bookblog.ro

Incest

Scris de • 21 June 2008 • in categoria

1Autor: Christine Angot
Rating: Christine Angot - Incest rating - recenzii carti
Editura: Leda

Christine Angot - Incest - recenzie cartiAutoficţiunea este melanjul între autobiografic şi elemente specifice romanului, un gen care se situează între roman şi jurnal intim. Christine Angot se află şi ea la cumpăna dintre cele două. Nu ştim cât din ce spune este adevărat, dar totul pare al naibii de autentic. Se pare că toate romanele ei se bazează pe această concepţie despre literatură pe care ea o rezumă printr-o singură frază: "Realitatea şi ficţiunea; la mijloc, un perete". Când ai în faţa ochilor un titlu ca acesta, aştepţi să fii şocat, ceva din structura ta interioară să se clatine, să cedeze uneori; aştepţi, poate, ca un voyeur, declaraţii incendiare şi mărturisiri tulburătoare.

Cea mai mare temere a ei este că poate veni o zi în care nu va mai putea scrie. Pe penultima pagină a Incestului stă scris: "Sunt o nebună, nu mă închide nimeni pentru că scriu, şi asta mă susţine". Cuvintele şiroiesc pe hârtie ca un potop; te face chiar să-ţi doreşti să nu mai citeşti: femeia asta e nebună, mai bine-mi văd de ale mele" Dar te provoacă, te incită cu scene dure, cu limbajul ei crud, cu ferocitatea, cu vomismentele ei literare. Stilul, pentru asta citeşti cartea, pentru că nu te încumeţi să pui tu stavilă, pentru că de fapt eşti hipnotizat, nu atât de poveste, nu se povesteşte practic nimic, ci tocmai de căutarea cuvântului, a Cuvântului, a vocabulei perfecte. Poftiţi mostră: "Eşti conştientă, nu-i aşa, că e greu, draga mea, să fiu cu tine. Iei înapoi tot ce dai. Vai, vai, ce vorbărie. Toate astea pentru o poveste care se termină. Nu crezi că ar fi trebuit să ne descurcăm mai bine decât alţii? Câtă slăbiciune, şi cât mă urăsc pentru asta. Şi cât te urăsc şi pe tine. Te iubesc. Tot ce n-am putut să-ţi spun niciodată, nici măcar acum, e pierdut". Uitasem, trebuia să vă previn: naratoarea are o legătură homosexuală timp de trei luni, despre incest vă las să aflaţi singuri.

Christine Angot are o punctuaţie ciudată - m-am gândit o secundă la Saramago, dar nici vorbă de asemănare. Christine Angot este o acrobată, jonglează cu confesiunea, claritatea nu este punctul ei forte. Şi de ce ar fi? Doar evocările ei ţin de o poveste de iubire ce tinde spre o altă femeie, ţin de gelozie, de istericale, dorinţă fizică, dezgust. Christine Angot se agită, sună, se nelinişteşte, se revoltă "în propriul ei univers mental, morbid şi carceral (Alan Laclave)". E periculoasă pentru că pleacă pentru a reveni şi mai incisivă, cu şi mai multe injurii la adresa Mariei-Christine, iubita sa. Se despart mereu, mereu îşi spun că e pentru ultima dată. Agonie!

Dialogurile celor două amante se situează undeva la limita iraţionalului; sunt de un postmodernism înăbuşitor:
"-Poate n-am făcut bine că am anulat biletele.
- Vrei să mergi?
- Nu. Ţi-am spus doar că nu-mi mai schimb hotărârea. Nu vreau să merg. Dar am fi putut totuşi să le amânăm puţin, la întâmplare.
- Pot să sun din nou acolo, dacă vrei.
- Dar nu mai am nici un chef să merg la Roma. Gata cu Roma. De când cu toate astea. Singurul loc unde aş putea să merg acum ar fi la Sevilia.
- Pot să sun dacă vrei.
- Dar n-am spus că şi vreau să merg ["]"

Reiese pregnant senzaţia unui raport stăpân-sclav, deşi clasificările displac naratoarei. Suferinţa ei exhibată e cea mai importantă tocmai pentru că este a ei, altceva nu e important. Se chinuie singură, nu e de mirare că are priză la sadomasochişti. Sexualitatea e implicită, nu vă aşteptaţi totuşi la descrieri frapante, Christine are un copil, pe Léonore, care e la vârsta când îşi pune întrebări cu privire la modurile de a iubi ale mamei ei.

Revin la stil. Scrisul ei este, aşa cum spune fostul ei soţ din roman, "incredibil, intelligent, confuz, dar mereu luminos, accesibil, direct, fizic. Nu înţelegi nimic şi înţelegi totul. E intim, personal, impudic, autobiografic şi universal". Acesta e probabil trucul: limbajul Christinei Angot emoţionează tocmai pentru că nu are nimic emoţionant, este chiar opusul, e teribil, e caustic. Scrisul e catharsis, e eliberarea de monştrii care i-au marcat existenţa.

Scrisă de Ioana Ristea

Autor: | Editura:

Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Lidia spune:

    Titltul are vreo legatura cu romanul propriu-zis??

    raspunde

  2. Lidia spune:

    Titlul, am vrut sa scriu.

    raspunde

  3. Ioana spune:

    “Uitasem, trebuia să vă previn: naratoarea are o legătură homosexuală timp de trei luni, despre incest vă las să aflaţi singuri”.
    Da :)

    raspunde

  4. Lidia spune:

    In cazul asta, sa citeasca cine vrea cartea…eu nu ma compromit.

    raspunde

  5. Ioana spune:

    Nu inteleg. In ce sens ai putea sa te compromiti?

    raspunde

  6. Dar a existat vreodată vreun zid între realitate şi ficţiune? A, că avem unul convenţional (sau mai multe?), orientativ, ca semnele de pe hartă…e altceva. Mă miră afirmaţia autoarei, e ca şi cum ar dori să se justifice.

    raspunde

  7. Lidia spune:

    Nu am inteles : e vorba despre viata ei in aceasta carte? (am vazut ca ati dat un citat la persoana I).

    raspunde

  8. emma spune:

    …mda ! si virginia wolf a avut o relatie homosexuala . valoarea ei literara nu a fost stirbita in niciun fel !
    aceasta observatie se vrea a fi off-topica !

    raspunde

  9. Lidia spune:

    Fiecare are dreptul la opinie. Daca o carte care place cuiva nu inseamna ca e cea mai buna. Gusturile nu se discuta.

    raspunde

  10. Silviu Man spune:

    offtopic, Lidia, in general fie spus – fiecare are dreptul la o opinie cu conditia sa mai fie si de buna-credinta si responsabil pentru dansa. altfel e liber la aflatori in treaba. Gusturile se discuta, si inca cum. Daca nu s-ar discuta, literatura ar fi algebra (de fapt, nici algebra, ca presupun ca si acolo e loc de polemici). In schimb, nu se discuta dez-gusturile.

    raspunde

  11. Lidia spune:

    Comentariile nu se fac cartii sau recenziei? Nu inteleg de ce comentam “comentariul” celui dinaintea noastra!
    Ramane ca o nelamurire.

    raspunde

  12. Silviu Man spune:

    pai cam asta este unul din principiile dialogului :)

    raspunde

  13. Lidia spune:

    E stiut lucru..:)

    raspunde

  14. emma spune:

    lidia : (o)data m-ai provocat – la o recenzie… “comentandu-mi comentariu`” pe care – ama – a avut bunavointa de a(l) trece cu vederea intr-o maniera prietenoasa si simpatica .

    aici insa – ai declansat prin raspunsul tau o reactie ! si da ! ai primit-o !

    repet :
    nu te “compromiti” daca citesti o carte a carei autoarea este homosexuala sau hevi-metalisto-rochenrolista . da ? doar daca esti membra in clubu` islamo`- tistasi – corecti ! in rest , lectura este in orice caz killer-ul nr.1 impotriva virusului de prostie . triajul – este desiguramente dependent de-gustibus si pretentiile literare !

    o seara frumoasa …si te pliz …nu te ofusca !

    raspunde

  15. Lidia spune:

    Multumesc de sugestii….
    La recenzia de care zici nu te-am provocat ( daca te referi la Nuntile regale)ci doar te-am intrebat de ce nu ti-a placut cartea. Eu nu am citit-o si as fi vrut sa stiu de ce nu e buna.Atata tot.
    In general nu imi place sa provoc pe nimeni.

    raspunde

  16. Lidia spune:

    Aaa…am uitat sa zic ca am citit Virginia Wolf fara sa stiu de relatia ei….:)

    raspunde

  17. flor spune:

    Va recomand, pentru ca am vazut ca aveti o revista de recenzii pe bloguri, si pentru ca scrieti despre carti de la LEDA, blogul lor abia deschis, care sper sa devina popular ca al vostru… mai ales ca nu e un blog de “recenzenti”, ci unul de cititori neprofi. Asta e lnkul http://www.e-secure.ro/blog/leda/

    Cit despre “Incest”, e o carte misto, nu vad de ce te-ai compromite citind-o, e o experienta necesara ca sa intelegi de unde porneste Ioana Baetica, de pilda. Sau Cecilia Stefanescu sau Claudia Golea. “Moralitatea” in literatura e o treaba care s-a clarificat acum un secol si mai bine, pe vremea lui Maiorescu. Asa ca cititi cartea, nu e nici un pericol! :)

    raspunde

  18. flor spune:

    nu se inregistreaza comentariile mele. de ce?

    raspunde

  19. Jen spune:

    multumesc pentru link, flor. comentariile intrasera in spam, le-am scos eu si l-am sters pe cel duplicat.

    raspunde

  20. Codrut spune:

    foarte misto cartea, este descrisa “nebunia” prin care trece in timpul acestei relatii. chiar am citit-o cu placere

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro