bookblog.ro

Jurnal 2003-2009

Scris de • 26 September 2009 • in categoria

Titlu: Jurnal 2003-2009
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 220
ISBN: 978-973-50-2436-9

Voi începe să vorbesc despre jurnalul Oanei Pellea în acelaşi fel în care o face Ioana Pârvulescu în prefaţă : amintind de faptul că oamenii se îndrăgostesc de personajele pe care le interpretează actorul, însă cunoscând mai puţin sau deloc actorul. Avantajul acestui fapt este în acest caz faptul că, cu siguranţă, o parte din publicul spectator se va confunda cu publicul cititor.

Aşadar, cine e Oana Pellea? Desigur, a interpretat personaje de Shakespeare, Cehov, Ionescu sau Vişniec, dar cine e? Jurnalul său oferă, chiar dacă doar pe parcursul câtorva ani, o perspectivă asupra vieţii pe care o duce, atât personal cât şi pe scenă.

Este greu să vorbeşti despre această carte. Cred că definitorie ar fi sintagma "de o sinceritate dezarmantă". Vorbele sunt aşternute pe foaie (de fapt, pe ecranul computerului personal) în cel mai firesc şi cald mod posibil. Fără o atare cenzură, fără fapte lipsite de relevanţă. Simplu, clar şi mai ales plin de trăiri şi întrebări. Şi tocmai acest lucru face din jurnal o lectură plăcută şi emoţionantă.

Dacă în prim-plan o avem pe Oana Pellea - omul, fiica, actorul, alături de ea se perindă în faţa ochilor noştri figuri mari ale lumii spectacolelor. Dintre acestea mă opresc la tatăl actriţei şi la o scenă care lasă o nostalgie dulce-amară dacă ne gândim apoi la locul actorilor în faţa lumii şi societăţii: "Mă opresc. Pe un ziar se odihneşte chipul lui tata. Se uită la mine zâmbind. E discul de vinilin cu Nea Mărin. Nu ridic ochii şi o întreb pe cea care-l vinde: ´Cât vrei pe Amza Pellea?´ ´Zece lei, domniţă"´, vine răspunsul. Nu zic nimic. Adaugă: ´Haideţi că nu e mult. Merită săracu´. A fost artist mare şi om bun'. Scot zece lei şi plec cu tata acasă."

O altă imagine care mi-a plăcut a fost aceea a unui bazar în care fiecare să poată să-şi găsească şi cumpere visele şi anii furaţi. Un loc unde se poate face şi o concesie, să fie daţi de pomană, dar să nu fie furaţi. Astfel de jocuri plăcute ale imaginaţiei se găsesc printre pagini laolaltă cu reflecţii scurte asupra vieţii, asupra morţii (regăsim gândurile legate de moartea mamei, de cea a tatălui şi nu în ultimul rând de a unor colegi de teatru) şi asupra sentimentelor pentru cei plecaţi: "Din nou dor de crapă pietrele. Câteodată, nu ştiu de ce, dorul mi se asociază cu lupii care urlă în pustiu""

Impresia pe care o ai la sfârşitul paginilor este că ceea ce era anunţat pe copertă nu este deloc greşit: într-adevăr ai în mână "un jurnal care face bine". Te face să te gândeşti la persoana pe care ai găsit-o între coperte, care a scris fără grija estetismului, dar căreia i-a reuşit ceva frumos prin poezia pe care o pot avea doar simplitatea şi sinceritatea. Te face să-i mulţumeşti Dumnezeului pe care îl evocă adesea în volum că ţi-a oferit ocazia de a întâlni un om cu har.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. gabriel spune:

      Total de acord! Jurnalul e mai mult decit o carte.Si eu am multumit lui Dumnezeu ca mai exista oameni de calitatea Oanei Pellea!

      raspunde

    2. mariapostu spune:

      Despre carte nu imi pot spune parerea ci doar despre recenzie si informatiile dobandite aici:in ce masura ele ma pot determina sau nu sa cumpar cartea, presupunand prin absurd, ca nu exista roman care sa nu fi auzit de Amza Pellea(daca totusi, exista, acesta a auzit sigur de Nea Marin, dar cum marile personaje sunt ucigase, acesta l-a coplesit pe Amza ramand sa traiasca in locul lui)(am vorbit dezvoltat aceasta idee si pe blogul meu : ,http://mariapostu.wordpress.com/2009/09/09/muzeul-emotiilor-mele-i/) si daca nu a auzit de Amza Pellea probabil nu poate face o asociere intre numele Oanei Pellea si marele actor.Daca a auzit de Amza Pellea ar fi curios sa stie in ce masura fiica i-a mostenit uriasul talent…Si ar avea placuta surpriza ca aceasta l-a mostenit atat in domeniul exprimarii artistice pe scena cat si in exprimarea prin scris. Sunt doua moduri diferite de a te face inteles, de a comunica. Fiecare are un cod specific, facil la prima vedere, dar periculos daca il iei in serios.Oana Pellea il ia in serios si cand autoarea recenziei vorbeste de o “sinceritate dezarmanta” a actritei, te intrebi;nu cumva aceasta este usor trucata?Artistul ia jocul drept adevar si adevarul drept joc, fara sa aiba sentimentul ca minte deoarece in memoria unui artist, mastile eroilor interpretati se suprapun uneori peste a lui, proprie, si este imposibil orice ati spune voi, sa nu ramana pe veci marcat de ele.

      raspunde

      • nina spune:

        Maria, eu am citit cartea si-am intalnit-o pe Oana Pellea si in afara scenei. Iti pot spune cu mana pe inima ca atunci cand a scris Jurnalul, Oana n-a jucat niciun rol. Argumentele le vei gasi singura intre randurile cartii, sunt chestii pe care nici cel mai mare actor din lume nu le poate face in felul acela.
        Pe mine cartea m-a intristat un pic, mi s-a parut ca autoarea a trecut prin prea multe momente triste, de pierdere a celor dragi care-i erau asa familiari si intre care a crescut. Noi toti am pierdut in ultimii ani o intreaga generatie de actori, dar ea a pierdut o parte din trecutul ei.
        Oricum, e de citit. Merita sa-ti conturezi propria parere despre Jurnalul Oanei Pellea.

        raspunde

    3. marian spune:

      Jurnalul este de o sinceritate zdrobitoare.Nu este jurnalul unei actrite ci a unui spirit.Nu este un jurnal obisnuit ci un jurnalul unui traseu interior! Exceptionala carte care insa cere sinceritate si din partea cititorului!

      raspunde

    4. tantica spune:

      Frumoasa carte, abia m-am apucat de citit din ea din prima seara am citit jumatate iar in seara asta cred ca o termin , e superba. Iti doresc multa sanatate Oana si sa ne mai incanti cu cartile tale.

      raspunde

    5. Varodi Cornelia spune:

      vreu s o cumpar cartea JURNAL Oana Pelea cit face si cum sa procedez?

      raspunde

    6. Nicoletta spune:

      Am citit toata cartea intr-o singura zi. Efectiv nu aveam puterea de a o lasa din mana. O carte plina de emotie si traire pe care numai o mare artist ca Oana, o poate avea. Felicitari si toata stima!Iar cand timpul iti va mai permite lasa penelul sa curga pe foile albe … scrie atat de frumos.
      Multumim ca existi si sa-ti dea Dumnezeu sanatate multa, putere de munca si fericire .Va iubesc!

      raspunde

      • Love spune:

        Hehe! Voi aţi fost printre priimi traveleri cu care ne-am eente2lnit iar florile de la Mark nu o să le uit veci. :) Şi nici spray-ul de ţe2nţari! :) Va eembrăţişăm cu drag

        raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro