bookblog.ro

Înțelepciunea din misterul întrebărilor

Scris de • 24 November 2012 • in categoria

Titlu: Manuscrisul găsit la Accra
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-689-523-4
Cumpara cartea

„O nouă provocare prin care magul brazilian ne poartă pe Calea Înțelegerii, spre Poarta Înțelepciunii. Ca de obicei, blând și tămăduitor. O dulce mângâiere pe cicatricile unei întregi istorii.” Grigore Cartianu

În adolescență, Paulo Coelho a fost multă vreme autorul meu preferat, lucru ce nu-l afirm cu prea multă ușurință, conștientă de catalogarea lui drept un scriitor comercial. Câți dintre cei care fac aceste afirmații i-au citit toate romanele pentru a avea dreptul la un verdict categoric? Și, mai ales, de când orice profan e plin de înclinații spirituale și capabil să înțeleagă diversitatea și complexitatea noțiunilor de metafizică ce se perindă prin romanele acestui scriitor?

Așadar, merg mai departe, îndrăznind să spun că este pe nedrept catalogat, atâta vreme cât asta implică a-l pune laolaltă cu nume precum Sandra Brown, Dan Brown sau, mai recenta, E.L James. De ce? Pentru că diferența este uriașă, chiar dacă rezidă la un nivel mai greu de receptat de către unii. Fiind și eu extrem de dezamăgită de ultimele lui volume (să fie într-adevăr mai slabe sau gusturile mele s-au schimbat nemaiavând 14 ani ca atunci când am descoperit Alchimistul?), cititorul trebuie să înțeleagă faptul că romanele acestui autor nu sunt tocmai un caz tipic de beletristică, poveștile fiind mai degrabă doar un canal de transmitere a unor învățături. Coelho nu te va impresiona prin personaje și acțiune, meritul său rezumându-se la trezirea în tine a tot felul de întrebări existențiale și, uneori, la a-ți oferi răspunsuri sau, cel puțin, a-ți dărui unealta potrivită pentru incursiunea în alte dimensiuni ale ființei.

Manuscrisul găsit la Accra este orice numai nu ce te așteptai. Schimbând formula narativă de la o carte la alta, prima impresie este că Paulo nu și-a găsit încă vocea, stilul care să îl reprezinte. Puțin probabil. Mai degrabă se poate spune despre el că își permite și are curajul să experimenteze în literatură. Cât de mult îi reușește efectul pe care încearcă să îl obțină și cât de apreciat va fi, rămâne să decidă fiecare cititor în parte, nefiind, cu siguranță, o carte pe gustul oricui datorită structurii sale ce tinde spre o culgere de învățăminte.

Elementul de noutate introdus de Coelho în acest roman este încercarea de a trece dincolo de granițele ficțiunii prin construcția unei povești în care personaje par a fi valorile umane capabile să treacă testul timpului: iubirea, pirderea, înfrângerea, singurătatea, teama, loialitatea, viitorul, calea. Plasat în trecutul îndepărtat, în ajunul bătăliei pentru Ierusalim, romanul se desfășoară sub forma unor întrebări și răspunsuri pe care Coptul, înțeleptul grec, le oferă celor adunați în jurul său în căutarea unor sfaturi despre cum să se pregătească de luptă: ” Nimeni nu știe ce ne aduce ziua de mâine, fiindcă fiecărei zi îi ajunge răul sau binele ei. Întrebând ce doriți să aflați, uitați de soldații din afara zidurilor și de frica dinăuntru. Averea noastră nu va însemna să spunem celor care vor moșteni pământul ce s-a petrecut în ziua de azi, lăsați asta în seama istoriei. Vom vorbi așadar despre viața noastră de zi cu zi , despre greutățile pe care am fost nevoiți să le înfruntăm. Doar asta va avea căutare în viitor, pentru că nu cred că se vor schimba multe lucruri în următorii o mie de ani”.

Dincolo de ideile cu care suntem deja familiarizați din scrierile anterioare, Manuscrisul vine și cu altele, mai puțin cunoscute, extrem de interesante dar, mai ales, folositoare dovedind că lucrurile nu sunt chiar atât de strict împărțite în bine și rău; adesea, cine are ochi să vadă poate găsi un strop de lumină în orice tenebre. Astfel, descoperim în paginile cărții că singurătatea nu-i, cum cred unii, cea mai mare sărăcie a omului ci o condiție necesară cunoașterii de sine. Că nu de dușmani trebuie să ne temem, aceștia provocându-ne la dovedirea calităților, ci de lașii care ne pun la încercare slăbiciunea. Sau cum nu de aventură să ne ferim, ci de rutina care ne omoară înainte de vreme.

În ce măsură se împletește ficțiunea cu realitatea nu putem știi cu singuranță, dar autorul mărturisește că a existat un arheolog pe nume Walter Wilkinson care fusese în posesia unui manuscris ajuns, mai târziu, în mâinile sale prin intermediul fiului acestuia.

  • Plusuri

    Stilul mai accesibil ca oricând, ideile care consolează și încurajează

  • Minusuri

    Reluarea unor idei din romanele anterioare

  • Recomandari

    Fanilor lui Paulo Coelho și celor frământați de întrebări despre valorile umane

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. skrum spune:

    îmi pare rău Paulo Coelho e slăbuţ. Vezi Alchimistul. Nu e pentru cititori ci pentru “amatorii de literatură”, cei care citesc pentru că aşa e cool…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro