bookblog.ro

Henderson, regele ploii

Scris de • 22 March 2010 • in categoria

0Henderson, regele ploii recenzie
Autor:Saul Bellow
Rating: Henderson, regele ploii rating carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducător: Vali Florescu
427 pagini
ISBN: 978-973-46-0469-2

(ediţia în limba engleză)

Antipaticul Bellow

Cu prilejul lecturii prolixei scriituri Henderson, regele ploii, se întâmplă pentru a doua oară - după lectura furioasă alocată romanului Ravelstein - să fiu prins în turbionul atracţie-respingere faţă de modul lui Saul Bellow de-a face literatură. Un considerabil potenţial de antipatie îşi doarme somnul de frumuseţe în paginile înnobelatului american. Am impresia că, dând curs exuberanţei sale epice, nu rareori i se întâmpla să piardă simţul măsurii, al echilibrului dintre fluxul imaginaţiei şi simţul realităţii - în calitatea sa, larg recunoscută şi trâmbiţată, de romancier de-un crud neorealism.

Cu un start în forţă, de-o ironie acră, ostentativă, nu neapărat rafinată, dar de foarte bună calitate, bucată în care satirizează neîndurător obiceiurile neoburgheze ale proaspăt ieşitei din război societăţi americane, Henderson... cade apoi într-o destul de patetică (pentru că, aparent, necontrolată) pledoarie pro-instinctualitate, pro întoarcere la origini, la "naiva puritate iniţială". Ajunşi în miezul tramei cărţii, ne surprindem căutând, zadarnic, avizi, o oază de umor, din acela savurat la început, care să mai dilueze puţin din impresia de făcătură, de farsă şi din stânjeneala cu care realizăm că am parcurs deja 300 de pagini şi tot ce-am "izbândit" a fost să consumăm enorm din timpul liber (de altfel, restrâns) pe care l-am fi putut acorda unei opere cu adevărat semnificative.

Nici o şansă, însă: autorul îşi ia protagonistul foarte în serios, iar sarcasmul cu care l-a tratat în primele pagini (ale îndestulătoarei vieţi burgheze) se iveşte, în a doua parte a cărţii - cea a evadării în sălbăticie, doar în variantă mult îndulcită şi în mod sporadic; am zice: ivoluntar. Nu aş fi avut nimic împotrivă să citesc un roman plin de patos, dacă acest patos ar fi fost judicios distribuit în pagini. Nici nu m-am apropiat de o nouă lucrare a lui S. Bellow cu intenţia prejudecată de a mă strica de râs. Dar aşa, după ce am gustat o halcă însemnată de umor acid, evreiesc, în prima ei jumătate, mi-a fost sincer greu să iau în serios "argumentaţia" stufos construită, şi, în opinia mea, căznit satiriza(n)tă, în sprijinul le bon sauvage, din a doua jumătate.

Daniel către Nabucodonosor

Henderson este de profesie... moştenitor sexagenar, o matahală de om bogat (avere de 3 milioane de dolari), aprig veteran de război, "cam lipsit de noroc", dar care, de regulă, "acţionează fără să stea pe gânduri". Se află la a doua căsnicie, nici aceasta din cale afară de reuşită. Motto-ul vieţii sale, lozinca după care se ghidează în acţiunile sale, mai mult sau mai puţin închegate, este un verset din Biblie, profeţia lui Daniel către Nabucodonosor: "Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului". Nu am habar care ar fi interpretarea teologică cea mai apropiată de adevăr a acestor cuvinte cu tâlc din Scriptură, cert este că agitatului nostru bogătan i se năzare să le aplice ad litteram. Mai întâi, va creşte porci. Va creşte porci din pasiune, din dragoste, nu ca să facă bani. Și mai avea un motiv solid pentru această opţiune: acela de a-şi scandaliza neamul (evreiesc). Totuşi, va veni o vreme în care a-şi vedea de porcii lui nu-i va mai procura suficientă excitaţie cotidiană cât să-l ajute să-şi tranchilizeze spaimele existenţiale.

Viaţa apropiindu-i-se de zenit, neputincios a se mai amăgi în continuare că tihna traiului său lipsit de griji materiale nu seamănă, în fapt, cu o moarte "pe picioare", se hotărăşte să plece în pustiul Africii. Porneşte la drum cu gândul ferm de a rămâne în savană până ce va fi pregătit să întâlnească din nou oameni, însă fără a-i răni, fără a-i duce la disperare - cum îi stătuse în obicei până atunci. O puternică voce interioară, ale cărei intenţii, îi erau, iniţial, greu inteligibile, începuse de la un timp să-l mâie - "Vreau, vreau, vreau!" - înspre târzia trebuinţă a regăsiri de sine (Ichfindung sau Selbstverwirklichung esenţializează impecabil lb. germană, fără a avea nevoie de peste 400 de pagini "pilduitoare").

"(...)lumea îi poate părea ciudată unui copil, dar lui nu-i e frică de ea, cum îi e omului matur. E fermecat de ea. Dar omul matur e în general îngrozit de lume. De ce? Din cauza morţii." Aşa că dl. Henderson aranjează să fie "răpit de necunoscutul vieţii" - un truc care, i se pare lui, îi va îndepărta/păcăli moartea. Iată-l, dar, pe fermierul prolific, fost mare iubitor de porci, dansând cu leii sau lăsându-se "psihanalizat" de o şefă de trib, într-un colţ uitat de Africă, pentru a-şi demonstra că nu este unul dintre acei morţi-vii "realizaţi", care nu fac altceva decât să-şi doarmă viaţa în aşteptarea implacabilului sfârşit. Nu se înşală regele Dahfu când îi pune, şi el, diagnosticul: "Unele părţi din dumneavoastră sunt înmormântate de atâta timp, că ar putea să fie categorisite drept moarte."

Prostia americană

Subiectul este generos şi - până să ajungem la punctul de maximă tensiune al istorisirii (când, din păcate, totul capătă lungimi nepermise şi senzaţia de încropeală dilentantă devine de neignorat: animism, newage-ism, rousseauism) - chiar captivant! Paginile zboară, realmente, pe nesimţite. Romanul ne absoarbe. Am fost surprins şi încântat, la un moment dat, să-l regăsesc până şi pe Ion Creangă cel din Prostia omenească în talentul şi tehnica narativă ale lui S. Bellow... Ceva nou?

Recomand cartea, sumar prezentată mai sus, doar în virtutea preţului ei actual (onest), amatorilor de Bellow, dar şi neiniţiaţilor dornici să citească un soi de Povestea porcului reinventată de un posesorul unui Nobel pentru literatură (mă întreb dacă a fi scris cu duioşie despre semi-sălbatici l-a "recomandat" apoi pentru lista scurtă a acestui premiu). Personal, dacă aş fi ştiut ce mă aşteaptă în pagini, m-aş fi apucat mai degrabă de Moby Dick. Melville a tratat o "chestiune" asemănătoare (atâta că ceea ce la Melville e epopee, la Bellow atinge abia dimensiunile unei psihodrame) la standarde neegalate ulterior.

Scris de Cristian Sîrb

Editura:

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. anca giura spune:

    Eu sunt amatoare de Bellow, dar şi de “Povestea porcului“. Minunatul meu prieten, Mihai Maci, îmi recomanda de mulţi-mulţi ani “Iarna decanului“. Însă n-am ajuns s-o citesc decât de curând. Văzut, citit, îndrăgostit. Dacă zici că în acest volum Bellow e prolix puţin, aşa cum în “Iarna…“ e de o limpezime kantiană, te cred pe cuvânt. Dar aceasta este condiţie sine qua non a oricărui scriitor. Nu poate fi mereu la acea înălţime ameţitoare a capodoperei…Tema prostiei americane? Oooo, da, asta mă pasionează…

    raspunde

  2. C.SÎRB spune:

    Sunt abia la a doua carte a lui S. Bellow (nu că m-ar mai atrage ceva către Opera acestuia, după două întâlniri parţial ratate), deci, să fiu iertat, încă nu-mi permit să generalizez.

    Îmi propusesem deja să mai încerc şi cu “Iarna…” şi “…Humboldt”. Cred că am fost destul de îngăduitor.

    Am citit cu duiumul scriitori cu muuult mai buni şi neînnobelaţi (nu că Nobelul ar aprecia mereu dibăcia literară).

    La un “browse” sumar, mi-e clar că, de exemplu, “Cartea şoaptelor” a lui Vosganian întrece tot ce am citit până în prezent de Bellow.

    Dacă aprofundez “căutarea”, mi-l amintesc şi pe Appelfeld: incomparabil mai bun, mai profund! Hrabal, Antunes, Saramago etc…, idem.

    raspunde

  3. Eu sunt acum la Iarna decanului. Mi se pare îngheţată, comparativ cu tumbele de farseur din Ravelstein şi, se pare, Henderson. Citind recenzia ta, se întîmplă că sunt chiar mai curioasă să văd cum e cartea decît am fost după lectura unei păreri pozitive.

    raspunde

  4. bogdanm spune:

    Recomand cu caldura Darul lui Humbold, pe care l am citit in editia de la Univers din anii 70..romanul m a marcat si m a facut sa l indragesc pe Bellow..mi se pare incredibil sa apara asa ceva la noi in anii cenzurii, cu discutii despre suflet, viata dupa moarte etc..

    raspunde

  5. C.SÎRB spune:

    Eu am răspuns tuturor, dar s-o fi pierdut pe-aici… :( Scuze!

    raspunde

  6. mvs spune:

    Am terminat saptamana trecuta “The Dean’s December”. Pentru cei care au crescut inainte de Decembrie ’89, cartea are o semnificatie mai mare decat pentru cititorii mai “tineri”. Plus, Bellows a fost casatorit cu o romanca!

    raspunde

  7. C.SÎRB spune:

    În mod normal, o carte care “rezistă” ar trebui să treacă peste “impedimentul” vârstelor, altfel o numim datată. Trebuie neapărat să citesc şi “Iarna decanului”! Şi revin. :) Mie ar trebui să-mi grăiască, ca trăitor antedecembrist.

    raspunde

  8. Presupun că e mai important dacă are o semnificaţie pentru cititor şi atît, dacă poate rezona într-o persoană care nu a avut experienţe similare celor descrise în carte. Asta ar însemna, pentru mine, să fie o carte valoroasă şi să aibă sens din punct de vedere al mesajului.

    raspunde

  9. billy spune:

    Dap, şi pe mine m-a făcut curios recenzia asta. Am citit numai Humboldt şi nu m-a dat pe spate. Mi s-a părut o variantă uscată de Woody Allen.
    Iar Nobelul…îl mai bagă cineva în seamă în afară de librari şi editori ?

    raspunde

  10. adriano spune:

    Bellow este un scriitor excepţional, nu mă joc în vocabule, de o inteligenţă debordantă, născut din părinţi de origine rusă, poate şi de aici scriitura psihologică apropiată de fm dostoievski, dar pe care americanul îl depăşeşte net. Interesantă este şi meditaţia lui asupra elementului feminin, deconcertantă şi atât de adevărată pentru cine o înţelege. Din păcate prin Vela Bagdasar din Iarna decanului şi Ravelstein ( unde apare sub alt nume ), ne facem de râs cu mult înainte de a mânca lebedele. Rapace, şireată şi atentă la detaliile financiare ale partajului, Vela pierde în cele din urmă disputa cu acest supravieţuitor de profesie.

    raspunde

  11. OK, despre “Henderson…” ce ne poţi împărtăşi? Eu, aici, nu fac vorbire despre “Iarna decanului” sau “Ravelstein”. Bellow din “Iarna…” o fi excepţional, nu pot contesta. Ştiu eu, însă, pe cineva care ar putea contesta, dacă ar scrie recenzie.

    E destul să te naşti din ruşi ca să devii dostoievskian? :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro