bookblog.ro

Franţuzoaicele nu se îngraşă!

Scris de • 1 September 2008 • in categoria

0Autor: Mireille Guiliano
Rating:  Mireille Guiliano - Franţuzoaicele nu se îngraşă!
 rating - recenzii carti
Editura: RAO

 Mireille Guiliano - Franţuzoaicele nu se îngraşă!
 - recenzie carti

(ediţia în limba engleză)

Boala secolului

Statisticile arată ca în 2005, 1,6 miliarde dintre adulţii din toată lumea erau spraponderali, iar 400 de milioane erau obezi. Câteva date exacte (conform aceluiaşi studiu) ar fi următoarele: pe locul întâi, cu 30-40% din populaţia adultă fiind obeză, se aflau SUA, Alaska şi Arabia Saudită, urmate îndeaproape (20-30%) de Africa de Sud şi Marea Britanie. Vreţi să vă speriaţi şi mai tare? În SUA 58 de milioane sunt supraponderali, 40 de milioane obezi şi 3 milioane sunt morbidly obese.

Cine e de vină? Evident, propria persoană a fiecăruia din cei cu probleme de greutate. Aceasta poate fi ţinută sub control cu destulă uşurinţă şi, pe deasupra, "controlul" poate fi efectuat fără să pară o corvoadă. Totul se rezumă la înlocuiri, câteva "păcăleli" şi alte câteva trucuri.

De la cine învăţăm?

De la doamnele care până acum au rezistat eroic valului de junk food, care mănâncă multe feluri la fiecare masă, gătesc mult şi vorbesc despre mâncare cum vorbesc englezii despre vreme: de la franţuzoaice. Chiar dacă tradiţia dispare treptat şi Franţa a câştigat câteva procente la rata obezităţii, franţuzoaicele rămân campioane la mâncat mult şi îngrăşat deloc.

Însă un profesor bun de "arta mâncatului" este unul care a fost în ambele tabere, care ştie cum se simt kilogramele în plus, cât de greu e să treci pe lângă un mille-feuille şi ce înseamnă să îţi schimbi complet stilul de a mânca. Un astfel de profesor este Mireille Guiliano care - acum mult timp- s-a întors din State după un an de studiu cu 7 kilograme în plus la care, din inerţie, a mai adăugat şi în Franţa. A urmat paşii pe care trebuia să îi urmeze şi a început să mănânce din nou ca o franţuzoaică.

Cum se scrie un "roman" de bucate

Te întrebi ce ai putea citi la o carte de bucate, asta până când o deschizi şi vezi cum autoarea povesteşte despre perioada ei de studenţie, despre supa magică de praz, despre remodelare şi prietene cărora le-a arătat cum să manânce fără să se îngraşe. E adevărat că nu scrie beletristică, dar povesteşte destul de frumos încât să citeşti fiecare reţetă amestecată printre pagini cu aceeaşi plăcere cu care citeşti despre istoria ciocolatei.

Cum se traduce un "roman" de bucate... asta este altă problemă. Propoziţiile sau cuvintele în franceză te introduc în atmosfera cărţii, asta e clar. Dar asta numai dacă înţelegi ce înseamnă. Cum franceza este ultima limbă pe care am început să o învăţ, în prea multe cazuri a trebuit să presupun că era ceva amuzant sau serios în funcţie de context. Şi asta pentru că traducătorul nu a pus nici măcar o notă de subsol! Bine măcar că reţetele sunt traduse integral, altfel cine ştie ce fel de mâncare ar fi ieşit.

Încă nu v-am convins?

Conform studiului despre care vorbeam la început, The World Health Organization estimează că în 2015 vor fi 2,3 miliarde de adulţi supraponderali şi 700 de milioane obezi. Eu zic că Franţuzoaicele nu se îngraşă! Secretul mâncatului de plăcere îi poate ajuta pe mulţi să fie săriţi la numărătoare.

Scrisă de Raluca Alexe

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. menialy spune:

    Autoarea e o tipa trecuta de prima tinerete, frantuzoaica de origine, care locuieste de multi ani in America. Cu succese atat pe plan personal, cat si profesional, prezinta intr-o maniera detasata o mica istorie a vietii ei si ofera cititorului solutiile gasite de ea pentru a se mentine la o greutate constanta.

    Mi-a placut ca lectura usoara de dupa-amiaza cu o cana de ceai sau un pahar de vin in fata. Nu da verdicte si nici retete minute, ci propune sa te uiti in propria ograda sa vezi ce nu functioneaza bine. E pro-sampanie la pranz si desert la restaurant. E pro miscare si 3 mese pe zi. Mi s-a parut nostim ca toata schimbarea promisa incepe de la 2 saptamani de verificare a propriilor obiceiuri alimentare: sa iti notezi fiecare aliment mancat zilnic, pentru a descoperi unde sunt excesele.

    Am probat o singura reteta. Cred ca e prima din carte, cea cu merele la cuptor. Nu mi-au placut si m-am oprit aici. Dar mi-am propus sa fac mai multa miscare si sa iau viata mai usor. O idee mi-a ramas in cap dupa ce am inchis cartea: exista 3 greutati ideale: cea a medicului, cea dictata de moda si cea cu care te simti tu bine cand te uiti in oglinda.

    Nu pot spune ca o voi deschide si a doua oara, dar m-a lasat zambind. Si asta e o bila alba la o carte scrisa in zilele noastre, din punctul meu de vedere.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro