1Autor: Anne Michaels
Rating:
Editura: Leda

Jacob Beer, un supravieţuitor al războiului, moare ucis de o maşină în Atena în anul 1993.
Aşa începe povestea lui Jacob, cu amărăciunea supunerii în faţa unui destin cu un cinic simţ al umorului.

Imagini fugare este romanul de debut al Annei Michaels, poetă şi prozatoare canadiană, care îi aduce autoarei numeroase premii (printre care celebrele Orange Prize şi Guardian Fiction Award) şi recunoaştere internaţională.

Jacob Beer, un copil de 7 ani dintr-o familie evreiască poloneză, asistă la asasinarea brutală a părinţilor săi de către soldaţii nazişti şi la răpirea surorii sale. Înspăimântat, el îşi găseşte refugiul în pământul în care se îngroapă în fiecare zi pentru a se salva.
Răvăşitoarea imagine a copilului îngropat de viu ca singură formă de supravieţuire, devine un laitmotiv al vieţii lui Jacob - adultul care se îngroapă în trecut, îşi ţine respiraţia şi priveşte în jurul său cu privirea împăienjenită de noroiul ce îi năclăieşte sufletul.

Salvat de un bătrân geolog grec, Athos, Jacob este dus departe de oraşul polonez în care s-a născut, pe insula grecească Zakynthos. Între copil şi bătrânul salvator se leagă o relaţie deosebită, emoţionantă, de o profundă tandreţe. Athos este ocrotitorul, părintele, profesorul şi prietenul unui copil care se teme de lumină şi care este sufocat de trecut. Jacob revine la viaţă în braţele calde ale lui Athos şi învata de la acesta cea mai importantă lecţie a vieţii sale: "să fac dragostea necesară".

Părăsind Grecia frământată şi coruptă, cei doi se mută în Canada unde maturizarea lui Jacob se înfăptuieşte din doua puncte de vedere: moartea lui Athos şi înfruntarea unui nou tip de singurătate şi apariţia în viaţa sa a lui Alex, femeia-copil, vioaie şi îndărătnică.
Dar dragostea pentru Jacob trebuie să fie pansament şi nu cuţit. Deşi o iubeşte pătimaş pe frumoasa sa soţie, realizează că ea nu poate alina cea mai mare durere a sufletului său: pierderea Bellei, sora lui.
Amintirea ei îl trezeste în miez de noapte cu picioarele îngheţate, o caută în fiecare imagine care îl înconjoară, în fiecare sunet, în mâinile lui Alex, în peria ei de păr uitată pe marginea ghiuvetei. Incapacitatea lui de a se elibera de aceasta fantomă a trecutului - iar pentru a trăi cu fantome ai nevoie de singurătate - o părăseşte pe Alex şi se intoarce la soarele cald al Greciei, la cerul său senin şi la amintirea lui Athos.

Dar dacă mai bine de jumătate din roman construcţia este ireproşabilă (şi tradiţională), Jacob fiind sâmburele tare în jurul căruia se dezvoltă întreaga poveste, romanul se rupe brusc în chiar punctul său culminant: apariţia Michaelei.
Cu 25 de ani mai tânără, alături de ea Jacob învaţă ce este iubirea ("M-am îndrăgostit într-un zăngănit de linguri."), învaţă să iubească în culori ("cu capul lipit de spatele ei şi călcâiele ei ca două insule sub patură - am ştiut că acum experimentam pentru prima oară culoarea galben") şi pentru prima oară este umplut în sufletul său golul lăsat de Bella.

Ruptura brutală a romanului este un procedeu extrem de riscant: cititorul poate fi pierdut.
Anne Michaels dovedeşte însă o măiestrie surprinzătoare în a-şi atrage cititorul în viaţa lui Ben, un copil născut după Holocaust, dar care păstrează o "memorie moleculară" a dramei părinţilor săi.

Am putea considera, cu superficialitate, că tema centrală a romanului este Holocaustul. Ororile descrise foarte plastic de Michaels, cadavrele care îşi transferă memoria cărnii sfâşiate prin porii pielii celor ce îi îngroapă, feţele zâmbitoare şi senine ale criminalilor sau speranţa unei guri de aer proaspăt, sunt episoade care îţi fac mâinile să tremure pe carte.
Totuşi romanul se concentrează în altă direcţie: împăcarea fiecărui om cu trecutul său.
Fiecare îşi trăieşte altfel drama pierderii: Jacob prin îngropare de viu, salvat de iubirea "galbenă" a Michaelei, mama lui Ben prin savurarea fiecărei arome, a fiecărui lucru nou, al fiecărei flori - o viaţă trăită în mirare bucuroasă sau tatăl lui Ben, omul veşnic chinuit de foame, dar căruia saţietatea îi provoacă doar un plânset de disperare.

Imagini fugare este un roman pentru poeţi.

Proza lui Michaels se aseamănă foarte mult unui poem, unde metaforele abundă şi melodicitatea fiecărei fraze pare un cântec. Este o carte care alternează groaza cea mai întunecată cu căldura luminoasă a iubirii salvatoare.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan