bookblog.ro

Eleganţa ariciului

Scris de • 11 August 2009 • in categoria

0Eleganţa ariciului recenzie
Autor: Muriel Barbery
Rating: Eleganţa ariciului rating - recenzii carti
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Ion Doru Brana
385 pagini
ISBN: 978-973-143-325-7

(ediţia în engleză aici)
Nu îndrăznesc să spun ferm că Eleganţa ariciului este o mare realizare literară, dar poate salva o după-amiază anostă. Deşi toate întîmplările din carte au loc într-o casă împărţită în opt apartamente luxoase, locuite de snobi, povestea e mai palpitantă decît un roman de aventuri. În centrul ei se află două personaje care încalcă toate ideile preconcepute despre ce ar trebui să fie, două excepţii de la regulă care se străduiesc să pară cît mai obişnuite: doamna Michel, portăreasa imobilului, luptîndu-se în fiecare zi să fie cît mai banală (şi credeţi-mă că îi e greu) şi Paloma, o fată genială, care, dezamăgită de lipsa evidentă de sens a vieţii, plănuieşte cum să se sinucidă. Cel puţin, pentru început...

O portăreasă amatoare de romane ruseşti şi cunoscătoare de filosofie, împreună cu o sinucigaşă de o luciditate aproape optimistă (şi cu o latură japoneză amuzantă) nu pot provoca decît dezastre comice. De exemplu, remarcile care îi scapă doamnei Michel provoacă suspiciunea cucoanelor pe cît de respectabile, pe atît de absurde, indignarea lor şi, nu în ultimul rînd, o ultimă îndrăgostire. Despre aceasta din urmă nu pot divulga prea multe, nu e deloc versiunea pensionară a Cenuşăresei, ci o poveste cu umor şi duioşie despre doi oameni care se plac, chiar dacă norma socială stabileşte că le-a trecut vremea.

În acelaşi timp, Paloma ţine un Jurnal al mişcării lumii, precum şi un caiet de cugetări profunde, ambele amestecînd inocenţa cu o înţelegere matură a lucrurilor (oricum, fata pare a fi singurul adult din familia ei infantilizată de confort şi poziţie socială). Aceste însemnări reprezintă atît versiunea care completează povestea spusă de doamna Michel, cît şi o colecţie de "lucruri pentru care merită să trăieşti". Fără să vrea la început, personajul dezamăgit precoce de viaţă adună motiv după motiv să trăiască, fie că e vorba de ataşamentul pe care începe să îl aibă faţă de altă persoană, doamna Michel, fie că e vorba de frumuseţea unei poezii sau întîlnirea cu oameni care au aceleaşi gusturi şi păreri.

Pînă la urmă, înainte de a fi critică socială (romanul excelează în a ironiza spiritul şi moravurile franceze) şi un manual de filosofie pentru cititori moderni, Eleganţa ariciului este o carte despre prietenie. Ştiu, ştiu, sună atît de demodat, dar e vorba de prietenia aceea care nu ţine cont de vîrstă, de educaţie sau de tot arborele genealogic, ci una bazată pe afinităţi spontan descoperite, încredere şi preţuire. Nu sunt lucruri uşor de scris, dar Muriel Barbery păstrează tonul amuzat fără să pară brutal şi emoţionează fără să transforme cartea în melodramă.

De aceea, vă recomand să nu ignoraţi cartea aceasta: poate că nu vă schimbă lumea, dar cel puţin vă înseninează cîteva zile.

Scris de Mihaela Butnaru

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Carmen spune:

    Titlul paradoxal, plin de subtilitate si comentariul sensibil, care puncteaza esenta dar nu lamureste problema, fac lectura cat mai incitanta. Am cautat “Tara minunilor”, dar nu am gasit-o.
    Numai bine! :)

    raspunde

    • Mulţumesc! Mi-a fost greu să mă abţin de la a povesti una-alta din întîmplările prin care trece doamna Michel. Merită fiecare hohot şi toată simpatia :)

      Cît despre Ţara minunilor, am pus un link la recenzie, poţi face o comandă rapidă acolo.

      raspunde

  2. gia spune:

    ah, mie mi-a schimbat lumea :)

    ai uitat sa spui ca e si o carte de filosofie :)

    mie mi-a placut muuuuult, cam pana in canada si inapoi :)

    raspunde

    • Uite aici: Pînă la urmă, înainte de a fi critică socială (romanul excelează în a ironiza spiritul şi moravurile franceze) şi un manual de filosofie pentru cititori moderni, Eleganţa ariciului este o carte despre prietenie.

      Mă bucur că ţi-a plăcut.

      raspunde

  3. Pingback: Bucharest in photos «

  4. alice spune:

    Mie imi place foarte mult cartea asta, chiar nu cred ca merita afirmatia: “poate că nu vă schimbă lumea, dar cel puţin vă înseninează cîteva zile.” Sunt atatea carti care nu numai ca nu iti schimba lumea, dar ii mai si pun piedica, incat cartea asta e o mica bijuterie. E o poveste cum cred ca numai un european ar putea sa creeze, imi aminteste de Impreuna de Anna Gavalda si de filmul Amélie, si chiar mi-a bucurat ultimele cateva zile. E o carte pe care am s-o tin minte mult timp si dupa care respir parca mai usor.

    raspunde

  5. Creatiffa spune:

    Un roman filozofic, amuzant si sensibil :).

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro