Titlu: Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă
Autor: Sherman Alexie (ilustrații de Ellen Forney)
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Vlad Pojoga
Numar pagini: 242
ISBN: 978-606-93631-71

Uneori, când alegi o carte fără să știi prea multe despre ea, joci un joc foarte periculos. De câteva ori am pățit-o rău de tot și am dat peste niște cărți de-a dreptul plictisitoare (ca să nu spun groaznice), doar pentru că mi-a fost prea lene să caut câteva recenzii pe Goodreads și m-am bazat exclusiv pe designul coperții sau pe titlul promițător. Dar există și unele excepții – mai rare, ce-i drept –, acele suprize extrem de plăcute peste care dai din întâmplare, bazându-te pe intuiție, iar Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă face parte dintre ele.

Cumpără titlul în engleză

Despre romanul cvasi-autobiografic al lui Sherman Alexie am auzit foarte pe scurt în urmă cu câteva luni, într-un videoclip book haul de pe YouTube, și titlul mi-a rămas întipărit în minte. De cum l-am văzut pe lista cu noile apariții de la editura Art am știut că trebuie să fie al meu. Nu am mai citit până acum vreo carte care să pună accentul pe cultura amerindiană, așa că am fost cu atât mai fascinat de pățăniile lui Junior și am dat pagină după pagină dorind să aflu cât mai multe despre obiceiurile și tradițiile nativilor americani.

Povestea îl are în centru pe Arnold Spirit, zis Junior (poreclă dată tuturor băieților din comunitatea în care locuiește) și schimbările prin care acesta trece după ce ia decizia de a se muta de la școala din rezervație într-una din afară, frecventată de „albi”. Astfel, Junior ajunge de două ori un paria: indienii Spokane îl privesc ca pe un trădător pentru că a ales să urmeze cursurile școlii din Reardan, iar noii lui colegi și profesori încearcă să-l marginalizeze doar pentru că este... diferit. Dacă va reuși Junior să treacă peste toate hopurile ivite de-a lungul solicitantei sale călătorii rămâne să aflați citind Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă. Nu veți regreta, v-o garantez.

La o scurtă inspectare a romanului am constatat că abundă de ilustrații haioase și foarte bine realizate. Acesta este primul punct forte al cărții: modul în care textul și ilustrațiile coexistă în armonie, desăvârșind experiența cititului. Unele desene au fost pur și simplu geniale prin ridiculozitatea lor, altele m-au surprins prin complexitate și atenția la detaliu, iar majoritatea au avut rolul de a oferi informații extra despre unele personaje, fără a încărca textul cu paragrafe inutile, astfel menținându-se ritmul alert al lecturii. După părerea mea, Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă este unul dintre cele mai puternice exemple ale modului în care cuvintele și imaginile pot lucra împreună pentru a transmite mai multe decât un text convențional.

Fiind o carte destinată, în mare, publicului tânăr, te-ai aștepta ca subiectul rasismului să fie prezentat foarte puțin, ba chiar să fie ignorat complet. Ei bine, mă bucur să vă spun că nu este cazul să vă faceți probleme, pentru că autorul a știut exact cum să se folosească de acest topic extrem de sensibil și, nu numai că l-a prezentat într-un mod prin care să fie înțeles chiar și de către cei mai mici dintre cititori, dar l-a făcut să iasă în evidență exact așa cum este cu adevărat: nici mai mult, nici mai puțin decât o adunătură de prejudecăți ale unui grup de oameni cu gândire limitată. Am simțit pe pielea mea greutățile și multitudinea de nedreptăți pe care Junior a fost nevoit să le suporte odată admis la liceul din Reardan și mi s-a părut interesant cum autorul a distribuit „ura” pentru protagonist atât printre albi, cât mai ales în cadrul comunității pe care băiatul a trădat-o.

Ce nu mi-a plăcut la carte au fost personajele, în special cele secundare sau cele cu apariții episodice. Multe dintre ele mi s-au părut doar niște copii de carton, modelate după niște șabloane prestabilite și folosite din nou și din nou de tot mai mulți autori, astfel încât au ajuns să fie considerate clișee. De exemplu, avem de-a face cu: prietenul cel mai bun care nu este de acord cu decizia protagonistului și îi face viața amară, doar pentru a se împăca la sfârșit; bătăușul școlii care nu este un bătăuș, ci un om cu suflet mare; tatăl alcoolic și cea mai frumoasă fată din școală care, la început, are prejudecăți vizavi de protagonist, dar sfârșește prin a se îndrăgosti de el.

Evenimentele se succed cu repeziciune, asigurând ritmul alert al romanului, dar unele dintre ele (în special cele cu „greutate”) nu au avut un impact prea mare din cauză că personajele mi s-au părut insuficient dezvoltate și, ca să fiu sincer, nu mi-a prea păsat de ceea ce avea să li se întâmple.

Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă a fost o adevărată surpriză, pentru că nu mă așteptam să dau peste o poveste cu un mesaj atât de puternic și în care subiectul rasismului să fie ceva mai mult decât element de decor. Chiar dacă personajele nu m-au impresionat, cartea s-a citit foarte repede și nu a fost nicidecum o lectură grea, iar întâmplările amuzante au fost la ordinea zilei.

• Plusuri

  Ilustrațiile minunate, povestea și seriozitatea cu care este abordată problema rasismului.

• Minusuri

  Unele personaje unidimensionale.

• Recomandari

  Cititorilor aflați în căutarea unei lecturi lejere și amuzante.