bookblog.ro

Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet

Scris de • 30 October 2006 • in categoria

Titlu: Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2004
Traducere:
Numar pagini: 128
ISBN: 973-576-623-X

Dacă un termen e gol sau plin de sens, în ce fel e citit un autor la un moment dat, în ce fel este el interpretat, acestea ţin de moda literară, care este la fel de intolerantă ca toate modele. Astfel că în prezent, termenul de "realism magic" este pe cît de poleit şi plăcut, pe atît de gol, în alte cuvinte, şi limitat, dar şi supralicitat. De aceea am avut destule ezitări în ce îl priveşte pe Marquez, un ignorant "not again", dacă vreţi.

Însă toate reţinerile au fost exagerate, fiindcă faima povestitorului Garcia Marquez are temei. Că unui povestitor îi trebuie ochi pentru detaliu, imaginaţie să umple golurile, viziune de ansamblu şi stăpînire a limbajului, asta e ştiut. Marquez are însă o intuiţie specială în ce priveşte sufletul uman, ştiind să păstreze povestirea pe linia subţire dintre terifiant şi tandru, sau pe cealaltă, dintre ireal şi firesc.

În cele şapte povestiri din volumul Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet se observă bine această intuiţie, răsfrîntă nu numai asupra personajelor, ci atingînd şi cititorul, ghicindu-l, purtîndu-l prin lumi iluzorii, înşelîndu-l. Fiecare povestire din cele şapte e un act de seducţie, marcat nu de o frumuseţe triumfătoare, ci de o poezie bizară. Exceptînd-o pe cea care dă titlul volumului, povestirile sunt mai mult schiţări, citite după Un veac de singurătate sau Toamna patriarhului, şi li se pot aduce critici, de la absenţa unui fir narativ, pînă la tergiversări şi simplism. Dar aceasta este o problemă de context. Luate ca atare, povestirile concentrează un nefiresc acceptat, aşa cum apariţia stranie a bătrînului domn cu aripi e primită de săteni cu uimire stătută, ca un număr nou de circ (Un domn foarte bătrîn cu nişte aripi uriaşe).

Acceptarea nefirescului, fie el un vas fantomă, un mort frumos sau un înger, este o condiţie care se impune de la sine. Atenţia naturalistă pentru decor şi simbolurile nu lasă loc unui alt firesc decît cel magic. Cititorul va vedea că lumile tulburate de apariţia nefirescului sunt chiar ele neobişnuite, însă acoperite de rutina acestui neobişnuit. Bizarul vine din forţarea limbajului să accepte două forme de nefiresc care să contrasteze. Tot de aici vine şi întoarcerea înţelesurilor: violenţa e tristă şi lentă, moartea e o lume tînără pe fundul mării, sîngele bunicii fără suflet e verde şi cleios, iar a iubi înseamnă a pleca.

” Sunt vii, spuse domnul Herbert, dar dorm de milioane de ani." (Marea timpului pierdut)

Metaforic vorbind, astfel s-ar putea sintetiza particularul acestui volum: o fascinaţie pentru paradox, pentru lumea care cuprinde mai multe lumi, neaşteptate, inexplicabile, groteşti, alegorice, interdependente. În plus, o nostalgie pentru viaţa continuă, nefragmentată în trebuie şi e nevoie.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. vio spune:

      Foarte frumoasa cronica ta si aproape convingatoare, doar ca poate ca da, poate ca ar trebui sa ne tinem de norme si manuale daca nu vrem sa fim dezamagiti, eu nu le-am respectat intru totul si am citit intii niste romane ale lui Garcia Marquez, dupa care am trecut la povestioarele astea, aflindu-ma intr-o stare aproape de ebrietate dupa scriitura lui la vremea aia, din care totusi m-am trezit la un moment dat.
      Pentru ca am avut impresia ca-si bate joc de mine, in primul rind ca a diminuat ritmul, volumul, a coborit stacheta in romanele mai scurte si mai simple, iar despre povestiri, ce sa zic, una se regaseste aproape integral intr-unul din romanele astea de mica intindere.
      Pai!
      Cum ziceam, poate ar trebui citite cronologic si ar trebui sa accept faptul ca si Garcia Marquez e om, desi titan al literaturii, dar, ca oricarui om, i se poate intimpla sa ii scape mici imperfectiuni, care luate din contextul operei lui sint poate capodopere. Dar eu mi-am permis sa-l judec si sa ma supar pe el nitelus.
      Deocamdata fara pata a ramas Vargas Llosa.

      raspunde

    2. Mihaela spune:

      Si dupa Conversatie la catedrala? Eu ma tot opresc la un pasaj sau altul, sper sa o termin cindva.

      raspunde

    3. ema spune:

      spuneti-mi si mie…in volumul asta se gaseste cumva povestirea cu cel mai frumos inecat din lume?

      raspunde

    4. ade spune:

      Mie dintre toate povestile din volumul asta cea mai fantastica mi s-a parut cea cu urma de sange in zapada. Deci fata aia a sangerat din cauza unui ghimpe de trandafir?

      raspunde

    5. dan2222 spune:

      VAD CA CINEVA AFIRMA CA LLOSA E FARA PATA…DOAMNE D-ZEULE I-ATI CITIT RATACIRILE UNEI FETE NESABUITE? E O CATASTROFA ROMANUL ALA…E MAI SLAB SI CA O CARTE DE DEBUT…MARQUEZ E TITRANUL SI TITANUL LITERATURII LATINO-AMERICANE…ORICE INAPOIAT MINTAL STIE ASTA

      raspunde

    6. Ştie cineva cum se poate lua, prin e-mail, legătura cu doamna Tudora Șandru Mehedinți?

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro