bookblog.ro

Emoții și lecții de viață în „sălbăticie”

Scris de • 24 November 2017 • in categoria ,

Titlu: O mie de femei albe
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Traducere:
Numar pagini: 400
ISBN: 978-606-779-231-7
Cumpara cartea

Pe 13 septembrie, la librăria Humanitas Cișmigiu, am fost prezentă la o lansare de carte care mi-a mers la inimă. Cu atenta moderare a Denisei Comănescu, director general al editurii Humanitas Fiction, Laura Câlțea, Ana-Maria Caia și Raluca Moianu au discutat despre o carte recomandată cu multă căldură de www.bookblog.ro: O mie de femei albe. Jurnalul lui May Dodd.

O mie de femei albe a fost primul său roman, apărut la St. Martin’s Press în 1998. De atunci, s-au vândut peste 700.000 de exemplare în Statele Unite, iar traducerea în limba franceză, „Mille femmes blanches”, s-a aflat pe lista de bestsellere din Franța timp de 57 de săptămâni, înregistrând vânzări de peste 400.000 de exemplare.

Romanul este inspirat, parțial, de fapte reale, pornind de la premisa că, în 1854, s-ar fi semnat un acord între administrația Statelor Unite și tribul de indieni americani Cheyenne, prin care, în vederea restaurării păcii dintre părți, o mie de femei americane urmau să fie trimise pe teritoriile Cheyenne, pentru a deveni soțiile a o mie de membri ai tribului. Firește, scopul era unul nobil, și anume de a facilita un amestec natural și pașnic între cele două popoare, și de a consolida relațiile de pace fragile, deseori periclitate de luptele aprige pentru teritoriu. Istoric vorbind, acest pact nu a fost niciodată semnat, însă autorul pornește narațiunea cu ideea contrarie.

CITEȘTE RECENZIA ROMANULUI „Amintirea dragostei” de Jim Fergus

Titlul ne induce doar puțin în eroare: femeile „albe” sunt, de fapt, o mixtură caracteristică populației Statelor Unite; în rândurile lor regăsim, de exemplu, o femeie de culoare (Euphemia), fugită de pe plantația unui stăpân de sclavi sudist, sau o imigrantă de origine elvețiană (Gretchen), ajunsă acolo pe filiera arhetipală a visului american.

Scris din perspectiva personajului principal, May Dodd, romanul incită tocmai prin prezența acestui amestec de origini, educații, pături sociale și atitudini, creând, dincolo de câteva figuri proeminente, și un personaj colectiv de impact. Forța acestor femei, toate hotărâte să își părăsească situația și condiția, lăsându-se în voia aventurii într-un ținut necunoscut, este indubitabilă. Felul în care ele, deși atât de diferite, ajung să relaționeze, să conviețuiască, să se alieze sau, de ce nu, să se dușmănească, subliniază încă o dată ideea de egalitate și de înclinație umană către societate și organizare.

Cu toate că, firește, perspectiva este romanțată, iar una dintre întrebările evidente este dacă autorul, bărbat fiind, reușește să redea în mod realist și de necontestat gândurile și emoțiile feminine, recomandarea mea înainte de lectură ar fi să nu stăruiți asupra acestui aspect. În fond, literatura, fie ea clasică sau modernă, abundă de exemple similare; nu o dată, autorii au reușit să creeze personaje nemuritoare aparținând celuilalt gen. Mai degrabă, concentrarea ar trebui să se îndrepte în două direcții: prima, fundamentul istoric și social pe care se clădește narațiunea (personal, nu mă voi plictisi niciodată de „poveștile cu indieni” și de perspectivele diferite asupra relațiilor complicate dintre aceștia și coloniștii „albi”); și a doua, poveștile personale ale fiecăreia dintre femeile atent portretizate.

În ceea ce privește a doua direcție, vă puteți aștepta la clișee și stereotipuri. Ca simplu exemplu, Euphemia, „mireasa” de culoare, este aleasă de un războinic indian... tot de culoare. Probabil, deja în ideea că o comuniune inter-rasială era suficientă, autorul nu a dorit să împingă lucrurile prea departe. Mai mult decât atât, din diverse alte surse, este un fapt cunoscut acela că triburile de amerindieni nu agreau în mod deosebit persoanele de culoare. Totuși, caracteristicile Euphemiei sunt clasice în reprezentare: este prototipul femeii dure, rezistente, cu un trecut violent și zbuciumat, care reușește să se impună fără probleme într-o societate nouă, mult mai ușor decât fragilele „domnișoare de pension”, puțin înclinate spre supraviețuire, în ciuda educației.

Dincolo de observațiile sociale, însă, aș dori să atrag atenția și asupra evoluției dramatice a romanului. Chiar dacă veți avea impresia că acesta debutează poate prea lent și descriptiv, și vă veți lăsa amăgiți de combinația dintre stilul epistolar (scrisori trimise de May Dodd membrilor familiei sale) și cel memorialistic (jurnalele acesteia), vă promit că acțiunea devine mai mult decât precipitată pe parcurs, și vă avertizez că încărcătura emoțională atinge un apogeu care înclină balanța spre tragic, la final.

  • Plusuri

    Construcție solidă, personaje remarcabile, controverse și concepte polemice care țin cu sufletul la gură și pot deveni subiecte excelente de dezbatere, de exemplu, pentru un club de lectură.

  • Minusuri

    Înclinațiile previzibile către stereotipizare din punct de vedere social și rasial

  • Recomandari

    Pentru pasionații de istorie „romanțată”, dar și pentru cei care doresc o lectură facilă, și totuși intensă, cu protagoniste care domină peisajul livresc și care se dovedesc puternice nu doar individual, ci și colectiv

Categorie: , | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    O recenzie care iti merge la inimă: clară, incitantă, cu un mesaj simplu și imposibil de ignorat: cartea aceasta trebuie citită!
    Eu chiar am citit cartea, și mă bucur că părerile noastre se află pe aceeași lungime de undă. Felicitări Iuliei – așa cum ne-a obișnuit, a făcut o radiografie concisă a cărții, cu plusurile și minusurile ei, care te încurajează sa citești si sa descoperi singur unde sunt lăsate puncte de suspensie, spre completare personală!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro