bookblog.ro

Indefinit

Scris de • 13 November 2014 • in categoria

Titlu: Hotel Iris
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-689-676-7
Cumpara cartea

„Hotel Iris” a văzut prima dată lumina tiparului în 1996, scriitoarea sa, Yōko Ogawa, fiind foarte apreciată în Japonia unde a cules numeroase și prestigioase premii pentru lucrările sale. Din păcate pentru mine și pentru critică Hotel Iris a trecut precum o pisică neagră în noapte – aproape neobservată, deși este cea mai tradusă carte dintre operele autoarei.

Cumpără titlul în engleză

Vehiculat ca fiind o replică dată lui Vladimir Nabokov și a sa Lolita, romanul se axează pe relația dintre o tânără recepționeră a hotelului ce dă numele romanului și un traducător de limba rusă, cu o diferență de vârstă atât de mare între cei doi încât ultimul i-ar putea fi tată frumoasei Mari.

Crescută sub tutela unei mame autoritare până la dictatură, mereu subminată și neapreciată, dată la o parte pentru te miri ce motiv, Mari ajunge să ducă o viață solitară și interiorizată până în noaptea când, într-o cameră de hotel, se iscă un scandal între o prostituată și clientul acesteia. Femeia de moravuri ușoare, pusă pe harță ajunge să trezească aproape tot hotelul cu țipetele și injuriile sale, croindu-și drum spre ieșire cu lentoarea unui melc și o imagine care se degradează cu fiecare secundă. În mod contrastant, bărbatul care ar fi supus-o unor practici sadice și de o perversitate acută pare a nu fi câtuși de puțin deranjat de larma din jurul său, aspect ce se reflectă și în ținuta impecabilă pe care o afișează. Vocea și tonul ferm cu care răspunde femeii e ceea ce o atrage ca un cântec de sirenă pe ingenua recepționeră.

Hote iris 2

Sorta i-l scoate din nou în cale pe bărbatul acela ciudat, iar curiozitatea care o mână să-l urmărească și să-l adulmece ca un animal de pradă o fac să cadă în propria plasă și să se lase în voia unei aventuri umilitoare dar care rupe lanțurile stricte ale educației primite și ale oprimării mamei sale.

Cu cât romanul avansează, cu atât relația dintre cei doi atinge noi culmi ale durerii și perversității, culminând într-o tragedie care și închide cartea.

După cum spuneam și mai sus, opera lui Ogawa ar putea trece neobservată dacă nu ar fi fost inclusă în categoria „lolitelor” și atunci, evident, te invită să citești o poveste reconstruită, să privești de după mască un chip familiar. În mare parte îi reușește autoarei și asemănările nu se lasă greu descoperite, dar spre deosebire de Nabokov, aici lipsește claritatea motivelor, contururile bine definite ale personajelor și o poveste premeditată. Chiar dacă intervalul de vârstă rămâne relativ neschimbat, Lolita lui Nabokov pare mult mai dârză și mai stăpână pe situație decât Mari, care la cei 17 ani ai săi poartă în sine o fragilitate impresionantă, pe care o așterne la picioarele dominatoare ale traducătorului spre a fi batjocorită și anihilată.

Romanul șochează pe alocuri cu modul explicit cu care descrie întâlnirile dintre cei doi, mereu marcate de un iz de teroare, ca o tragedie în așteptare. Și totuși asta îl face să fie incitant și să te mențină interesat de subiectul oarecum călâi.

În concluzie, recomand pe jumătate Hotel Iris și spun doar pe jumătate pentru că sunt șanse 50-50 să vă satisfacă așteptările sau să nu, pierzându-se pentru totdeauna în stilul indefinit al scriiturii sau poate că fix asta o să vă atragă. Cine știe? Vă las pe voi să-mi spuneți.

  • Plusuri

    Curajul autoarei de a se avânta în zona bondage-ului și a perversității cu mult înainte ca acest lucru să fie la modă.

  • Minusuri

    Stilul indefinit care nu îți lasă o impresie foarte clară asupra personajelor sau a acțiunii și te face să crezi că toate au ajuns să fie așa din pură coincidență.

  • Recomandari

    Colecționarilor de lolite literare.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro