0Autor: Su Tong
Rating:
Editura: Rao

În Imperiul Xie Tatăl Imperial îşi dă duhul. Duanbai, unul dintre prinţii moştenitori îl accede pe împăratul defunct. Are doar paisprezece ani şi dorinţe meschine. Aşa începe povestea despre un imperiu fictiv, cu personaje captivante a căror destin se află mereu pe muchie de cuţit. Aceasta este povestea lui Su Tong, Eu sunt împăratul Chinei.

Duanbai este unul dintre prinţii moştenitori ai imperiului Xie, iar când acesta este numit moştenitor, toate neînţelegerile dintre acesta şi fraţii săi ies la suprafaţă. Firea răutăcioasă şi răsfăţată a noului Împărat este cea care face ca imperiul să se fărâme fără ca acestuia să-i pese prea mult. Mai mult decât atât, Duanbai scapă de oamenii şi lucrurile care nu-i plac printr-o singură poruncă: "Omoară!". După opt ani de domnie autoritară (deşi nu el conducea imperiul, ci bunica sa, doamna Huangfu) este detronat de fratele său Duanwen care va pierde complet imperiul. Condamnat să ducă o viaţă de om obişnuit, Duanbai alege să devină acrobat de circ. Precum o incantaţie rău prevestitoare, în Eu sunt împăratul Chinei se repetă mereu aceleaşi cuvinte: "...şi dezastrul se va abate în curând asupra imperiului Xie".

Narată la persoana întâi, Eu sunt împăratul Chinei este povestea fictivă a vieţii lui Duanbai. Su Tong reuşeşte astfel în acest roman să prindă viaţa unei culturi, cu tot ce însemna aceasta, de la intrigi de palat, la dragoste şi înfrângere. Dacă cunoşteam că împăratul are voie să aibe mai multe concubine imperiale, nu ştiam că rivalitatea dintre acestea poate duce până la omorârea copiilor. Iar indiferenţa conducătorilor imperiali este explicabilă din moment ce aceştia nu părăseau Oraşul Interzis.

Dacă Duanbai este un copil răsfăţat care nu are nicio calitate de conducător sau de luptător. Asta nu înseamnă că nu reuşeşte să găsească un suflet care să-i fie aproape şi la bine şi la rău. Acea persoană este eunucul Rândunică care îi rămâne alături până la moarte, urmându-l şi în pasiunea Împăratului de a deveni acrobat. Duanbai cunoaşte şi dragostea alături de domniţa Hui, însă intrigile de la palat îi obligă să se despartă pentru totdeauna, chiar dacă pe parcursul vieţii aceştia se vor reîntâlni.

Fiind încă un copil, Duanbai fuge într-o seară din palat şi descoperă circul ambulat. În acel moment se înfiripă şi pasiunea Împăratului Imperiului Xie pentru păsări, dar şi pentru a zbura. Prin ochii unui copil forţat să devină peste noapte un conducător temut se întrevede şansa unei alte vieţi. Duanbai devine din Împăratul Xie, Împăratul Acrobat.

Dacă viaţa la palat a Împăratului Xie Duanbai este una care este fermecatoare, repetiţia zilelor şi a evenimentelor din viaţa acestuia imprimă un ritm monoton al poveştii. Abia când acesta este detronat parcă Duanbai prinde viaţă, devine om, gândeşte de unul singur şi luptă pentru un vis al său: să meargă pe sârmă, să fie liber precum păsările. Din păcate viaţa acestuia alături de Rândunică este întreruptă de război, împăratului detronat nerămânându-i altceva decât să se adăpostească la o mănăstire.

Simbolul păsării apare mereu în romanul lui Su Tong, fie din dorinţa împăratului de a fi liber şi de a face ceea ce doreşte, dar şi în pasiunea domniţei Hui pentru păsări. Poate în alte împrejurări dragostea acestora ce pare pură ar fi supravieţuit, dincolo de intrigile de curte şi de gelozia celorlalte concubine, dar şi a bunicii Huangfu. Duanbai este o pasăre în colivie, care dacă nu ar fi cunoscut bunăvoinţa şi prietenia lui Rândunică, dar şi dacă nu ar fi fost obligat să trăiască ca un om obişnuit, nu ar fi putut să devină ceea ce este. Abia după ce acesta este detronat putem spune că adevăratul Duanbai se arată. Răutatea şi îngâmfarea dispar dintr-o dată, iar în locul acestora rămân prietenia, dar şi libertatea.

Su Tong a scris povestea fermecătoare a unui copil-împărat care îşi trăieşte viaţa departe de lumea reală. Eu sunt împăratul Chinei este un roman fermecător tocmai pentru că dacă la început Duanbai este doar un copil nesuferit, acesta ajunge să înţeleagă ce înseamnă prietenia şi iubirea de aproape. Mai mult decât atât, acesta îşi alege singur destinul din momentul în care este detronat. De aceea Eu sunt împăratul Chinei este un roman care-mi va aminti mereu de puterea omenească de a schimba destine, chiar dacă aceste schimbări au cauze nefaste.

"În dimineţile senine puteau vedea cu claritate muntele, până la jumătatea înălţimii lui, şi mănăstirea Bambus Aspru. Puteau vedea şi un călugăr ciudat pe o sârmă întinsă bine între doi pini, fie mergând în viteză, fie imitând poziţia cocorului într-un picior. Eu sunt acea persoană."

Scrisă de Cristina Teodorescu