bookblog.ro

Exit Ghost

Scris de • 5 June 2010 • in categoria

0
Autor: Philip Roth
Rating: Exit ghost rating - recenzii carti
Editura: Vintage
Anul apariţiei: 2008
304 pagini
ISBN: 9780099516088

(ediţia în limba engleză)

Cine crede că bătrîneţea nu are farmec nu l-a citit pe Philip Roth, care are luciditatea şi umorul de a expune toate umilinţele şi satisfacţiile pe care declinul biologic le aduce la pachet, inseparabile. Al nouălea roman despre Nathan Zuckerman este o poveste ambivalentă, în care se împletesc renunţarea şi ultimele zvîcniri de pasiune. Exit Ghost este romanul în care Zuckerman spune adio lumii, urîndu-i în acelaşi timp bun găsit.

Retras vreme de 11 ani în New England, naratorul se întoarce în oraşul pierzaniei, New York, pentru o operaţie care, speră el, îi va reda demnitatea pierdută: suferă de incontinenţa urinară, ceea ce îl obligă la ritualuri umilitoare, îi restrînge libertatea şi îi spune neîncetat "Eşti bătrîn şi neputincios". Cuprins de un amestec de uimire, neîncredere şi fascinaţie faţă de noua viaţă a oraşului, el decide brusc să facă schimb de case cu un cuplu necunoscut. Să spunem, un gest imprevizibil pe care şi-l permite...însă e doar începutul unei suite de improvizaţii, parţial reale, parţial închipuite.

Pe de-o parte, scriitorul este urmărit de un ziarist insistent, avid de informaţii despre E.I .Lonoff, un scriitor pe care Zuckerman îl cunoscuse în tinereţe. Stînjenit de îngustimea şi vulgaritatea acestuia, Z. se lansează într-o analiză a urii sale autentice: jurnalistul Kliman nu doar că e vulgar, dar e şi tînăr, viril, emană viaţă. E ura bătrînului pe care Zuckerman n-o acceptă, însă care îl activează şi îi oferă o ultima ocazie de a se implica, de a trăi vîrtejul împotrivirii. Astfel că îi promite tînărului dornic să scrie o biografie scandaloasă că i se va impotrivi cu tot ce poate. În acelaşi timp, impetuozitatea lui Kliman îi arată că o epocă literară, culturală, epoca sa, e sfîrşită: expunerea e preferată prudenţei, scandalul e preferat decenţei, poveştile subterane sunt mai importante decît opera unui autor. Aceasta e prima revelaţie amară provocată de reîntoarcerea în lume.

Pe de altă parte, gestul său impulsiv i-o aduce în cale pe Jamie, de care se îndrăgosteşte iremediabil. Această pasiune tîrzie îl torturează pe Zuckerman; cu spiritul său analitic ,se lansează în ipoteze, posibilităţi, conturînd astfel portretul unei seducătoare livreşti. Sentimentele lui se exprimă exclusiv în ficţiune, într-o serie de dialoguri pe care le scrie în camera de hotel, cu fantezia aprinsă de o nouă apariţie a lui Jamie, dar şi conştient de iluzia pe care şi-o administrează. Comparativ cu alte pasiuni descrise de Roth, această punere în scenă este clişeică şi obositoare, însă am înţeles lucrurile astfel: uneori ceea ce ne dorim enorm este tocmai un clişeu.

Mai departe, aş vrea să păstrez discreţia asupra unui personaj şi a unei scene care mi se par extrem de delicate, perfect construite. Le consider aspectele cele mai sensibile ale romanului, iar Philip Roth, deşi nu s-ar spune cunoscîndu-i teme explozive, le scrie cu tact şi rafinament. Zuckerman se află la intersecţia dintre două lumi, iar adevărul este că pe amîndouă le pierde. Întoarcerea sa în lume este doar prilejul pentru a observa cum trecutul nu valorează mai nimic, cum viaţa sa întreagă nu l-a pregătit pentru neputinţă, iar prezentul în care a venit nu este timpul său. Totuşi, există un mic triumf în această revelaţie, şi anume că ficţiunea e un cîmp deschis, unde oricine are loc şi orice se poate întîmpla.

Scris de
Mihaela Butnaru

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian sirb spune:

    CliÈ™eul poate fi văzut È™i ca ”esenÈ›ializare”. O reducere la esenÈ›ă a lucrurilor petrecute unui om în decursul unei vieÈ›i. La vârsta lui, Z. trăieÈ™te comprimat (pastilat?), e nevoit s-o facă. El o doreÈ™te pe tânăra militantă (deÈ™i îi dispreÈ›uieÈ™te sau nu-i înÈ›elege militantismul puÈ›in cam orbeÈ›) È™i vrea ca ea să-i cedeze ”ca-n cărÈ›i”, trecând peste ritualurile de curtare, uitând (Z) pentru câteva momente ce ”înveliș” trădător, decrepit, defect, poartă sufletul său încă aprig.

    Pe mine nu m-a obosit nimic la această carte, din nou, foarte precisă în privinÈ›a È›intelor sale. M-au exasperat, laolaltă cu protagonist, doar avatarurile bătrâneÈ›ii. Semn de îmbătrânire sau nu, ca să mă exprim ca la un meci de fotbal: ”am È›inut cu scriitorul”. Dintotdeauna, mi-au părut deopotrivă tragice (È™i comice) atât revoluÈ›ionarismul pacifisto-eco-leftist, neliniÈ™tea revoluÈ›ionară, cât È™i impresia reacÈ›ionarilor că prin exces de norme îÈ™i pot asigura nemurirea.

    Un punct în plus pentru lectura acestei cărÈ›i în original. Începând cu titlul prolix ales în română (de parcă cel original nu ar fi putut rămâne), apariÈ›ia de la Polirom m-a È›inut deocamdată deoparte. Deocamdată…

    Potrivit È™i inspirat, pentru o recenzie la Roth (Roth al ultimului deceniu), acest fragment: ”întoarcerea sa în lume este doar prilejul pentru a observa cum trecutul nu valorează mai nimic, cum viaţa sa întreagă nu l-a pregătit pentru neputinţă, iar prezentul în care a venit nu este timpul său.”

    raspunde

  2. Pingback: M-am măritat cu un comunist

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro