bookblog.ro

Îmbrăţişarea

Scris de • 10 July 2008 • in categoria

1Autor: Martin Gí¼lich
Rating: 5 stele - Martin Gí¼lich - Îmbrăţişarea rating - recenzii carti
Editura: Rao

Martin Gí¼lich - Îmbrăţişarea - recenzie cartiAcum ceva vreme spuneam că insectele nu mă pasionează. Poate şi pentru că insectele şi dragostea nu păreau să facă o conexiune... acceptabilă în mintea mea. Desigur, vorbesc despre romanul Morpho Eugenia scris de A. S. Byatt.

Părerea mi-a fost schimbată odată cu romanul lui Martin Gí¼lich, Îmbrăţişarea. Dolf este asistentul medicului legist Sander, locuieşte ca subchiriaş în apartamentul doamnei Mitsch, are un singur prieten pe nume Walter şi este pasionat de insecte. Aceasta ar fi descrierea lui Dolf care în permanenţă îşi repetă că nu este un idiot, mereu aceeaşi incantaţie care l-ar putea ajuta în viaţa de zi cu zi.

Cu toate acestea, viaţa lui Dolf este cumplit de monotonă. Deşi pasionat de cadavrele de care are grijă, grija lui cea mai mare rămân insectele şi păstrarea acestora intactă. Pe lângă acestea, se pare că toate personajele cu care acesta are de-a face sunt rele, fac mereu glume pe seama lui şi îl tratează ca pe idiotul satului de care poţi râde, dar de care trebuie să ai grijă.

Viaţa amoroasă a lui Dolf lipseşte cu desăvârşire până la apariţia lui Natalie, o văduvă pe care o cunoaşte la morgă. Imediat se îndrăgosteşte de aceasta, însă timid din fire nu va acţiona în niciun fel. Dragostea lui Dolf pentru Natalie creşte în atâta măsură încât acesta visează cu ochii deschişi scenarii diferite, ce bine se vor distra aceştia şi ce mult se vor iubi. Însă toate acestea sunt iluzii care se sparg ca baloanele de săpun atunci când proprietăreasa îl dă afară din casă, medicul Sander îl concediază şi prietenul Walter îl trădează.

Ceea ce mi s-a părut interesant a fost modul în care povestea lui Dolf se accelerează atunci când el visează cu ochii deschişi, ca şi cum aş viziona un film în ritm normal ca mai apoi să se acelereze şi imaginile să fugă cu repeziciune prin faţa ochilor mei. Martin Gí¼lich a reuşit în numai câteva pagini să prindă psihologia unui om banal, fără prea multe idealuri în viaţă, dar care atunci când este scos din monotonia lui face lucruri inexplicabile şi incredibile.

Capitolele romanului au numele unei insecte pe care Dolf ajunge să o prindă la sfârşitul zilei, fiecare zi din viaţa personajului principal are o însemnătate în economia romanului. Fiecare zi este un nou pas înspre damnare, înspre distrugerea sufletească a lui Dolf. De la idiotul pe care fiecare-l împinge ajunge nebunul incurabil. Iar autorul lasă deschisă uşa oricărei posibilităţi, oricărei urmări a vieţii lui Dolf odată ce pune ultimul punct în roman.

Îmbrăţişarea este un crochiu a unei vieţi petrecute fără prea multe succese, a unei vieţi neîmplinite. Romanul lui Martin Gí¼lich este povestea unui om care se desfăşoară în faţa noastră, fără restricţii, fără constrângeri. Dolf este gol în faţa cititorilor şi noi îl putem examina şi întoarce pe toate feţele fără ca acesta să spună un cuvânt, fără să protesteze. Iar insectele sunt doar mijloacele prin care noi putem să ajungem în sufletul lui Dolf, să-l modelăm şi să-l lăsăm să se desfăşoare.

Perspectiva lui Gí¼lich este una tristă, chiar dacă Dolf reuşeşte să smulgă câteva zâmbete... este râsul-plânsul societăţii de azi. Îmbrăţişarea este semnalul de alarmă al autorului! Fiecare zi trebuie trăită la maxim, iar fiecare oportunitate trebuie folosită. Îmbrăţişarea este viaţa crudă, viaţa banală, întâmplările aşa cum sunt... despre slujbă, despre familie, despre femei singure, despre bărbaţi şi despre dragoste.

Scrisă de Cristina Teodorescu

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ovidiu Miron spune:

    Ar fi bine ca fiecare dintre noi sa ne repetam zilnic faptul ca nu suntem niste idioti :) .

    Imbratisarea poate fi si o sursa extraordinara de energie si vitalitate. Prefer acele cateva zambete in locul unei perspective triste :) .

    raspunde

  2. Woodisor spune:

    Ovidiu, tu intotdeauna ai fost a bundle of joy! Din pacate, repetitia lui Dolf nu i-a ajutat cu absolut nimic. Si totusi riscam sa cadem in capcana propriului eu, prin supradimensionarea personalitatii… insa nu-mi fac griji!

    Te mai astept,
    C.

    raspunde

  3. mvs spune:

    N-am citit cartea, dar mi se pare intr-o oarecare masura similara cu “Colectionarul” lui John Fowles.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro