bookblog.ro

Lirismul nebuniei

Scris de • 30 January 2012 • in categoria

Titlu: Şcoala pentru proşti
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 184
ISBN: 978-973-724-380-5

Pentru mine, limba e ca o simfonie, şi se ȋntâmplă să creez variaţiuni pe temele ei. Nu cred că iese, ȋn principiu, ceva nou. Noi doar visăm noul. Orice om care scrie este limitat de natura limbii. Ȋn mod evident, procesul scriiturii se construieşte oarecum individual, dar cum anume, nu mă ȋncumet să explic. (Saşa Sokolov)

O profesoară de la facultate, pe care-o respect, mi-a spus că textele de valoare, ,,mari”, sunt greu de a fi plăcute, admirate, poate chiar şi ȋnţelese din prima. Adevărul este că nu ştiu dacă mi-a plăcut sau nu această carte. Am citit o pagină, zece, cincizeci, am avut momente când am vrut să renunţ la ea, momente când m-a captivat, dar ȋntrebarea pe care mi-am pus-o la ȋnceput, mi-a răsunat ȋn minte şi la sfârşit: Despre ce se vorbeşte aici? Un elev Cutare, probabil schizofrenic, este ȋnscris la o şcoală specială, şi vorbeşte cu dublul său, alt elev Cutare. Cei doi descriu lumea rusească, personajele cu care interacţionează, personaje ce mor şi care sunt readuse la viaţă printr-o memorie selectivă, ce refuză să respecte legile fizicii. Au fost pasaje halucinante, lirice, care te fac să simţi nebunia celuilalt, nevoia de individualitate, tristeţea, incapacitatea de adaptare, de a trăi, de a simţi ceva profund, ȋntr-o lume paradoxal mai ciudată decât ȋnsuşi personajul central.

Aşa că, ȋn cazul ȋn care preferi cărţile de acţiune, cu personaje bine conturate, scrise ȋntr-un stil clasic, ce respectă cronologia, NU citi această carte. Şcoala pentru proşti este o carte ce experimentează, avant-gardistă, care pune accentul pe jocurile limbajului rusesc, ȋmbinând iraţionalul, absurdul, nebunia, cu elemente mitologice şi realităţile Rusiei, o carte unde cam orice pagină ar putea fi pusă la ȋnceput, ȋn cuprinsul cărţii, sau la sfârşit.

Pentru a ȋnţelege câteva elemente ale cărţii, cititorul trebuie să privească ȋn viaţa lui Saşa Sokolov: fiu a doi spioni ruşi, crescut ȋntr-o familie ce venera (venerează?) comunismul, Saşa a ajuns să fie exilat o perioadă de timp din Rusia, iar cartea sa, Şcoala pentru proşti, a fost scoasă din ţară pentru a putea fi publicată. De asemenea, autorul a stat câteva luni ȋntr-un spital de boli psihice, mimând nebunia pentru a scăpa de viaţa militară. Ȋn carte, uitarea joacă un rol central, o parte din evenimente petrecându-se pe malul râului Lethe – râul uitării, unul din cele cinci râuri ale lui Hades -, relaţia elevului Cutare cu tatăl său, procuror, este asemănătoare cu cea a autorului cu tatăl său, iar şcoala specială, ȋn opinia mea, poate fi un simbol al Rusiei:

,,[...] daţi-mi voie să remarc aici că noi, prizonierii şcolii speciale, robii sistemului de cipici pe nume Perillo, lipsiţi de drepturile unei voci omeneşti obişnuite şi de aceea obligaţi să strigăm cu un strigăt dintr-o bucată, din pântece, noi, nişte musculiţe amărâte ȋncurcate ȋn plasele de păianjen obligatorii ale orelor de şcoală, totuşi noi, ȋn felul nostru, aşa, prosteşte, o iubim, pe şcoala noastră specială urâtă [...] Şi dacă ni s-ar propune să ne mutăm ȋntr-o şcoală normală, ȋntr-o şcoală obişnuită pentru normali, după ce ni s-ar comunica asta, că ne-am ȋnsănătoşit şi că suntem normali, atunci: Nu, nu, nu dorim, nu ne alungaţi!”

Cu toate paradoxurile, simbolurile şi hermetismul său, Şcoala pentru proşti rămâne o carte a simfoniei limbajului, aşa cum un critic a afirmat că Sokolov a rescris ultimele pagini din Ulise ȋn ruseşte. Din cauza acestor jocuri, a căutării de ,,nou” ȋn sintaxa limbajului, romanul este o provocare ȋn primul rând pentru traducători: cât oare s-a pierdut din esenţa lui ȋn traducerea românească? De asemenea, este o carte dificilă pentru cei ce nu cunosc Rusia şi totodată dificil de ȋnţeles pentru cititorul neavizat.

  • Plusuri

    simbolistica, limbajul experimental, pasajele lirice

  • Minusuri

    pentru o astfel de carte, e nevoie de o notă introductivă, de note de subsol, de explicații suplimentare - ȋn special ȋn traducerea din limba rusă ȋn română, care să ajute şi să îndrume cititorul.

  • Recomandari

    iubitorilor de proză experimentală, hermetică, ce caută ȋn literatură o provocare.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. VacaRebela spune:

    Tocmai sinceritatea cu care ati facut recenzia, ma face s-o citesc. :)

    raspunde

    • Raisa S. spune:

      Multumesc. Este o carte cunoscuta in alte tari, laudata, si una dintre primele carti ce m-a facut sa-mi doresc sa stiu ruseste. :)) Cred ca e una dintre cartile aproape imposibil de tradus – am citit pe undeva ca s-a incercat traducerea unui alt roman al lui Sokolov in engleza, dar aceasta a esuat… de asta m-am intrebat cum arata cartea asta in romana si cum arata in ruseste, in original.

      raspunde

  2. M spune:

    Foarte simplu — în ruseşte cartea e (aproape) la fel ca în română: muzicală, stranie, de o frumuseţe care frizează perfecţiunea. Dacă pe alocuri vi s-a părut fragmentată, vă asigur că a fos dorinţa autorului. Micile adaptări pentru curgerea în limba română sunt aproape insesizabile.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro