Titlu: Ereticul
Autor: Miguel Delibes
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Tudora Şandru Mehedinţi
Numar pagini: 480
ISBN: 9786069318270

Primul lucru pe care aș vrea să-l spun despre această carte este: înainte de a o citi, dezbrăcați-o de supracopertă și NU citiți rezumatul tipărit pe ea. E un lucru foarte important. De ce? După părerea mea, în general o carte trebuie descoperită integral, cu tot cu fir epic. Supracoperta patru descrie acțiunea cărții în amănunt – mai ales având în vedere că este vorba de o acțiune deloc sinuoasă, oarecum simplistă – lăsând la latitudinea cărții în sine doar anumite amănunte care pun în vedere, e drept, puterea de persuasiune și talentul scriitoricesc al autorului. Chiar și așa, cartea capătă robustețe doar dacă se prezintă ca o surpriză totală și constantă cititorului.

Cumpără titlul în engleză

Este un roman care se prezintă foarte interesant. Nu există un prolog, ci un „preludiu”. Iar asta oferă din start o intimitate care promite o dimensiune aparte pentru roman. Acest preludiu ascunde nu o intrigă reală a cărții – lucru rezervat de obicei prologurilor – ci o intrigă virtuală, un „...și din această cauză...” atât de spiritual, de nematerial, încât realizăm, spre sfârșitul cărții, că într-adevăr, autorul a denumit corect acest capitol. De la aerul filozofic prezent în preludiu, la faptele lumești, de o veridicitate deconcertantă, care sunt descrise în restul cărții, trecerea se face foarte brusc. Aproape dezamăgitor. E ca și cum ne-am trezi că, după ce profesorul de filozofie ne prezintă un percept filozofic fundamental, ne povestește viața de zi cu zi filozofului care l-a promovat. Și ne întrebăm: de ce ne interesează ce haine purta filozoful? Sau cu cine se însoțea sau ce bea și ce mânca? Și când?

Dar depășind aparenta dezamăgire, acceptând provocarea de a avea răbdare, descoperim că, având în vedere că orice idee apare în urma unor trăiri, viața și întâmplările de zi cu zi ale filozofului sunt aproape la fel de importante ca și ideile acestuia.

În Ereticul, Miguel Debiles descrie un studiu de caz cu subiectul: Eretismul, de ce, de unde, până când?. Cadrul religios-politic nu este prezentat integral. Este nevoie ca cititorul să cunoască măcar succint istoria protestantismului, a Marii erezii reprezentată de doctrina lui Luther. Într-o oarecare măsură, preludiul ajută la rememorarea lor. Dar dacă este prima oară când citește despre ceea ce a reprezentat aceasta, cititorul va fi mai mult bulversat decât luminat.

Lutheranismul promovează cele cinci solae, Sola gratia, Solo Christo, Sola fide, Sola scriptura și Soli Deo gloria, care înseamnă Doar prin Harul (lui Dumnezeu), Doar prin Hristos, Doar prin credință și Doar prin scriptură (biblie). Primele trei solae au fost promovate inițial de Luther, ultimele două fiind adoptate mai târziu. În esență, lutheranii respingeau existența purgatoriului și nu erau de acord cu niciuna dintre penitențele la care Biserica Romano-Catolică îi obligau pe oameni, considerând că mântuirea a fost realizată odată pentru totdeauna de către Isus Hristos atunci când a fost răstignit. Preludiul cărții prezintă o discuție destul de elevată pe aceste teme între doi tovarăși de drum, iar necunoașterea cu privire la perceptele care au dus la schisma din interiorul Bisericii Catolice pune cititorul în dezavantaj. Totuși, cartea este scrisă de un spaniol pentru – în primul rând – spanioli, ceea ce justifică acest gen de abordare.

Personajele cărții sunt carismatice. Felul în care sunt conturate reprezintă, de fapt, esența acestui studiu de caz. Prin ele ajungem să înțelegem în egală măsură atât justificarea pe care o au ereticii pentru aderarea la credințe ce dezmint doctrina oficială, cât și reacția pe care o au atunci când fundamentul lor religios este zdruncinat de o nouă idee. Cugetând la impactul pe care lutheranismul l-a avut asupra Anei Enriquez, adeptă a doctrinei, personajul principal, Cipriano Salcedo consideră că cel care i-a prezentat pentru prima oară noile percepte religioase „îi distrusese structura spirituală fără menajamente”. El însuși fusese atât de șocat de ideea că „nu există purgatoriu”, încât a decretat: „A... asta n-o pot accepta. Face parte din credința copilăriei mele”.

Frumusețea cărții constă în special în felul în care se îmbină viața de zi cu zi, dimpreună cu cele solemne și cu cele triviale, cu doctrina religioasă și credințele fundamentale ale omului. Revelația cu privire la inexistența purgatoriului îi este revelată lui Salcedo în timpul unei partide de vânătoare de potârnichi. Întâlnirile nocturne cu grupul eretic au loc la sfârșitul unor zile obișnuite, în care afacerile, hrana sau viața sexuală punctează ritmul monoton al traiului zilnic.

Romanul Ereticul „surprinde cu finețe și rigoare magistrală complexitatea relațiilor omenești”, după cum spune traducătoarea, Tudora Șandru Mehedinți. În poveștile vieților lui Cipriano Salcedo și a tatălui său, Bernardo Salcedo, întâmplările se succed în mod foarte natural, fiecare din ele ajutând la crearea personalităților personajelor. Nașterea, moartea, educația, ciuma, traiul în sărăcie, vânătoarea, însurătoarea, îmbogățirea, toate acestea ilustrează o viață de secol XVI de o vivacitate extrem de realistă. Dialogurile bine construite ajută la crearea acestei imagini de realism.

Romanul reprezintă o superbă frescă a vieții de zi cu zi din Valladolid, oraș care la vremea respectivă era capitala Regatului Spaniei, în timpul perioadei de început a lutheranismului, atunci când Inchiziția era la apogeul ei. Pentru cei care vor să știe cum erau oamenii considerați eretici de către Inchiziție, cum decurgea eretizarea unei persoane sau cum anume era efectiv tratată pe perioada procesului extrem de elaborat, Ereticul constituie un răspuns satisfăcător la aceste întrebări.

Traducerea este foarte bună, Tudora Șandru Mehedinți având la activ peste douăzeci de traduceri, printre care romane ale unor corifei ai literaturii hispanice, cum ar fi Gabriel Garcia Marquez, Jorge Luis Borges sau Julio Cortazar. Cartea este tipărită pe o hârtie groasă, dar ușoară. Caracterul mare o face ușor de citit, însă oglinda paginii este puțin prea mică. Per total, este o ediție foarte reușită.

• Plusuri

  Este foarte ușor de citit, având o structură de cronologie. Informațiile pe care le oferă cu privire la viața din secolul XVI, la lutheranism și la inchiziție o face necesară pentru cei interesați de aceste subiecte.

• Minusuri

  Pentru un roman istoric este, poate, puțin cam ușurel. Anumite aspecte sunt tratate ca și cum autorul presupune că cititorii cunosc bine subiectul abordat de el.

• Recomandari

  Recomand cartea tuturor celor interesați în general de romanul istoric, celor care vor să-și facă o idee cu privire la aspecte mai sărac tratate în romane ale istoriei în general, precum și celor care vor să citească o carte ușoară, fără trimiteri la surse exterioare, dar care să merite ca experiență literară.