bookblog.ro

În sfârșit o viziune realistă asupra vieții din România contemporană

Scris de • 27 January 2015 • in categoria

Titlu: Deadline
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 294
ISBN: 978-606-588-086-3
Cumpara cartea

„Ar fi putut fi o moarte ca oricare alta. În fiecare zi, zeci și mii de oameni mor și despre moartea lor nu apare nici un rând în paginile vreunui ziar. Dar despre fata aceea blondă, de numai 29 de ani, care fusese găsită moartă pe canapeaua din sufragerie, au fost de ajuns câteva știri în cele mai importante ziare și la jurnalele TV, pentru a se porni un potop de reacții virtuale, pe forumuri și bloguri. Mai mult, oameni din toate colțurile țării, ascunși în spatele unor nume de împrumut, se uniseră într-un ciudat front comun, care amenința să crească până la izbucnirea unei revoluții. Asta dacă, prin cine știe ce miracol, cuvintele scrise pe ecran și trimise, printr-un banal click, undeva departe, într-o vastă rețea în care totul pare posibil, ar avea vreodată puterea să se întrupeze în carne și oase și să pornească vreun război. Din vârfurile turnurilor lor de oțel și sticlă, stând în spatele unor ecrane extraplate, cu degetele înțepenite pe mouse-uri fără fir și respirând aerul proaspăt reciclat al sistemului de ventilație, oamenilor li se părea că această moarte surprinzătoare a unei fete anonime ar putea să schimbe într-un fel mersul lucrurilor.”

Subiectul romanului este descris pe site-ul scriitoarei astfel: Deadline este inspirat din două cazuri reale, cel al Ralucăi Stroescu (o angajată a unei companii multinaționale, moartă în 2007) și al lui Ion Bârlădeanu (un artist pop recent descoperit, care a locuit într-o ghenă de bloc).” Moartea fetei, pe care în roman o cheamă Miruna, este folosită de Adina Rosetti ca punct de pornire pentru descrierea evoluției câtorva personaje din cele mai diferite medii, de la oameni cu vieți simple, monotone și cvasi-inutile, la oameni realizați – din perspectiva celor mai importante aspecte ale vieților lor, evident – care duc o viață mai plină de sens.

Astfel, Augustin, managerul care își descoperă angajata moartă în sufrageria casei ei în care trăia doar cu motanul ei, trece, în urma acestui șoc, printr-o traumă care-i revoluționează viața, determinându-l – sau ajutându-l – să renunțe la vechile valori și să și-o ghideze după unele noi; motanul Ben, după un episod aventuros, o perioadă în care își trăiește viața afară, în libertate și în care trece razant pe lângă moarte, ajunge să trăiască din nou în paradisul unui apartament, de această dată iubit și apreciat constant; Pupucă ochelaristul, jurnalist și revoluționar de ocazie, pasionat de filme – în lipsa altei opțiuni – își clădește o viață sentimentală sănătoasă, găsind undeva, în el, curajul de a acționa; Zaim, artistul pop din ghena blocului în formă de U, își vede visul împlinit, simțindu-se răzbunat pe toți comuniștii și securiștii care l-au condamnat la o viață mizeră, nu înainte totuși, de a-și vedea operele pe punctul de a fi distruse complet; iar mama și mătușile Mirunei înțeleg într-un final că, oricât de neagră ar fi situația, mai există speranță: nici gara și nici șinele de tren nu au fost furate, iar libertatea de acțiune există, trebuie să mai descopere și voința de a acționa.

Adina Rosetti are, în Deadline, o viziune foarte realistă asupra temelor pe care le dezbate. Imaginea managerilor corporatiști, îmbuibați cu junk food și vise deșarte, scârbiți de tot și toate, trăind într-o permanentă stare de „aproape realizare”, dar niciodată cu adevărat realizați, a corporatiștilor cu funcții mai mici, care se zbat permanent între dorința de a ajunge mai sus și lipsa de curaj sau de ambiție necesare pentru a face acele sacrificii care te ridică pe scara ierarhică într-o corporație, imaginea bloggerilor care ar face orice – chiar și lucruri în care cred doar pe moment și care îi expun la riscuri considerabile – pentru a-și vedea blogurile citite de cât mai mulți oameni, pentru a se considera și ei lideri sau formatori de opinie, a oamenilor în vârstă izolați într-o provincie subdezvoltată, incapabili mintal să țină pasul cu progresul sau a României comuniste dinainte de 1989, toate aceste imagini sunt create de autoare cu o asemenea luciditate, încât par a fi autobiografice. Detaliile surprinse sunt o copie fidelă a lucrurilor care, de fapt, chiar se întâmplă într-o corporație, în spatele computerelor celor din bloggosferă sau în orașele mici de provincie, ca și cum Adina Rosetti le-ar fi trăit la prima mână.

Probabil cel mai veridic exemplu – dar nu singurul – ar fi ședința-fulger dintre Augustin, șeful Mirunei, Florin de la PiAr și Morsa, „al doilea dintre cei trei vicepreședinți ai companiei”. Începând cu intrarea secretarei, cu gesturile ei lascive, urmată de vicepreședintele care o concediază cu „un semn discret din mână”, precum și introducerea pe care o face Morsa: „Ce facem, domnilor, cu problema asta?”, urmată de repetarea întrebării, și terminând cu dialogul dintre cei trei – o Morsă iritată de o simplă „problemă” pe care are încredere că o vor rezolva cei doi subalterni, un Florin de la PiAr lingușitor, interesat exclusiv de ideea de a-i face pe plac șefului lui (el este, de altfel, cel care spune „nu muncind ca fraieru`, ca tine și ca proasta aia care-a murit, se fac banii”) și un Augustin răvășit de moartea subalternei lui, cu o conștiință încărcată, care însă nu reușește să se desprindă de clișeele corporatiste – autoarea reușește să facă o analiză fără cusur a atmosferei dintr-o companie pentru care singurul lucru care contează este eficiența.

Deadline este un roman construit din fragmente de perspective: perspectiva motanului, a bloggerului, a managerului dintr-o corporație, a artistului nerealizat și, în final, a victimei epuizării prin muncă. În pofida acestei construcții eterogene, romanul este foarte închegat, oferind o singură viziune coerentă asupra unei societăți bolnave, inechitabile, în care prioritatea este banul și puterea.

  • Plusuri

    Un roman coerent, Deadline este compus din mai multe viziuni, toate de un realism incredibil. Pentru că prezintă o tragedie – repetată din 2007 de câteva ori, de altfel – de care s-a făcut caz în presă doar atâta timp cât a fost o știre proaspătă, subiectul fiind, în final, uitat cu desăvârșire, romanul Adinei Rosetti este un binevenit semnal de alarmă, care îi conferă acestei probleme sociale permanența de care se bucură literatura romanescă.

  • Recomandari

    Recomand cartea în primul rând celor care au un cuvânt de spus în cadrul corporațiilor care impun angajaților un program ce a făcut și continuă să facă victime. Îl mai recomand acelor angajați corporatiști care sunt în situația personajelor din roman. După cum foarte bine subliniază Adina Rosetti – în special în acea ședință-fulger de care am amintit – cariera într-o corporație nu are cu adevărat un capăt. În fiecare etapă, corporatistul se va visa cu o treaptă mai sus, pentru ca în final să descopere că nimic nu este, de fapt, așa cum s-a așteptat, dacă nu chiar că totul este inutil. Deadline îi va ajuta probabil, să înțeleagă acest lucru.

Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si


    Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6

Copyright ©2011 Bookblog.ro