bookblog.ro

Aproape extrem de interesant

Scris de • 19 September 2011 • in categoria

Titlu: Extrem de tare şi incredibil de aproape
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 424
ISBN: 978-973-50-1623-4

Roman despre cele două extreme ale pierderii, a fi părăsit şi a părăsi, Extrem de tare şi incredibil de aproape se recomandă a fi citit cu precauţie, pentru evitarea hazardurilor emoţionale.

„Avem nevoie de buzunare enorme, buzunare suficient de mari pentru familiile noastre şi prietenii noştri şi chiar pentru oameni care nu sunt pe lista noastră, oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care am vrea, totuşi, să-i protejăm.”

Extrem de tare şi incredibil de aproape, cel de-al doilea roman al lui Jonathan Safran Foer (după Totul este iluminat), îl confirmă pe acesta drept autorul contemporan cel mai puternic înclinat spre sentimentalism; sau, ca să spunem drept, printre puţinii care îşi mai permit doze nesănătoase de sentimentalism şi sunt iertaţi de public pentru asta. În cazul lui Foer, iertarea este facilitată de sobrietatea copilăros-încăpăţânată a protagoniştilor, care stârnesc zâmbete tocmai prin lipsa lor de umor.

Oskar Schell este inventator, astronom amator, designer de bijuterii, entomolog amator, vegan (cu mici excepţii), pacifist, francofil, actor, colecţionar de monede, timbre, fluturi ş.a.m.d. La cei nouă ani ai săi, Oskar poate alege simultan un număr nelimitat de cariere. Moartea tatălui său în cadrul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 e punctul în care imaginaţia extraordinară a băiatului se blochează ca un ac de picup: „M-am întrebat [...] dacă viaţa merită toată munca pe care o depui ca să trăieşti. Ce anume face ca viaţa să merite toate astea? Ce-i atât de îngrozitor în a fi mort pentru totdeauna, fără să simţi nimic, fără ca măcar să visezi? Ce-o fi aşa grozav să simţi şi să visezi?”

Din fericire, asta nu este nici pe departe o poveste despre sinucigaşi (pentru aşa ceva, vezi Nick Hornby, Turnul sinucigaşilor), ci una cu descoperire de cheie misterioasă şi aventuri nemaiîntâlnite, în căutarea broaştei corespunzătoare; despre prietenia dintre un copil de nouă ani şi un bătrân de peste un secol; despre aritmiile relaţiilor pe care le-am vrea cele mai apropiate; despre sunete, culori şi emoţii incredibil de stinse sau de aprinse.

Vocea lui Oskar se împleteşte, uneori derutant, cu acelea ale bunicilor lui dinspre tată, supravieţuitori ai bombardării Dresdei dinspre finalul Celui De-al Doilea Război Mondial. Cei trei naratori îşi dezvăluie treptat propria soluţie de înfruntare a traumei: dacă pentru Oskar lumea înconjurătoare trece la modul superlativ, iar bunica lui se pretinde a fi aproape nevăzătoare, bunicul alege muţenia: „înţelesurile cuvintelor au început să se desprindă de mine ca nişte frunze care cad dintr-un copac în râu, eu eram copacul, iar lumea era râul”. Evident, eroii lui Foer nu sunt adepţii şedinţelor psihoterapeutice, deşi există o mostră suculentă de aşa ceva în roman.

Poţi lua povestea drept un pseudo-ghid „Cum să depăşeşti momentul traumatic”: există opţiunea retragerii în carapace, a reconstituirii terapeutice prin scris sau oral, a cufundării în preocupările de zi cu zi, a replierii alături de persoane care au trecut prin acelaşi lucru şi chiar, pentru unul dintre personaje, a răsturnării axei timpului. În mod destul de previzibil, recurgerea scriitorului la cele două evenimente traumatice reale a rănit anumiţi cititori. Dar şi la ei, cei preocupaţi în primul rând de moralitatea ficţiunii, trebuie să se fi gândit Foer uneori: „Bietul copil, îi spunea totul unui străin, am vrut să înalţ ziduri în jurul lui, am vrut să separ interiorul de exterior, am vrut să-i dau un caiet gol care să nu se sfârşească niciodată şi tot timpul rămas pe lume”.

  • Plusuri

    Vocea naiv-atotştiutoare a lui Oskar Schell, intercalarea firelor narative, dozarea atentă a impulsurilor sentimentale.

  • Recomandari

    cui i-au plăcut Totul este iluminat (inclusiv ecranizarea) şi O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii; cui a gustat umorul unor filme ca Sixty Six şi A Serious Man.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. M. spune:

    Mi-a placut stilul lui Safran-Foer si o sa caut sa citesc si Everything is illuminated. Mi-a placut si partea vizuala a cartii, fiind atinsa cel mai zdravan de paginile acelea lasate goale. Simti si tu golul adanc si prelungit pe care l-a simtit personajul. Mi se par minunate momentele in care un autor se pricepe atat de bine sa transmita emotii si sentimente cititorului.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro