Pret: 37,00 lei |
Am avut priviliegiul de a îmi cí£dea aceastí£ carte în braţe stând pe malul Mí£rii Negre, puţin mai la sud de locul unde se creeazí£ atmosfera romanului: este vorba despre închipuirea jurnalului lui Ovidiu, scris în anii în care poetul a fost exilat de cí£tre împí£ratul Augustus pe meleagurile Pontului Euxin. Recomand oricui nu a citit-o încí£ sa o înceapa într-o zi rí£coroasa, poate chiar înnorata, singur pe plají£.
În timp ce priveşti peste marginile cí£rţii apa cenuşie, cuvintele se urcí£ prin degete, navigând pe fluxul sangvin, pâní£ la creier, şi dezví£luie cealaltí£ faţa a unei plaje, a unei mí£ri, a unei lumi: un pustiu, dar un pustiu plin de cí£lí£tori. Ovidiu, odatí£ poetul iubit al Romei, se trezeşte aruncat pe malul unei mí£ri reci şi austere, înconjurat de strí£ini pentru care viaţa are cu totul alt sens decât în Cetatea Eterní£.
Spuneam cí£ malul Mí£rii Negre este locul unde se creeazí£ atmosfera cí£rţii, cí£ci nu consider cí£ adeví£rata acţiune ia loc aici - povestea lui Ovidiu este povestea oricí£rui om exilat, chiar a oricí£rui om însingurat. În primul rând, a autorului sí£u, singurul roman cí£ruia i-a fost acordat prestigiosul premiu Goncourt. Tema exilului este lentila prin care se poate arunca o privire şi catre viaţa lui Horia Vintilí£ (el însuşi a trí£it pentru mult timp şi a murit departe de tí£râmurile Pontului Euxin).
Romanul prezintí£, aşadar, metamorfoza prin care trece Ovidiu: adaptarea sa la lumea cea nouí£, dar şi regí£sirea unei lumi interioare autentice. Îndepí£rtat de zgomotul şi beţia Romei, confruntat cu valorile geţilor - religia monoteistí£, viaţa simplí£ şi credinţa cí£ fericirea adeví£ratí£ se gaseşte dincolo de moarte - poetul îşi dí£ seama de perisabilitatea tuturor concepţiilor care înainte îi pí£reau imuabile, chiar şi cele privitoare la Cetatea Eterna.
Cu toate cí£ Ovidiu reuşeşte sí£ se situeze, ca urmare a exilí£rii, în afara timpului obişnuit, trecerea acestuia lasí£ urme dureroase în carnea sa, şi bineînţeles cí£ tocmai nostalgiile, îndrí£gostirile, tristeţile şi micile bucurii ale poetului sunt cele care îl fac uman şi dau veridicitate personajului. Prin urmare, cartea se remarcí£ printr-o densitate şi o forţí£ a trí£irilor neobişnuite, care ţin cititorul lipit de pagini (şi, sper, de plají£ şi mare). Nu este însa numai o examinare a interiorului uman, cí£ci romanul abundí£ în amí£nunte istorice şi etnografice, care completeazí£ tabloul unui adeví£rat jurnal.
Ca ultim punct de menţionat: am recunoscut de la început cí£ am avut norocul sí£ îmi cadí£ în braţe aceastí£ carte acum. Norocul a fost, de fapt, atracţia titlului. Iniţial m-am gândit la faptul cí£ Dumnezeu trebuie sí£ fie şi el un exilat, acolo sus. Începând cí£lí£toria prin paginile cí£rţii, am realizat însí£ repede cí£ omul este cel ce se naşte (el pe sine) în exil. "Dumnezeu s-a ní£scut în exil" este o minunatí£ mí£rturie a unei asemenea naşteri.
Categorie: Lit. contemporana | Autor: Vintilă Horia | Editura: Art
sorina spune:
8 October 2009 | 8:29 pm
da, am citit si eu cartea,in franceza, pe vremea cand eram studenta,e, cu adevarat,minunata…:)