bookblog.ro

Iadul pe Pământ

Scris de • 25 February 2015 • in categoria

Titlu: Omul pictat
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 640
ISBN: 978-606-579-859-5
Cumpara cartea

Nici nu am cuvinte să descriu emoţiile care m-au acaparat în momentul lecturării romanului lui Peter V. Brett, de la prima şi până la ultima pagină. Se deschide înaintea ta un univers magic, din care odată intrat, nu îţi mai doreşti să ieşi. Ai la discreţia ta o lume nouă, sumbră, populată de creaturi misterioase venite din adâncuri şi o mână de oameni fricoşi, prea laşi pentru a putea răzbate răul. Şi în loc să îţi creeze repulsie şi frică, acest tărâm te atrage pe TINE, cititorul, ca un magnet. Nu o să bagi de seamă când trece timpul, nu o să simţi foame sau sete. În schimb, vei fi hipnotizat şi vei putea ieşi din transă doar în momentul în care ai terminat de citit ultima pagină.

Cumpără titlul în engleză

Ne aflăm într-o perioadă în care omenirea trăieşte sub ameninţarea miezingilor, creaturi cu puteri magice ivite din întuneric sub diverse forme de foc, lemn, piatră, menite să distrugă şi să curme vieţile tuturor celor care le stau în cale. O perioadă în care, odată ce soarele apune, se stârneşte „Iadul pe pământ", iar oamenii rămân în voia glifelor, semne vrăjite desenate pe case şi stâlpi cu scopul de a alunga demonii. Aceste bariere reprezintă singura speranţă a populaţiei, firicelul de aţă de care se agaţă pentru a trece cu bine peste încă o noapte de teroare. O legendă spune că odată ar fi existat şi glife de luptă, care au învins demonii, alungându-i în adâncuri. După trei mii de ani nimeni nu mai credea că existaseră vreodată şi oamenii au dat uitării magia. Însă într-o noapte, demonii s-au ridicat din Miez dornici să cucerească lumea.

omu pictat 1„Erudiţii au căutat cu disperare răspunsuri în ruinele bibliotecilor. Vechea ştiinţă nu le-a fost de niciun folos, dar au găsit în sfârşit salvarea în poveştile considerate cândva fantezii şi superstiţii. Oamenii au început să deseneze în țărână simboluri stângace, împiedicând miezingii să se apropie. Glifele străvechi încă mai aveau putere, dar mâinile tremurătoare care le trasau făceau adesea greşeli, pe care le plăteau scump."

Astfel, s-a ajuns în stadiul în care lumea a îngheţat, a intrat într-un ciclu în care ziua lucrează, iar noaptea stau închişi şi se roagă. Nimeni nu este în stare să înfrunte demonii, nimeni nu are curajul să li se împotrivească. Regăsind această incapacitate a fiinţelor umane aproape în fiecare pagină, aceste sentimente de neputinţă şi laşitate, moarte şi speranţe iluzorii, romanul lui Brett dezlănţuie în tine emoţii greu de descris, acestea atacându-ţi fiecare părticică a corpului şi a sufletului.

Acţiunea se desfăşoară pe trei planuri, din punctul de vedere a trei personaje principale: Arlen, Leesha şi Rojer. Povestea urmăreşte evoluţia celor trei, din copilăria acestora şi până la maturitate. Ne sunt prezentate grelele încercări prin care au trecut în copilărie, anii de ucenicie şi dorinţa arzătoare a fiecăruia din ei de a-şi îndeplini visele şi de a schimba ceva în războiul cu demonii. Arlen doreşte să devină Mesager şi dă dovadă de curaj în înfruntarea miezingilor, Rojer ar vrea să ajungă saltimbac, iar Leesha urmează calea Culegătoarelor de Ierburi. Fiecare dintre cei trei a suferit din cauza demonilor, au pierdut persoane dragi iar acest lucru le-a lăsat cicatrici adânci şi le-a conturat personalitatea şi chiar viitorul. Caracterul protagoniştilor este complex, fac greşeli, se împiedică dar se ridică şi merg mai departe, sunt uşor de îndrăgit şi este imposibil să nu îţi doreşti să afli ce se va întâmpla cu ei. Dintre toţi, Arlen are ceva special şi este mânat de ura faţă de laşitatea tatălui său, să descopere şi să facă lucruri măreţe, chiar dacă acest lucru l-ar putea costa viaţa.

Acţiunea este tensionată, transmițându-i şi cititorului o stare de teamă, de angoasă. Numeroasele descrieri sunt foarte bine realizate, ajutând astfel la elaborarea unei atmosfere sumbre în care nu ţi-ai dori să trăieşti. Legendele, obiceiurile străvechi, superstiţiile aduc şi ele un plus lecturii. Un astfel de exemplu este următorul:

„Arlen ştia că, fără femeile lor, bărbaţii krasieni ar fi fost pierduţi, însă ele îi tratau în general cu respect şi aproape că-şi venerau soţii. Veneau în fiecare dimineaţă să adune morţii după alagai'sharak-ul din noaptea abia încheiată şi plângeau asupra bărbaţilor lor, adunându-şi lacrimile preţioase în sticle minuscule. Apa era monedă de schimb în Krasia, şi poziţia socială a unui războinic din timpul vieţii putea fi măsurată după numărul de sticluţe umplute la moartea lui."

Peter V. Brett a scris un roman special, cum puţini autori sunt capabili să o facă. Ajungând la finalul acestei cărţi, ai senzaţia clară că tot ce ai citit până acum a fost doar începutul, o introducere în lumea magică şi că, abia evenimentele din volumele viitoare vor conduce acţiunea la intensitate maximă.

  • Plusuri

    Pot introduce la plusuri tot volumul şi cu greu voi găsi ceva care să-mi displacă. Povestea, acţiunea, legendele, modalitatea de scriere, personajele, dialogurile, descrierile, până şi demonii atrag cititorul într-o cursă din care cu greu pot scăpa. Romanul lui Peter te ademeneşte precum florile care atrag insectele. Îţi este imposibil să stai departe de el, să fii indiferent aventurilor lui Arlen, Leesha si Rojer.

  • Minusuri

    Undeva în ultima parte a romanului poţi să deduci anumite aspecte ale acţiunii, dar acest lucru nu este foarte deranjant deoarece atenţia îţi este imediat distrasă de intensitatea evenimentelor.

  • Recomandari

    Romanul lui Brett este potrivit tuturor iubitorilor de fantasy, de aventură, de mistere dar şi de poveşti frumos scrise.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro