bookblog.ro

Dezonorată

Scris de • 24 July 2009 • in categoria

Titlu: Dezonorată
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 144
ISBN: 978-973-724-196-2

Atunci când alegi să citeşti o mărturie îţi asumi conştientizarea unei experienţe umane, care îţi poate schimba percepţiile sau te poate lăsa cu multe întrebări deschise, îndemnându-te să te implici într-un fel sau altul. Mukhtar Mai îţi pune la dispoziţie un document autentic, un soi de radiografie a unei lumi atât de îndepărtate de realitatea noastră zilnică, încât este foarte greu să parcurgi cele 140 de pagini fără un nod permanent de indignare. Pentru prima oară am simţit mai viu decât niciodată mesajul unei campanii sociale condusă de organizaţia Amnesty Internaţional: "It"™s not happening here, but NOW."

O femeie în vârstă de 28 de ani este nevoită să ceară iertare unei alte familii, în numele fratelui său presupus vinovat de întreţinerea unei relaţii cu una din fetele clanului. Nimic neobişnuit până aici. Numai că ne aflăm undeva în estul Pakistanului, iar normalul se deformează treptat, dar sigur odată cu sentinţa Sfatului Satului. Acesta se întruneşte de urgenţă şi neţinând seama de orice alte legi, alege ca pedeapsă pentru aşa zisa vină a băiatului de numai 12 ani, violul surorii sale Mukhtaran Bibi. Asemenea unui obiect dispensabil, femeia este îmbrâncită într-o încăpere şi violată de un grup de 4 bărbaţi din familia Mastoi, iar apoi aruncată în stradă umilită şi într-o puternică stare de şoc, în văzul tatălui său şi al întregului sat adunat pentru judecată.

Până aici, povestea lui Mukhtaran Bibi, deşi pare desprinsă dintr-o umanitate în stare precară, este similară cu a multor femei din Pakistan, care reprezintă de cele mai multe ori unealta la îndemână pentru rezolvarea conflictelor dintre familii. Ulterior supranumita Mukhtar Mai ("stimata sora mai mare") alege însă să se desprindă din tăcerea batjocurei îndurate şi să lupte pentru dreptate cu ajutorul legii oficiale. Renunţând la ideea sinuciderii ca singură soluţie viabilă pentru recăpătarea onoarei, ea înfruntă toate obstacolele lipsite de noimă care nu ţin seama de ceea ce noi numim cu lejeritate "drepturile omului".

Lipsa educaţiei considerată inutilă pentru o femeie îi ridică o mulţime de bariere, începând cu faptul că poliţia locală îi cere să semneze cu degetul o hârtie în alb, care urma să fie completată ulterior nu cu declaraţia adevărată, ci cu ceea ce trebuia spus. Protejaţi de lipsa de valoare a cuvintelor unei femei precum şi de absurditatea cerinţei de a exista 4 martori oculari pentru a putea dovedi un viol, făptaşii nu se întâlnesc vreodată cu mustrări de conştiinţă, ba dimpotrivă consideră că era datoria lor să rezolve în acest mod presupusa problemă. Povestea lui Mukhtar Mai atinge însă noi dimensiuni, trezind interesul presei internaţionale şi organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului. După demersuri îndelungate şi asumându-şi riscul unei răzbunări din partea clanului Mastoi, femeia reuşeşte să-şi vadă agresorii pedepsiţi şi devine involuntar un simbol pentru lupta împotriva acestor violenţe, bucurându-se de solidaritate şi susţinere atât în Pakistan, cât şi în întreaga lume. Cea mai mare satisfacţie vine însă de la construirea în sat a unei şcoli pentru fete, cu sprijinul diferitelor asociaţii, considerând că educaţia este cea mai puternică armă care poate asigura încetarea acestor acte de barbarism. Şcoala devine astfel un simbol al luptei sale personale transformate sub proprii ochi în lupta tuturor femeilor împotriva acestui tip de violenţă.

Mukhtar Mai impresionează prin capacitatea sa deosebită de a depăşi momentele de umilinţă şi batjocură la care a fost supusă, ţelul său final fiind obţinerea unei judecăţi drepte şi promovarea educaţiei în rândul fetelor, pentru a putea pune capăt unor asemenea fapte. Spre deosebire de aşteptările majorităţii, ea nu a profitat de mediatizarea cazului său pentru a se refugia definitiv într-un alt stat (lucru foarte la îndemână), ci dimpotrivă a dorit să-şi recapete liniştea şi să obţină aplicarea legii, ţinând în acelaşi timp seama de Coran, în satul în care trăieşte şi astăzi. Povestea lui Mukthar Mai reprezintă o dovadă vie a diferenţelor majore între culturi şi societăţi şi a faptului că încă nu putem vorbi despre o accepţiune generală a noţiunii "drepturi", care se dovedeşte a fi extrem de flexibilă acolo unde educaţia este încă considerată inutilă, iar religia este interpretată şi folosită conform propriilor nevoi.

Scris de Ruxandra Mateiu

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Miki spune:

      Dupa cum ai ‘povestit-o’, pare cu siguranta ceva foarte interesant de citit :)

      raspunde

    2. Jen spune:

      eu imi iau floricelele si astept distractia. radu, ai legatura.

      raspunde

    3. Mit spune:

      astept cu nerabdare sa citesc cartea.

      raspunde

    4. Linda spune:

      Nu cred ca as citi o asemenea carte despre viol, clanuri familiale, etc.

      raspunde

    5. Radu Iliescu spune:

      Mersi, Jen, nici eu nu te-am uitat. Insa sunt ingropat in Ibn Khaldoun, Prolegomenele au peste o mie de pagini. Apoi ar mai fi Ibn Arabi, Geneza cercurilor, o bagatela de vreo 60 de pagini de metafizica pura. Dupa care sper sa ma inham la Ibn Batutta, incredibil ce-a putut vedea “Marco Polo” asta al arabilor.

      De ce crezi ca m-as complica cu gunoaie, cand vacanta se mai si termina, si mai am si o micro-sesiune de mariri de control, asa?

      raspunde

    6. Radu Iliescu spune:

      Hai c-am citit recenzia. Ce magarie, ce porcarie, ce gascarie, ce iepurarie. Continui sa fiu impresionat de capacitatea unora de a gandi in parametrii: “am cunoscut o familie de romani care nu puteau avea copii, deci romanii sunt sterili”.

      Din cate m-am uitat pe net, violatorii sunt niste haimanale, care au incalcat inclusiv legile traditionale, aplicand o razbunare care constituie in sine o infractiune, neputand dovedi in fata judecatorului ca sora lor avusese de suferit.

      Deci Pakistanul, Asia, Africa si cam tot ce nu e Euromerica sunt niste violatori, sodomisti, misogini. Ei ne-au adus criza. Sa-i exterminam, sa-i coacem, sa-i bagam la congelator.

      Scuzati mania proletara, dar chiar nu m-am putut abtine. Ce idioti dom’le, sa sodomizeze fara sa cunoasca placerile civilizatiei, spre deosebire de noi, care sodomizam recitand Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului. Am vazut eu personal la stirile de la ora 5, cum un pustiulica a intrat peste o baba la privata, si a invatat-o deliciile varstei a treia, cracanata peste cacastoare, cum se petrece peste tot in stirile de la ora 5, inclusiv in studio.

      raspunde

    7. booktrotter spune:

      radu briliescu strikes again…

      raspunde

    Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • clarisse frederic vitoux

    Copyright ©2011 Bookblog.ro