bookblog.ro

Din Carpaţi până la Fuji

Scris de • 21 June 2009 • in categoria

0Din Carpati pina la Fuji recenzie
Autor: Mihai Epure
Rating: Din Carpati pina la Fuji rating - recenzii carti
Editura: Cartega, in colaborare cu: Editura Nipponica
Anul apariţiei: 2000
416 pagini
ISBN: 973-99795-2-1



O carte de mare actualitate

Excelentul volum de istorie comparată Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure este, de fapt, teza de doctorat a autorului, intitulată Relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Japonia. Tradiţie şi contemporaneitate. Este vorba despre o lucrare monumentală, de o importanţă majoră istoricilor, profesorilor, studenţiilor şi publicului larg interesat de fenomenul japonez şi ce a însemnat acesta pentru România. Totodată, Din Carpaţi până la Fuji este, citându-l Hidekata Mitsuhashi, fostul Ambasador al Japoniei la Bucureşti, care deschide printr-un scurt text volumul de faţă, "de foarte mare actualitate" (p.9).

În cuvântul înainte, semnat de regretatul Paul Diaconu, preşedintele Fundaţiei Nipponica, acesta afirmă: "Cultura este cea care poate stârni interesul Japoniei, nu numai prin valoarea ei de test al sensibilităţii şi forţei de asimilare a unor fenomene şi trăiri, ci şi prin dimensiunea ei umană directă, de facilitare a contactului direct şi de modelare a fenomenului social" (p. 10). Întradevăr, pentru mulţi români, culutra niponă a fost cea care le-a deschis drumul către noi pasiuni, cum ar fi artele marţiale, origami, ikebana şi multe altele.

În confesiunea autorului de la începutul volumului aflăm despre intenţia lui Mihai Epure de a crea o cronologie a principalelor domenii de cooperare dintre România şi Japonia şi o cronologie a lucrărilor despre acest subiect publicate până la momentul apariţiei cărţii. De asemenea, Mihai Epure se aventurează în a propune idei care ar putea aduce mai aproape cele două ţări, aflate la mii de kilometri depărtare una de alta. O datorie morală planează asupra cuvintelor scrise în Din Carpaţi până la Fuji, Mihai Epure simţind nevoia de se achita de această datorie acumulată ca urmare a misunii lui diplomatice în Japonia.

Motivaţia de a scrie şi publica o teză de doctorat cu tema relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Japonia stă chiar în cuvintele lui Nicolae Titulescu, care, la conferinţa "America, Extremul Orient şi Pacificul" din 1933, a lansat ideea că "...în unitatea aceasta perfectă a lumii de astăzi, interdependentă în toate părţile ei şi în toate manifestările, Pacificul este marea problemă a viitoruli" (p. 16). Pentru a ne convinge cât de multă dreptate a avut Titulescu cu mai mult de şapte decenii în urmă, nu e nevoie decât să urmărim evenimentele politico-militare din zona Pacificului.

Opt capitole

Din Carpaţi până la Fuji este structurată în opt capitole pe care, datorită tirajului mic (pe care bănuesc că l-a avut cartea) şi lipsei totale din librăriile şi anticariate online (şi probabil offline), le voi prezenta în continuare în detaliu.

1. O carte permanent deschisă

Primul capitol este initulat Japonia - o carte permanent deschisă şi prezintă, aşa cum anunţă şi subtitlul capitolului o "concisă prezentare a Ţării Soarelui Răsare" (p.17). Mi s-a părut foarte interesantă definiţia pe care Mihai Epure o dă poporului japonez: "luptător curajos, filozof, cumpătat" (p.18), făcându-i pe japonezi grecii şi nemţii Asiei. "Greci" datorită simţului lor artistic şi "nemţi" datorită spiritului militarisit (distrugător, în unele cazuri) al japonezilor.

Capitolul cuprinde informaţii, pe care cititorul le poate găsi în orice enciclopedie, referitoare la geografia, clima, fauna, flora, istoria, populaţia, filosofia, sistemul de învăţământ, forma de guvernământ, sistemul juridic, armata, economia, infrastructura, turismul, cultura, teatrul şi religia. Toate aceste subiecte sunt tratate pe scurt în mai puţin de 50 de pagini, fiind astfel doar un reper pentru neiniţiaţi sau o recapitulare pentru cunoscători.

Subcapitolul Japonia în balanţa viitorului ridică întrebări la care, după aproape 10 ani de la publicare cărţii, comunitatea internaţională va trebui în curând să răspundă: "care va fi rolul armatei japoneze în Asia de Sud-Est? ce s-ar întâmpla în cazul în care influenţa americană în zonă ar scădea sau s-ar reduce ori ar dispărea complet? în ce măsură un conflict în zonă ar ameninţa investiţiile japoenze aici [în Occident, n.n]?" (p.51) Importanţa acestor întrebări îl situează pe Mihai Epure în rândurile istoricilor vizionari, dovedind în acelaţi timp o înţelegere nemaipomenită a situaţiei Japoniei în contextul ei internaţional.

Încercaţi voi să găsiţi răspunsuri la întrebările de mai sus în condiţiile în care Nord Corea testează din ce în ce mai des rachete cu rază lungă de acţiune, continuându-şi programul nuclear în ciuda presiunilor comunităţii internaţionale. Gândiţi-va la insistenţele Occidentului asupra ţărilor asiatice în general, dar a celor din Asia de Sud-Est în particular, pentru a rezolva problema juntei militare din Burma.

Care vor fi urmările unei politici de retragere sau concentrare a forţelor armate americane în zona Pacificului? Cum vor reacţiona puterile nucleare asiatice? Cine va apăsa primul pe butonul roşu? Vom asista din nou la militarizarea Japoniei (fapt puţin probabil datorită actualei consituţiei pacifiste a Japoniei) în urma presiunilor comunităţii internaţiloane de a-şi asuma un rol mai pregnat în menţinerea securiţăţii zonei asiatice?

Iar, în contextul crizei economice cu care întreaga lume se zbate, a falimentelor unor mari nume din industria automobililui, vom asista oare la instaurarea unui monopol japonez în locul liber lăsat de GM & Co. Specialiştii niponi au anunţat deja o posibilă creştere a cererii de automobile japoneze în anii care vin. Mai devreme sau mai târziu, locul liber trebuie ocupat. Dar de către cine? Va fi Japonia, va fi Korea de Sud? Poate China sau chiar India!

2. Punţi diplomatice

Cel de-al doilea capitol, Punţi diplomatice, este cel mai "consistent", ocupând o pătrime din numărul de pagini al cărţii. Relaţiile diplomatice dintre România şi Japonia sunt prezentate de la debtutul contactelor oficiale de la sfârşitul secolul al XIX-lea şi până în anul 1999, unde practic se închide studiul lui Mihai Epure.

Contactele oficiale dintre România şi Japonia au debutat în anii 1880-1881 printr-un schimb de scrisori dintre suveranii celor două ţări. Conţinutul acestor scrisori se referea la independenţa de stat a poporului român, iar mai apoi la înfiinţara unei legaţii nipone la Bucureşti (venită la propunerea părţii japoneze).

Prima legaţia română de la Tokyo va fi deschisă la 13 septembrie 1917, Nicolae Xenopol fiind numit, prin decret regal, ministru plenipotenţial în Japonia.

În periaoda 1918 - 1944 sunt semnate câteva tratate, convenţii şi învoieli plurilaterale între cele două state, printre care, cel mai important, a fost tratatul din 1920 de recunoaştere a unirii Basarabiei cu România. Din păcate, cu toate insistenţele şi jocurile diplomatice ale României, acest tratat va rămâne neratificat de către Japonia!

Prima legaţie a Japoniei la Bucureşti va începe să funcţioneze la 12 martie 1922, Genshiro Nishi fiind primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţial japonez în România.

În urma evenimentelor de la sfârţitul celui de-al doilea război mondial, la 31 octombrie 1944, România rupe relaţiile diplomatice cu Japonia, dar nu se ajunge la o declaraţie de război între cele două state. Personalul diplomatic al fostei misiuni japoneze fiind internat în lagărul de la Ghencea.

Relaţiile diplomatice sunt reluate doar peste 15 ani, la 1 septembrie 1959, dar, înainte de această dată au avut loc câteva vizite sindicale şi parlamentare (1955), vizite sportive (tenis de masă) şi culturale (1956).

Prima Ambasadă a Japoniei în România va fi deschisă la 1 iunie 1964. Odată cu normalizarea relaţiilor diplomatice, între România şi Japonia au fost semnate acorduri comerciale şi de viză (1960), tratate de comerţ şi navigaţie (1969), plus convenţii vamale (1976) care aveau scopul de a obţine facilităţi economice reciproce.

După Revoluţia din Decembrie 1989, relaţiile politico-diplomatice şi economico-culturale nu au dus la o apropiere seminificativă între cele două ţări. În 1996, odată cu alegerea ca preşedinte a lui Emil Constantinescu, atitudinea Japoniei faţă de România devine mai favorabilă, doar pentru a fi din nou umbrită de criza politică din 1998-1999.

Temerari români

Cele mai vechi izvoare istorice româneşti despre Japonia sunt datorate descrierii lui Nicolae Milescu Spătarul, care dedică în exclusivitate japonezilor ultimul capitol (Descrierii vestitei şi marii insule a japonezilor şi ce se află acolo) din jurnalul său de călătorie Descrierea Chinei. N.M. Spătarul, supranumit de istorici un Marco Polo român al veacului al XVII-lea, ajunse în China în urma unei călătorii care a durat doi ani, între 1675 şi 1677.

Contrar afirmaţiilor din volumul Românii în istoria universală (coord. Gh. Buzatu), primul călător de origine română în Japonia nu a fost Basil Assan (care publică în 1899 placheta Călătorie împrejurul Pământului), ci Nicolae Russel, care ajunge în Japonia via America - Hawaii. Cu toate că Russel nu a lăsat nici o scriere referitoare la călătoriile sale, Florin Vasiliu scrie în Istoria literaturii japoneze că acesta se căsătoreşte cu o japoneză şi moare în China în 1930.

Al doilea călător român în Japonia este inginerul şi exploratorul Iuliu Popper, care moare în 1893 în Buenos Aires, fără a lăsa nici un document referitor la călătoria lui în Japonia. Deci, cronologic vorbind, Basil Assan este practic cel de-al treilea român în Japonia.

3. Legături economice

Cel de-al treilea capitol al volumului Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure tratează raporturile economice dintre România şi Japonia. Legăturile economice au demarat în 1924 doar pentru a fi sistate în 1941, la intrarea ambelor state în cel de-al doilea război mondial. În tot acest timp, valorificarea iniţiativelor ambelor părţi va fi încetinită atât de distanţa mare dintre cele două ţări, cât şi de "absenţa banilor şi lipsei unei politici coerente [a României, n.n.] vizavi de ţările din zona Asia - Pacific" (p.171).

În perioada 1955-1959 realţiile comerciale sunt dezvoltate într-o foarte mică măsură. Cele mai notabile acţiuni ale acestei perioade sunt, probabil, prezenţele româneaşti la diferite târguri comerciale desfăşurate la Tokyo şi Osaka.

Acordurile şi tratatele comerciale din intervalul 1960-1989 au fost reglementate juridic de ambele ţări, rezultând astfel schimburi economice ceva mai active decât în perioada precedentă. Anii de vârf ai acestei perioade sunt 1978 şi 1980, volumul tranzacţiilor cu Japonia deţinând o pondere de 25% în 1975, iar în 1980, România realizând cel mai ridicat volum de export din istoria schimburilor româno-japoneze de până atunci.

Anul 1989 înclină balanţa importurilor-exporturilor dintre România şi Japonia în favoarea României, produsele importate şi exportate rămânând în mare parte aceleaşi până în 1999.

4. Conexiuni culturale

Cel de-al patrulea capitol al volumului Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure prezintă legăturile culturale dintre România şi Japonia. Până în 1999 au existat patru aranjamente şi convenţii de cooperare cultuală (1961, 1967, 1975, 1995) între România şi Japonia.

Poate, unul dintre cele mai reprezentative exemple de conexiuni culturale este trilogia generalului Gheorghe Băgulescu, ataşat militar şi ambasador la Tokyo, Suflet japonez (Yamato Damashii, în japoneză), apărută pentru prima dată în 1937 la Editura Ziarului "Universul". Trilogia, apărută la Tokyo şi în franceză, engleză şi japoneză, are un subiect inspirat din legendele populare nipone.

Primul Dicţionar româno-japonez apare laTokyo în 1940 în urma unei munci de câţiva ani a diplomatului Radu Flondor. Ajuns în Japonia, acesta îşi dedică şase ani din viaţă studiului la Universitatea Waseda din Tokyo, fiind considerat de către Mihai Epure ca "unul dintre personajele importante în istoria relaţiilor diplomatice româno-nipone, într-o perioadă în care acestea se aflau la debutul lor" (p. 236).

Sursa foto: Google Images

Interesant de menţionat este şi faptul că pe 2 septembrie 1945, la semnarea actului de capitulare al Japoniei, pe cuirasatul USS Missouri din Golful Tokyo, unde avea loc "festivitatea", John Florea, un fotograf american de origine română, făcea poze în calitate de corespondent de război pentru SUA. Fotografiile lui au ajuns pe coperta revistei "Life".

5. Legături consulare

Conexiunile la nivel de consulat sunt tratate în capitolul al cincelea al volumului lui Mihai Epure, Din Carpaţi până la Fuji.

Primul consulat general al României în Japonia a fost creat în Osaka în 1923, titlul de consul general onorific revenindu-i lui Katsutaro Inabata.

În 1902 au fost create primele consulate japoneze la Bucureşti şi Galaţi, dar pentru aceste două consulate nu s-au găsit documente care să ateste şi funcţionarea lor.

6. Relaţiile militare

Capitolul al şaselea este dedicat relaţiilor militare dintre România şi Japonia.

Primul document de soriginte militară între România şi Japonia a fost, precum am menţionat mai sus, notificarea independenţei de stat a poporului român prin schimbul de scrisori din 1880-1881.

În 1917, în urma unei epidemii de tifos din Moldova, soseşte în România o delegaţie militară medicală japoneză, iar după bătălia de la Mărăşeşti şi Oituz din acelaşi an, generalul Eremia Grigorescu primeşte, de la o delegaţie militară japoneză, o sabie din partea împăratului Japoniei.

Primul ataşat militar român a fost col.ing. Mitică Detot, care ajunge la post în Japonia în 1975, iar omologul său japonez, Ichiu Inui soseşte la Bucureşti în 1980.

La întoarcerea în România, Mitică Detot va publica Misiune în Ţara Soarelui Răsare - Editura Militară, 1992 şi Cunoscând Japonia. Memoriile unui ataşat militar (1975-1987) - în două volume, apărute la Editura Pastel, 2007. Precum sugerează şi titlul fiecărei cărţi în parte, acestea sunt bazate pe experienţa autorului la post în Japonia.

7. Convergenţe constituţionale

Cel de-al şaptelea capitol al volumului Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure tratează aspecte constituţionale, încercându-se o paralelă între constituţia României şi cea a Japoniei, precum şi a insituţiei avocatului poporului (ombudsman) din cele două ţări.

Japonia avea prima ei constituţie în 1868, o dată cu Restauraţia Meiji, moment de cotitură în istoria japonezilor, când practic are loc trecerea de la epoca feudală la cea modernă. România va devansa cu 10 ani acest moment, pentru ca în 1858 să se aprobe Convenţiunea pentru organizarea definitiva a principatelor dunărene (p. 333).

8. În loc de epilog, sugestii

În ultimul capitol, cel de-al optulea, Mihai Epure lansează două idei prin care se pot dezvolta realţiile dintre România şi Japonia. Acestea sunt: "1) necesitatea mai bunei cunoaşteri şi comunicări; 2) perfecţionarea cadrului politico-diplomatic, economico-financiar şi juridic al legăturilor bilaterale" (p. 381).

Volumul de istorie comparată Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure se încheie cu Post Scriptum-ul autorului, în care acesta mărutriseşte că, prin lucrarea lui, doreşte deschiderea porţii înţelegerii între România şi Japonia.

Scrisorile de felicitare, punctele de vedere şi referatele asupra cărţii lui Mihai Epure sunt publicate înainte de mulţumirile autorului adresate tuturor celor care au ajutat, într-un fel sau altul, la finalizarea cărţii. Astfel, Mayo Nishiike (ataşatul cultural al Ambasadei Japoniei de la Bucureşti), Sumiya Haruya (omul de cultură nipon care i-a tradus din română în japoneză pe Rebreanu, Eliade şi Barbu) şi Constantin Vlad (fost ambasador al României în Japonia) şi-au exprimat aprecierile lor, catalogând Din Carpaţi până la Fuji de Mihai Epure "cea mai cuprinzătoare lucrare elaborată în ţara noastră despre subiectul dat" (p.412).

Nu lispesc nici câteva imagini color, pe voi veline, ale familei imperiale, ale câtorva temple şi zone japoneze renumite, precum şi aspecte culturale la care Mihai Epure a fost martor atât în România cât şi în Japonia.

Consideraţii critice personale

Nu doresc în finalul acestei prezentări detaliate să contest în nici un fel valoarea documentară a cărţii Din Carpaţi până la Fuji scrisă de Mihai Epure. Nimeni nu poate face acest lucru! Cel puţin nu în momentul de faţă, când există doar o singură astfel de carte publicată în româneşte. În schimb, doresc să fac câteva comentarii "tehnice".

Prima dintre aceste consideraţii tehnice la care doresc să mă refer este calitatea tipografică a cărţi. Cu toate că beneficiază de o copertă frumoasă, de fotografii color şi de hârtie de calitate bună, volumul nu a fost legat corespunzător. Fiind o carte de istorie, care nu se citeşte de la o zi la alta, o carte care va fi mereu recitită şi studiată de pasionaţii lumii nipone, desprinderea paginilor de copertă poate deveni un aspect foarte inconvenient.

Datorită faptului că iniţial cartea Din Carpaţi până la Fuji a fost o lucrare de doctorat, structura cărţii este una academică, cu capitole împărţite în subcapitole, care la rândul lor sunt subdivizate. Din păcate, editorul şi redactorul cărţii, Gabriela Buruiană, nu a reuşit să menţină şi o uniformitate a elementelor de font.

De asemenea, notele de subsol, acolo unde sunt menţionate, apar uneori în interiorul textului, alteori la subsolul paginii, uneori menţionând toate detaliile de publicare, alteori nu. Aceste note ar fi cerut şi prezenţa bibliografiei folosite la scrierea cărţii, mai ales că, titlurile şi autorii din bilbiografie ar fi putut fi un reper pentru cei interesaţi de subiectul în cauză.

Foarte sugestive ar fi fost şi introducerea fotografiilor celor mai reprezentante figuri care au influenţat legăturile politico-diplomatice dintre România şi Japonia. Desigur, doar în măsura în care acestea ar fi fost disponibile. În imaginea de mai jos (de la dreapta la stânga): Gheorghe Băgulescu, Elena-Georgia (fiica lui) şi Akiko (iubirea lui).

Sursa foto: www.zf.ro

După cum menţionam la începutul acestui articol, cartea a fost (în cea mai mare probabilitate), tipărită într-un tiraj modest de o editură mică. Acest fapt ar putea fi şi motivul pentru care atât Din Carpaţi până la Fuji cât şi Editura Cartega sunt foarte slab reprezentate pe internet. Acest amplu material, publicat pe cel mai bun blog de cultură din România, va ajuta la remedierea situaţiei.

Scris de Mihnea Voicu Şimăndan

Categorie: | Editura:

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. fbogdan1988 spune:

    E o carte interesanta.

    raspunde

  2. Lidia Mares spune:

    Despre Japonia poti afal si din cartile lui Elie Bufnea.

    raspunde

    • mvs spune:

      Nu am auzit de acest autor pana acum. Ne puteti da si cateva titluri scrise de Elie Bufnea despre Japonia? La ce editura au aparut? Pe internet nu am gasit prea multe informatii.

      raspunde

  3. Pingback: Am citi în iunie | Jurnal de departe

  4. Pingback: Eu pe net – iulie 3 | Drept la ţintă

  5. NERO spune:

    De la Ikebana de ganduri la Din Carpaţi pâna la Fuji, sensibilul diplomat si talentatul condeier (memorialist, jurnalist, poet, prozator) a ieşit pe piata cărţii, cu discretie şi silentiozitate, şi cu alte volume demne de toata atentia si admiratia. Pacat ca reflectoarele sunt puse de cele mai multe ori pe figuranţi şi cabotini! Ma bucur c-am gasit aceasta carte si acest autor aici!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Povestea anului 2012

Copyright ©2011 Bookblog.ro