bookblog.ro

Însemnări din şaraşka

Scris de • 5 October 2012 • in categoria

Titlu: Iubește revoluția!
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 229
ISBN: 973-124-742-7
Cumpara cartea

„Şi într-un alt sens, foarte preţios, literatura transmite experienţa condensată de la generaţie la generaţie. Astfel, literatura devine memoria vie a naţiunii. Ea aprinde şi păstrează în sine flacăra istoriei apuse, într-o formă protejată de calomnie şi deformare. În acest fel, literatura, împreună cu limba, ocroteşte sufletul naţiunii.”

Nu ştiu câţi (mai ales dintre noi, tinerii) au auzit de Aleksandr Soljeniţîn şi îi cunosc valoarea. Să dăm vina oare pe cenzura ceauşistă care a fost atât de dură încât nu i-a publicat nici măcar povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici? Mă tem că şi pentru mine ar fi fost doar un nume care nu spune prea multe, dacă nu l-aş fi descoperit prin intermediul cărţii lui Nicolae Steinhardt, în liceu, numai datorită unui proiect despre literatura sub totalitarism. De ce cunoaştem ca pe Tatăl nostru volumele unor autori de duzină, dar nu şi pe cele lăsate moştenire de acest laureat al premiului Nobel, cu o influenţă politică atât de mare cum n-a avut un altul de la Voltaire încoace, care, aşa cum afirma şi Horia Roman Patapievici: „salvează de la moartea memoriei milioanele de necunoscuţi pe care regimul sovietic i-a condamnat la dispariţie, iar adulatorii săi occidentali, intelectualii de stânga, la uitare”?

Fără a fi vreo capodoperă, şi totuşi un text esenţial, Iubeşte Revoluţia este începutul Odiseei acestui martor suprem al acuzării, care-a învins doar prin puterea condeiului, dovedind cât de măreaţă e menirea spirituală a scriitorului. Aleksandr Soljeniţîn începe scrierea acestei nuvele în 1947 într-o şaraşka din localitatea Marfino (în apropiere de Moscova), descrisă mai târziu în Primul cerc, o închisoare aparte în care se făceau cercetări în interes sovietic. Surprinzând îndoielile crescânde în ceea ce priveşte fundaţia morală a regimului sovietic, textul cuprinde impresiile din perioada de după 1942, când autorul este trimis pe front în calitate de comandant de baterie.

Revoluţia bolşevică este cea care a modelat familia lui Soljeniţîn, fiind şi sursa motivelor folosite în toate lucrările sale. Astfel, prin prisma lui Gleb, un student îmbătat de idealuri utopice, un marxist fervent, descrie bucuria cu care tinerii erau conduşi de dorinţa de a servi revoluţiei, ce o vedeau ca pe o amantă demnă de a fi iubită, faţă de care nici un sacrificiu nu e prea mic. „Gleb îndura căderea armatei roşii şi a statului ca pe o boală fatală a unei persoane dragi. Plămânii i se umpleau de amărăciunea neagră a blocadei Leningradului, a Kievului cucerit, a Cernigovului ars până-n temelii.”

Cu o scriitură simplă, dar vie şi nelipsită de rafinament, cu un realism nemediat şi ironie subtilă, autorul surprinde absurditatea regimului represiv sovietic, prin ochii unui personaj altfel decât ne-a obişnuit, unul care netrăind regimul opresiv de la 1917, nu cunoaşte esenţa răului, nu are încă format spiritul critic şi nu observă minciuna stalinismului. Nerjin Gleb este tânărul naiv, pentru care iubirea de ţară e mai presus de orice, părăsindu-şi cu bucurie soţia pentru revoluţie. Dar călătoria sa se dovedeşte a fi una transformatoare şi care destramă orice dram de iluzie.

Acest volum reprezintă mai mult decât scrierile din tinereţe ale autorului. Este un text fără de care opera sa nu ar fi completă, un document care atestă evoluţia simpatiilor politice şi o dovadă implacabilă a efectului pe care îl are războiul asupra moralului unui individ. Acest text, cu puternic caracter autobiografic, este încă un exemplu al felului în care Soljeniţîn a făcut literatură din propriile frământări lăuntrice şi din cele ale unei întregi societăţi, dar şi o pledoarie pentru luciditatea pe care trebuie să o păstrăm neclintită în faţă oricărui regim politic, ce manifestă tendinţa de a strivi libertatea individuală şi gândirea independentă.

  • Plusuri

    Optimismul care licăre pe alocuri, absent din scrierile ulterioare

  • Minusuri

    Unii vor găsi inutil, poate, a citi o nuvelă neterminată

  • Recomandari

    „Cine vrea adevărul şi înţelesul ultim al tragediei sovietice trebuie să-l citească pe Soljeniţîn. Cititorul va fi un om mai înţelept. Lumea se va apăra mai bine de corupţia minţii şi a sufletului. Istoria va curge fără să-şi înece popoarele.”

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. tibi spune:

    Ai dreptate, nu e o capodoperă. Arhipelagul Gulag, Pavilionul cancerosilor, O zi din viata lui Ivan Denisovici i-au adus lui Soljeniţin notorietatea şi premiul Nobel. Din aceste trei cărţi, tinerii pot afla mai multe despre comunism decât din zeci de tratate plicticoase pe această temă.

    raspunde

  2. Elena Potocean spune:

    Așa e, păcat că nu sunt prea mulți profesori care să îndrume elevii spre astfel de lecturi. Și nici tinerii nu sunt atrași de acest subiect, fiindcă nu realizează cât de importantă este cunoașterea și înțelegerea trecutului, pentru a ne putea clădi un viitor mai bun.
    Plus că oamenii în general nu-și dau seama că uneori într-un roman se găsește mai mult adevăr decât în manualele de istorie.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro