bookblog.ro

Încă o trilogie polițistă scandinavă. Prima parte – from zero to hero

Scris de • 20 April 2015 • in categoria

Titlu: Prietenul andaluz
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 600
ISBN: 978-973-707-749-3
Cumpara cartea

Nu sunt un fan al thrillerelor polițiste, în special al celor scandinave. Au un „ceva” care mi se pare puțin forțat. Totuși, atunci când citesc autori precum Stieg Larsson sau – mai nou – Alexander Söderberg, percepția mea asupra acestui gen de literatură se schimbă radical. Söderberg este impresionant, chiar dacă vorbim de romanul lui de debut. Firul epic, de o complexitate intrigantă, în ciuda puținelor personaje implicate, este construit gradat, fiecare eveniment bazându-se pe unul prezentat anterior. Altfel spus, cititorul este purtat din ce în ce mai adânc într-un șir halucinant de evenimente, care nu încetează a frapa de la începutul și până la finalul cărții.

Cumpără titlul în engleză

Romanul evoluează într-un mod, spuneam, intrigant. Este împărțit în patru părți alese, mi s-a părut mie, oarecum aleatoriu, un prolog și un epilog. Spun „aleatoriu” pentru că structura mi s-ar fi părut mai logică dacă ar fi fost împărțită în alte zone decât cele alese de autor. Evident însă, aceasta este doar o părere personală, bazată probabil pe lipsa mea de experiență în zona romanelor de acest tip. Dincolo de acest aspect – până la urmă această împărțeală nu înseamnă decât o pagină albă, urmată de o pagină pe care scrie Partea a #-a și atât – intriga curge într-un mod extrem de fluent, iar concluziile care se trag pe parcursul romanului sunt construite exclusiv pe baza evenimentelor menționate în carte. Pentru acest gen de roman, asta este extrem de important.

 

Personajele

 

Deși nu foarte multe, sunt foarte realiste. Anumite aspecte trebuie acceptate aprioric, evident – ca, spre exemplu, brutalitatea unui membru al crimei organizate sau compasiunea unei asistente – însă în rest, personajele au substanță, au o prezentă dinamică, ce se modifică realist în funcție de stimulii exteriori și nu inițiază acțiuni absurde sau ilogice doar pentru a justifica anumite evenimente (lucru pe care l-am întâlnit în câteva romane polițiste, scandinave sau nu). Pentru o intrigă atât de sofisticată precum aceasta, este nevoie de personaje puternice, foarte bine conturate, total independente unele față de altele, iar construcția lor trebuie să vădească o evoluție naturală, integrată bine în – și chiar determinate de – șirul de evenimente, ceea ce lui Söderberg îi reușește cu prisosință.

Un alt aspect foarte important în construcția personajelor din Prietenul andaluz este raportul natural, deloc forțat, dintre personaje. Relațiile mamă-fiu, asistentă-pacient, polițist-suspect (sau martor) sunt așa cum ar trebui să fie. Există compasiune acolo unde trebuie să existe, condescendență unde aceasta trebuie să apară, frică, acolo unde pericolul este mai mult decât evident.

 

Intriga

 

Deși în esență extrem de simplă, intriga se complică pe măsură ce evenimentele se succed, iar imprevizibilul strică socotelile. Dacă primele pagini sugerează o simplă poveste de dragoste care s-ar putea complica ușor din cauza unor probleme legale și a unei rivalități între clanuri, la un moment dat o situație extrem de spontană, foarte greu de prevăzut în șirul anterior de evenimente, modifică radical percepția asupra romanului, oferind o imagine – încă foarte săracă – a complicațiilor ulterioare. Este o rețetă foarte eficientă, iar Söderberg o utilizează de mai multe ori în roman. Efectul imediat este acela că, înainte chiar ca cititorul să se poată obișnui cu – nicidecum plictisi de – felul în care decurg evenimentele, curiozitatea îi este stârnită și mai tare. Din acest motiv se poate spune că este o carte care „ține cititorul cu sufletul la gură”.

 

Stilul

 

La fel ca Stieg Larsson, dar spre deosebire de mulți alți scriitori de romane thriller-polițiste, Söderberg nu-și scrie romanul alternând episoadele alerte cu cele lente, descriptive sau explicative. Toată povestea este construită progresiv, la relanti, tensiunea creându-se printr-o diversificarea lentă dar sigură a evenimentelor, prin evoluția graduală a caracterului personajelor. Scris în fraze scurte și cuvinte simple, fără figuri de stil sau alte înflorituri literare, romanul este extrem de ușor de citit și, deși are 600 de pagini și o acțiune pe măsură, lectura lui nu durează mai mult decât cea a unui roman cu jumătate din acest număr de pagini.

  • Plusuri

    Un roman care ține cititorul cu sufletul la gură, cu o intrigă, deși complexă, ușor de urmărit, creată cu ajutorul unor personaje foarte bine conturate, a căror interacțiune este foarte realistă, Prietenul andaluz se află clar în capul listei mele de romane thriller-polițiste.

  • Minusuri

    Motivul pentru care nu mă încântă romanele polițiste este în primul rând lipsa veridicității anumitor scene. O urmărire cu mașini în centrul unui mare oraș european, în care gloanțele zboară în toate părțile, riscă să devină un eveniment internațional, o știre de prime-time în toată lumea. Nu și în cărțile polițiste, unde astfel de evenimente nici măcar nu alertează poliția. Prologul acestui roman prezintă exact un astfel de eveniment, de o veridicitate îndoielnică. Este, totuși, singura astfel de scenă din roman.

  • Recomandari

    În primul rând aș recomanda romanul lui Alexander Söderberg tuturor fanilor seriei Millenium a lui Stieg Larsson. Moartea lui a lăsat un gol care, în sfârșit, are șansa de a fi umplut. În al doilea rând, îl recomand fanilor literaturii thriller și polițiste, în special acelora care apreciază o intrigă în care personajele vin din zona crimei organizate.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. IB spune:

    O prezentare binevenita, am cartea in bibioteca dar nu ma hotarasem inca s-o introduc in lista de lecturi (va mai astepta ce-i drept, lista pentru 2015 e definitivata).
    Apropo de scriitorii nordici de thriller/mystery, ti-l recomand cu caldura pe Jo Nesbo.

    raspunde

  2. Ovidiu Leonte spune:

    Mulțumesc pentru recomandare. Jo Nesbo e de mult pe lista mea, dar nu a ajuns încă să poarte eticheta „următorul”. Va fi, la un moment dat.
    Dacă-l introduci pe lista de lectură pe Alexander Söderberg în 2016, poate ai șanse să citești și următorul volum din serie, Celălalt fiu, care se anunță a fi chiar mai bună decât Prietenul andaluz.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro