bookblog.ro

Hohotele de râs din biserică

Scris de • 25 February 2019 • in categoria ,

Titlu: Papesa Ioana
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 352
ISBN: 978-606-9800379
Cumpara cartea

În prezentarea cărții se spune că dacă ar fi trăit în zilele noastre, Emmanouil Roidis ar fi fost un activist social și influencer cu peste 20000 de urmăritori. Eu zic că ar fi fost un hipster care ar fi scris articole satirice despre credințele religioase în vreo revistă și că i-ar fi provocat atacuri repetate de panică Patriarhului Daniel și lui Teodosie cel care se urcă pe cisternă ca să sfințească apa de Bobotează. Numai că el a trăit în secolul nouăsprezece și acolo chiar a scandalizat lumea. Și Biserica, cea care l-a anatemizat și l-a amenințat cu... cu... flăcările veșnice ale iadului, probabil, insistând chiar pe lângă miniștri să-i fie retrasă cartea.

Pornind de la o poveste adevărată, despre care Roidis afirmă, aducând și dovezi solide în sprijinul afirmației sale, că s-a petrecut întocmai, Roidis reușește să țeasă o spumoasă cronică a primului mileniu al erei noastre. De ce zic chiar mileniu? Păi Papesa Ioana s-a născut în anul 818, potrivit cronicilor (și Wikipedia, după ce am făcut niște săpături), într-o familie de misionari englezi nevoiți să plece din tihna lor din Anglia cea înapoiată și să vină într-o Europă continentală și mai înapoiată, în Germania, la Mainz. Ei bine, Ioana a fost cam chinuită de mică, pentru că misionarii ce propovăduiau cuvântul Domnului nu erau întotdeauna primiți cu brațele deschise de săteni, ci erau ciomăgiți, alungați sau chiar schingiuiți, cum pățește și tatăl Ioanei, care, la vremea când va pleca la ceruri, nu mai avea chiar toate membrele la locul lor.

Ioana a crescut răbdând de foame și frig și fiind mereu pe drumuri. Dar cum s-a dovedit a fi o tânără extrem de inteligentă și de descurcăreață, și-a găsit destul de repede un loc călduț și plăcut, deși penitența trebuia respectată cu strictețe, iar din cuvântul Domnului n-ai cum să ieși nici în ruptul capului, mai ales la mănăstire. Și cum nu poate fi mereu bine, iar ispitele sunt la tot pasul, chiar și într-o mănăstire ferită, se presupune, de păcatele unei lumi depravate, Ioana cunoaște un tânăr călugăr, alături de care trebuie să copieze un manuscris sfânt. Și trec luni întregi alături de călugăr, ea tânără și apetisantă, el, la fel, cald afară, deci n-are cum să nu iasă cu scântei. Și ce să facă atunci când își termină misiunea, iar tânărul călugăr trebuie să se întoarcă la mănăstirea sa?

Să fugă în lume, evident. Și să te ții aventuri prin toată Europa, cu finalitate, printr-un bizar capriciu al sorții și printr-o înlănțuire de evenimente absolut formidabilă, drept pe scaunul papal, rămas vacant după ce fostul Papă se stinge în condiții nu chiar limpezi. Dar, cum spuneam de curând într-o recenzie, puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut, cam același lucru se poate aplica și aici. Cu o precizare: când plictiseala e mare, lași deoparte bunul simț și cumpătarea și te dedai la fapte nedemne de statutul tău. Nu vă dezvălui finalul, deși-l puteți descoperi și-n alte părți, nu neapărat doar aici.

Însă romanul nu este neapărat despre Papesa Ioana și aventurile ei, ori despre faptul că nimeni nu vorbește despre o asemenea grozăvenie, ca o femeie să ajungă tocmai în fruntea Bisericii Catolice, de unde să poată tăia și spânzura pe cine dorește, să doboare regate, să schimbe regi și să ardă pe rug ereticii și vizionarii. Ci despre faptul că Roidis a încercat să demaște stupizenia, ridicolul și fățărnicia Bisericii de-a lungul secolelor, care a tăiat, a ars pe rug și-a spânzurat oameni în numele unei credințe ale cărei fundamente au fost afectate și alterate de-a lungul timpului ca să se potrivească cu dogmele sale mereu schimbătoare (cum spunea un odios personaj de-al nostru, nu de mult, despre statul de drept), în funcție de cine era la putere.

Roidis alege să povestească, cu mult umor, despre aventurile singurei Papese, culminând cu cea mai atroce insultă posibilă pentru puritani și habotnici, citând sute de surse de inspirație, pornind de la clasicii greci dinaintea erei noastre și sfinții apostoli și ajungând până la Lord Byron și al său Don Juan, din care se inspiră (era să spun pe care-l copiază generos) copios de-a lungul întregii povești. Toate astea nu au ca scop să facă vreo mare dezvăluire, căci nici nu era un mare secret acest lucru, cu toate strădaniile Bisericii și-ale câtorva „cercetători de manuscrise medievale” de-a discredita și-a îngropa definitiv această poveste, ci ca să demaște ipocrizia, lașitatea și cruzimea cu care Biserica și-a tratat dușmanii, defăimătorii și necredincioșii (ba și enoriașii, de multe ori) de-a lungul îndelungatei sale istorii.

Cu un umor debordant, o ironie acidă și, de multe ori, teribil de amară, Emmanouil Roidis a scris probabil cea mai usturătoare și mai erudită critică la adresa Bisericii pe care-a văzut-o vreodată lumina tiparului (în nenumărate ediții, vedeți însemnările traducătorului de la finalul volumului, ca să vă faceți o idee despre câte ediții și-n câte traduceri a apărut această carte până acum).

Nu este un volum care se citește ușor. Are tone de notițe, atât ale autorului, cât și ale traducătorului (numai ale traducătorului sunt peste cinci sute, noroc că au fost exilate la finalul volumului, altfel pagina ar fi fost împărțită jumate-jumate între poveste și note de subsol), numai că acestea sunt indispensabile înțelegerii (deși parțiale) unui asemenea document. Căci nu e doar simpla poveste a Papesei Ioana, formidabilă și ea, la rândul ei, ci și o critică acidă, plină de umor, la adresa credințelor stupide ce le-au amărât viața bieților oameni de-a lungul timpului și care au stat și stau în continuare în calea progresului și-a unei gândiri libere. Și țineți cont că nu sunt doar cuvintele autorului, nu sunt doar ficțiune, ci sunt citate luate direct din opere clasice, din tratate, din manuscrise sfinte sau eretice care încă mai pot fi consultate de ochii celor mai curioși din fire.

Așa că de ce s-a înfuriat Sfântul Sinod grec la vremea apariției acestei cărți și l-a numit pe autor „viperă”, „instrument al Stanei”, „nelegiuit”, „blasfemator”, „sacrileg” și-n multe alte feluri, iar opera sa „plină de rea-credință și impietate”, cerând să fie retrasă cartea? De teamă. De teamă că va da apă la moară și altora, că le va deschide mințile, că-i va face să gândească cu creierele lor, fără să li se mai picure otravă în urechi la fiecare slujbă religioasă la care participau. Și că Biserica își va pierde influența covârșitoare de până atunci asupra oamenilor, că aceștia nu vor mai fi smeriți, nu i se vor mai închina lui Dumnezeu și nu vor mai da bani, bunuri și alte foloase necuvenite clericilor. Însă Biserica putea sta fără grijă, lăsând o asemenea capodoperă să-și vadă nestingherită de drum, dacă stau și mă gândesc la cum se poartă fanaticii enoriași ai Bisericii noastre, un secol și jumătate mai târziu. Căci nu s-a schimbat mai nimic de la început veacurilor și până acum (cu excepția execuțiilor, firește ― în lumea civilizată, nu și-n țările barbare).

De remarcat traducerea extraordinară, impecabilă și doldora de referințe din cele opere celebre și până la unele obscure de-a dreptul, care transpune cu măiestrie o remarcabilă operă de artă. Citate? Nici nu este nevoie de ele, puteți deschide cartea la orice pagină și veți da peste o mostră de umor, erudiție sau ironii acide. Și cum nu se putea să închei și fără o bilă neagră: mi s-a părut că autorul a acordat prea mult spațiu poveștii Ioanei până să devină papesă, trecând apoi cam în prea mare viteză peste perioada în care a stat pe tronul Bisericii Catolice. Ori poate că se cunosc mai multe aspecte despre acea perioadă și mai puține despre cea de după infama pată neagră pe obrazul Bisericii?

    Categorie: , | Autor: | Editura:



    Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Interesantă prezentare a unei cărți interesante! Mulțumesc, o voi căuta și o voi citi.

      raspunde

    2. Liviu Szoke spune:

      Mulțumesc mult și eu pentru apreciere! Chiar este o carte interesantă.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro