocui total iubirea față de aproape.

„Sunt foarte multe motivele care îi determină pe oameni să-şi ia un animal şi să-l crească, dar nu toate pot fi considerate juste. Mai ales printre iubitorii de câini găsim oameni care au trecut prin experienţe amare şi care îşi caută un refugiu în compania animalelor. Mă mâhneşte şi mă întristează să aud această afirmaţie complet falsă: “Animalele sunt mai bune ca oamenii.” De fapt, nu-i deloc aşa! Sunt de acord că fidelitatea unui câine îşi găseşte cu greu echivalentul în loialitatea socială a omului. Însă câinele nu se confruntă cu labirintul unor obligaţii morale adesea contradictorii, el nu cunoaşte deloc, sau doar în foarte mică măsură, conflictul dintre înclinaţie şi datorie, cu alte cuvinte, este străin de ceea ce ne face pe noi, oamenii, să ne simţim vinovaţi. Chiar şi cel mai devotat câine este, privit prin prisma responsabilităţii omeneşti, amoral… Din păcate, foarte mulţi dintre iubitorii de animale – şi, în special, dintre cei preocupaţi de protecţia animalelor – perseverează în această părere extrem de periculoasă din punct de vedere etic. Singurul fel de dragoste pentru animale care poate fi frumos şi înălţător este cel provenit din dragostea generală faţă de întregul univers al fiinţelor vii, a cărui parte centrală trebuie să rămână dragostea faţă de om… Numai cel care simte la fel poate să se ataşeze de animale fără a se pune într-o primejdie morală. Cine însă le refuză oamenilor dragostea  din cauza dezamăgirii provocate de slăbiciunile omeneşti şi o transferă asupra câinilor sau pisicilor săvârşeşte fără îndoială un mare păcat… Ura faţă de oameni şi iubirea pentru animale sunt o combinaţie foarte proastă.”

  • Plusuri

    O carte sensibilă, dar și realistă, referitoare la relația dintre om și necuvântătoare.

  • Recomandari

    Iubitorilor de câini, pisici și orice alte animale de companie, care ne fac viața mai frumoasă, mai amuzantă și mai bogată în experiențe.

Categorie: , | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro