bookblog.ro

Încrederea. Cheia succesului în afaceri, profesie şi viaţa personală

Scris de • 28 May 2009 • in categoria

0 Încrederea. Cheia succesului în afaceri, profesie şi viaţa personală
Autor: Sally Bibb, Jeremy Kourdi
Rating:  Încrederea. Cheia succesului în afaceri, profesie şi viaţa personală
Editura: All
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Veronica Golub
227 pagini
ISBN: 978-973-571-759-9

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Din nou la facultate

Ştiu ce o să spună cei mai mulţi dintre voi, văzând titlul acestei cărţi- "Alt self help?". Ei bine, vă înşelaţi. Deşi am incadrat-o şi la dezvoltare personală, Încrederea... este o combinaţie ciudată între prima categorie şi management. Asta în ceea ce priveşte conţinutul, pentru că al doilea lucru care m-a "izbit" (după faptul că m-am înşelat în privinţa subiectului) a fost acela că întreaga carte este structurată ca un curs la facultate.

Asta este ceea ce m-a deranjat cel mai mult. Faptul că informaţiile (multe de altfel) sunt aproape listate, fără să se facă vreo trecere demnă de o carte între ele. Situaţia este salvată cât de cât de subitlurile care aerisesc pagina, altfel probabil că aş fi renunţat rapid la citit- cu toţii suntem melancolici câteodată, dar nopţile pline de citit cursuri nu sunt încă chiar atât de departe:).

Nu încrederea aceea

Spuneam mai sus că m-am înşelat în privinţa subiectului cărţii. Eu crezusem că o să fie vorba despre tehnici de sporire a încrederii în sine. Ar fi fost "doar o altă carte de dezvoltare personală", însă încrederea în propria persoană este un lucru important, aşa că nu ar fi fost o pierdere de timp. Însă mi-am dat seama curând că autorii se referă de fapt la încrederea între oameni, ca relaţie.

Această constatare m-a făcut curioasă- desigur autorii admit faptul că nu poţi determina o altă persoană să aibă încredere în tine dacă tu stai prost la acest capitol, însă nu acesta este subiectul adus în discuţie. Încrederea este împărţită în patru tipuri: încrederea de sine, încrederea relaţionala, încrederea structurală, încrederea în tranzacţii, iar tipul tratat în carte este, cum spuneam şi mai sus, încrederea relaţională.

Prietenul la nevoie se cunoaşte?

Este în carte o povestioară care mi-a plăcut foarte mult, apropos de relaţiile dintre oameni: eşti într-o maşină împreună cu un prieten, care conduce cu 60 km/h, iar într-o localitate unde limita de viteză este 30 km/h, el loveşte un pieton. Tu eşti singurul martor, atunci când vine poliţia, iar declaraţia ta ar putea să îţi salveze prietenul de la consecinţe grave. Întrebarea este: ce faci? Acţionezi în funcţie de reguli sau de relaţia dintre tine şi prietenul tău?

Povestea este una faimoasă, iar pe baza ei s-au făcut studii în diferite ţări din lume. Astfel, 74% din coreenii care au răspuns şi-ar proteja prietenul, 66% din venezueleni şi 58% dintre ruşi. La polul opus, 96% din canadienii care au rapuns ar declara adevărul, 95% din americanii din Statele Unite şi 94% din elveţieni. În România nu s-a făcut un atfel de studiu, însă 56% din bulgari ar spune adevărul- asta înseamnă că şi noi ne situăm tot pe acolo.

De la ce pleacă încrederea?

Printre altele, încrederea, ca şi distincţia de mai sus, pleacă de la 2 atitudini în ceea ce priveşte regulile şi relaţiile: universalism şi particularism. Universaliştii sunt adepţii normelor şi procedurilor, care sunt universal aplicabile. De cealaltă parte stau particulariştii, care susţin relaţiile interpersonale, deci preferă să construiască o relaţie bazată de încredere decât să recurgă, de exemplu, la un contract care să îi apere de eventuale neplăceri.

Chiar mă întreb: oare românii în ce tabără s-or afla?

Scris de Raluca Alexe

Categorie: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro