bookblog.ro

Geniu şi oracol la (doar) 8 ani

Scris de • 10 June 2012 • in categoria

Titlu: Oracolul din Stambul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 246
ISBN: 978-973-724-366-9

Oracolul din Stambul este disponibila in libraria online Bookcity.ro

Cartea se construieşte în jurul Eleonorei, o fetiţă care poate fi considerată predestinată: nimic din ce i se întâmplă nu este întâmplător.

Încă de la naşterea ei, apar semne prevestitoare: Steaua Nordului este aliniată cu Luna, are loc o invazie a armatei ţariste, se iscă o furtună puternică, iar apariţia ei pe lume va fi însoţită de un stol de pupeze purpurii, păsări care îi vor deveni adevărate prietene şi care îi vor fi alături tot timpul, veghind ca un soi de armată de îngeri.

Rămasă fără mamă la naştere, Eleonora va fi crescută de tatăl ei, Yakob, şi de mama vitregă, Ruxandra. Răceala mamei vitrege o determină să se ataşeze exclusiv de tată şi să devină un copil închis în sine. Când află că tatăl ei pleacă pentru două luni la Stambul, fetiţa de doar 8 ani ia prima decizie personală: va urca pe vas fără ştirea lui şi îl va însoţi. Pasul ei va deveni crucial pentru destinul care o aşteaptă.

Eleonora este un copil excepţional. Învaţă să citească de timpuriu, se maturizează devreme, iar gândurile ei nu zboară spre joacă, ci spre probleme legate de viaţă şi de moarte. Fetiţa alege să nu vorbească deloc o perioadă, comunicând doar prin scris cu cei din jur. Gestul ei devine cu atât mai reprezentativ pentru firea ei misterioasă şi închisă în sine. “Oamenii mari” din jur o privesc ca pe un fenomen. Un copil genial, care citeşte, memorează şi face analogii în domenii dificile şi total inaccesibile categoriei ei de vârstă, cum ar fi politica şi frământările istorice.

Fata se refugiază în cărţi, cei mai buni tovarăşi ai ei de-a lungul lunilor lungi şi monotone petrecute acasă. Biblioteca devine un soi de loc sacru şi protector, în care se simte imună la orice problemă şi senzaţie de anxietate, stând ghemuită într-un fotoliu, cu un roman în braţe, deseori prea mare pentru ea.

Literatura va juca deseori rol de mamă şi de tată în viaţa ei. Citind despre vieţile altor personaje, fictive ce-i drept, va şti ce trebuie să facă în anumite momente şi cum să acţioneze:

„Eleonora se simţea vinovată pentru că-i ascundea tatălui său adevărul, dar ştia că era mai bine aşa. Când avea să iasă din ascunzătoare pe vasul spre Stambul, prea departe în larg ca să se mai poată întoarce, el avea s-o ia în braţe şi să-i mulţumească. Ştia ea că aşa va fi. Dacă învăţase ceva din Clepsidra, atunci învăţase că trebuie să facă mereu aşa cum îi dicta inima. După cum spunea domnişoara Ionescu: Nu există sfat mai înţelept decât ceea ce-ţi dictează propria inima să faci. Se întrebase pentru o clipă dacă nu cumva punctul de vedere al domnișoarei Ionescu venea să-l contrazică pe cel al domnişoarei Holvert. Ajunsese la concluzia că nu. Într-adevăr, fiecare dintre ele îl conducea pe cititor spre aceeaşi concluzie: să cauţi în suflet, să descoperi care este drumul drept şi să-l urmezi fără a te uita înapoi.”

  • Plusuri

    Un personaj aparte, cu un destin excepţional, care îţi rămâne în minte mult timp după ce citeşti cartea.

  • Recomandari

    Iubitorilor de personaje feminine puternice şi de romane de aventuri.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro