Titlu: Islamul şi musulmanii
Autor: Mark Sedgwick
Rating:
Editura: Niculescu
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 312
ISBN: 978-973-748-269-3

Ce este islamul, cine sunt musulmanii? Cartea lui Mark Sedgwick încearcă să prezinte clar şi succinct principalele idei ale acestei credinţe, istoria acesteia, grupurile care s-au separat de-a lungul timpului şi care au format noi religii, cât şi particularităţile din anumite zone ale islamului.

Suntem guvernaţi de credinţele noastre. Fie că ne raportăm la religie, la practicile, tradiţiile pe care trebuie să le respectăm, fie că suntem atei, cu toţii ne raportăm într-un anumit punct din viaţa noastră la valori, credinţe, la un Dumnezeu.

Islamul este o religie controversată în zilele noastre, plină de stereotiupuri mai mult sau mai puţin adevărate. Primul adevăr de la care ar trebui să plecăm este acela că ştim foarte puţine lucruri despre lumea musulmanilor. Mark Sedgwick prezintă teoria religiei islamului – islam- şi felul în care acesta este înţeles şi practicat de adepţii religiei, musulmanii. Ca în oricare altă religie, este o diferenţă, adeseori majoră, între teorie şi practică, şi acest aspect ar trebui să-l ţinem minte.

La fel ca şi în creştinism sau iudaism, islamul este o religie monoteistă, recunoscând un singur Creator, care consideră că primul om a fost Adam, că oamenii au suflete nemuritoare şi că după moarte vom fi judecaţi pentru faptele noastre. Nu au însă preoţi şi Iisus este doar un Profet şi nu Fiul Domnului, iar respectul pe care-l au faţă de Profetul Mahomed, cel care le-a revelat „credinţa adevărată” se regăseşte în structura ,,Sal’Allahu aleyhi wa salim”, ,,pacea fie cu el”, care este spusă adesori atunci când numele lui este pomenit. Baza islamului se regăseşte atât în Coran, cât şi în al-hadith, o colecţie de tradiţii orale, care consemnează spusele şi faptele Profetului. Spre exemplu, Coranul le spune musulmanilor că trebuie să se roage, dar al-hadith-ul le spune cum şi când.

Ceea ce îi frapează pe mulţi occidentali este condiţia femeii musulmane şi războiul purtat de aceştia, jihadul. Dacă însă ne-am uita în propriul trecut, am găsi în creştinism câteva mici detalii care se aseamănă, într-o oarecare măsură, cu ideile mai puţin apreciate ale musulmanilor. Cu toate acestea, în zilele noastre, aşa cum Sedgwick prezintă, avem parte şi de un feminism islamic.

Religia poartă o anumită amprentă personală pentru toţi credincioşii. Sunt musulmani care respectă totul din religia lor, sunt alţii care fac compromisuri, şi sunt musulmani doar cu numele. Cu toţii însă se întorc la un trecut, la o peşteră, la spusele unui înger, aşa cum toţi creştinii se întorc la o iesle, la un Iisus pe care-l venerează sau pe care-l ignoră. Şi înainte de Mahomed, înainte de Iisus, înainte de Moise, care era oare numele religiei? Ne întoarcem cu toţii la o tradiţie, la un mit, aşa cum Mircea Eliade sugera în Mitul eternei reîntoarceri. Pentru că adânc, dincolo de religii, cultură şi limbaj, Dumnezeu sau Allah poartă acelaşi nume pentru toţi.

• Plusuri

  obiectivitate, cu referinţe istorice, un studiu uşor de înţeles, în pofida numărului mare de informaţii transmise

• Minusuri

  detaliile şi cuvintele în arabă pot îngreuna uneori textul

• Recomandari

  celor care sunt interesaţi de lumea musulmană sau de istoria religilor, de sacralitate vs. profan, de studii precum cele ale lui M. Eliade