bookblog.ro

Gay porn literature

Scris de • 19 September 2014 • in categoria

Titlu: Soldații
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-464-082-9
Cumpara cartea

„Multă lume din Centru era curioasă de Ferentari, dar puțini îndrăzneau să-l calce. Era, cum ar veni, terra incognita – bucureștenii aveau senzația că e la mama dracului, la ieșirea din oraș, deși era situat la două stații de metrou de Casa Poporului. Între cei care-și făceau curaj să vină în cartier, cei mai amuzanți erau bloggerii (minus Simona Rădoi, care locuia cu familia în Ferentari) – se aventurau cu bicicleta sau autobuzul prin zonă și se întorceau fie cu relatări sângeroase despre drogați și blocuri căzute într-o rână, fie cu imaginea unui loc cu cârciumioare la șosea, oameni ospitalieri și chiloți puși la uscat pe gard.”

Când am început să citesc Soldații, nu aveam idee ce fel de carte am în mână. Am luat-o din curiozitate, nu pentru că mi-ar fi fost recomandată. Și nu m-a dezamăgit, dar cu adevărat m-a șocat. În primul rând, chiar de la început sare în ochi limbajul, nu doar deocheat, ci de-a dreptul brutal. În al doilea rând, tema, nefiind tocmai populară în literatura noastră – și, de fapt, în literatură, în general – a avut și ea ponderea ei în șocul pe care l-am resimțit. Pe scurt, am în față un roman porno de factură homosexuală.

Adrian Schiop este licențiat în psihologie, Master în lingvistică și doctorand, lucrând la o teză pe tema manelelor. Studiul acestui gen de muzică l-a purtat pe „scriitorul-personaj al lui Adrian Schiop” prin cartierul Ferentari, „locul unde s-a inventat șmecheria, iar idolii multor puști sunt Nuțu Cămătaru, Gigi Becali și Florin Salam.” Această carte este rezultatul acestei experiențe – cel mai probabil, pentru că, de fapt, el nu face această afirmație nicăieri – și este tulburătoare.

Atmosfera pe care o construiește autorul este una destul de ambiguă: se simte foarte clar tensiunea care transpare din legendele și miturile care înconjoară cartierul Ferentari, în care nu toți se simt în largul lor, ca spre exemplu colegul de cameră al naratorului, Vasi, căruia „îi place să facă pe cocoșul și să dea talente în fața gagicilor”, dar „evită cât poate să intre în contact cu lumea de Ferentari și moare de frica la bagabonți”; în același timp, autorul imprimă romanului și propria atitudine vis-a-vis de această lume, și anume eludarea tuturor acelor situații limită care apar de obicei în mediile înțesate de șmecheri, cu o șmechereală proprie sau cu o atitudine de inconștient: „Și mie mi-e frică, dar mă scot prin inconștiență”, spune la un moment dat, după ce povestește cum îl aduce acasă pe „Alberto smardoiul”, la puțin timp după ce s-au întâlnit „în crâșma de la Zeicani”.

Situații limită pot apărea într-un mediu nociv ca Ferentariul în orice circumstanțe: la un priveghi al cuiva pe care nu l-ai cunoscut („Nu eram bine-venit acolo și, dacă mi se dădea să beau și să mănânc, era din politețe, că ăsta era obiceiul la priveghi. Am întrebat despre mort, iar asta a înghețat discuția, fiindcă era o chestiune intimă și băiatul murise în circumstanțe dubioase”), sau într-o seară obișnuită în barul obișnuit, când un semiboschetar drogat povestește supărat că, atunci când a sărit cu cuțitul la unii dintr-o gașcă, a fost „dezînarmat” și i s-a „pus interdicție”, cu alte cuvinte „i-au luat brișca și i-au zis să nu mai calce pe-acolo”, doar că el se încăpățâna să-și termine băutura înainte de a pleca.

Personajul narator pare un homosexual refugiat, un naufragiat al relațiilor hetero, care relații, de fapt, eșuează chiar din cauza orientărilor sale homosexuale. Deși motivul declarat al despărțirii de Ana este acela că voia să bea „după pofta inimii”, circumstanțele despărțirii sunt grăitoare: „…i-am dat 50 de lei unui amărât din Gara Brașov să mă lase să-i sug … – și după aia, ajuns la hotel, m-am lăudat în gura mare, o oră întreagă le-am făcut capul calendar colegilor mei, cu detalii îngrozitor de sordide, pe terasa pensiunii, în timp ce Ana era în camera de lângă și auzea tot.” Despărțirea nu trece fără să lase urmări în sufletul lui: „…dacă nu mă interesa ca femeie, dacă nu mă interesau femeile de fapt, de ce continua să doară în halul ăsta?”

Alberto smardoiul este un personaj foarte interesant, probabil și din cauză că, cel puțin pentru mine, este total inedit. Homosexual de nevoie, care-și remodelează în permanență trecutul ca să-și justifice orientarea sexuală printr-o alegere proprie, este analizat încontinuu de către personajul narator, deoarece problemele pe care le creează trebuiesc cumva explicate. „… în pușcărie a fost luat cu japca doar la început – și apoi, când a căzut a doua oară, a făcut-o de bună voie. Pe scurt: s-a învățat să-i placă, iar în libertate ducea dorul chestiilor cu băieți.” Implicarea personajului principal în relația cu Alberto îl duce spre analize mai profunde, care evoluează ca adevărate diagnoze psihologice: „…mi-a luat ceva timp să mă prind că bravada și caterinca lui prostească încercau să ascundă rușinea că la pârnaie fusese umilit cap-coadă, că s-a învățat submisiv și sclav – iar în libertate, ca să poată accepta fără distonanțe trecutul acela, s-a antrenat să-l resemantizeze, să vadă umilința mâncată acolo ca șmecheria lui.”

Undeva, înspre sfârșitul cărții, apare o foarte interesantă concluzie despre evoluția manelelor. După enormul succes repurtat la început, genul muzical începe să intre în declin, dar nu din cauza lipsei de interes a fanilor. „Industria nu se bazase niciodată prea mult pe fanii săraci care furau piesele de pe net, ci trăia pe picior incredibil de mare din banii negri ai unui nucleu stabil de fani interlopi, a căror șmecherie, contra cost, o glorifica.” Culmea este că „declicul profesional” venise fără ca vreo ieșire pe teren să-l fi ajutat, ci pur și simplu analizând documentația disponibilă pe net, la vedere. Într-un paragraf mai mic de o pagină, Adrian Schiop face o analiză crudă și incredibil de realistă a vremurilor care au trecut și a celor care se profilează pentru viitor. Vedem cu toții cum interlopii, laolaltă cu oamenii politici, polițiștii și judecătorii care i-au susținut încep „să cadă la închisoare”, cum banii negri care cândva plăteau pentru Ferrari-urile și Lamborghini-urile maneliștilor încep să intre într-o zonă albă, contabilizată, deși încă nu este clar ce se întâmplă cu ei. Romanul de pornografie homosexuală a lui Adrian Schiop atinge și acest aspect, chiar dacă doar în treacăt, într-un paragraf sau două.

  • Plusuri

    Un roman șocant, ușor, dar în același timp greu de citit, Soldații este un reprezentant destul de singular al literaturii gay-porn pe piața românească. Deși abundă de limbaj obscen, prezintă foarte realist viața unor oameni neintegrați, fie ratați, fie pe cale să se rateze.

  • Minusuri

    Pe lângă faptul că e cam scurt, aș avertiza încă o dată cu privire la limbajul folosit de autor. Cartea aceasta nu este pentru toată lumea, iar acest lucru trebuie știut din start.

  • Recomandari

    Vă recomand romanul dacă sunteți deschiși la minte, curioși cu privire la viața din celebrul Ferentari, iar pentru a-l citi vă recomand să renunțați la false pudori și la idei preconcepute cu privire la homosexuali, altfel sinceritatea cu care scrie autorul va șoca mai mult decât limbajul.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Simona Ro spune:

    Felicitari pentru puterea dvs de a duce pana la final lectura acestei carti… pe care eu, personal, nu as fi reusit sa o citesc, daramite sa fiu obiectiva in vreo recenzie!
    Modul autorului de a scrie “nu ma prinde”, pur si simplu, iar despre limbajul folosit in textul sau… pot spune doar ca e respingator de-a dreptul, neliterar, indiferent cat de utilizat este in prezent, de unele persoane.
    Sper ca NU vor mai aparea carti scrise in acest fel (si aici nu ma refer la temele alese) sau ca, macar, nu vor fi apreciate, promovate, laudate de nimeni, pentru a nu deveni un model de scriere pentru generatiile viitoare. Culmea ar fi sa fie inscrise, vreodata, si intr-o istorie literara… as muri din nou daca s-ar intampla asa ceva, indiferent cat de moarta as fi la momentul respectiv… :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro