bookblog.ro

Literatura emigraţiei

Scris de • 11 June 2013 • in categoria

Titlu: Căpșunarii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 176
ISBN: 9789735039936
Cumpara cartea

După Integrarea Europeană, românii au devenit tot mai mult locuitori ai ,,satului global’’, cel care se recomandă a fi însăşi lumea de azi. Un ,,sat’’ cu aproape opt miliarde de suflete şi în care distanţele au fost minimizate prin serviciile de telefonie mobilă, internet ca şi prin cursele aeriene low cost. În căutarea maibinelui economic, mulţi conaţionali au început să muncească în străinătate, iar această nouă realitate sociologică este reflectată nu doar de statisticile oficiale, ci şi de către literatură. Şi după toate aparenţele, literaturii îi reuşeşte mai bine.

În ultimii douăzecei de ani, literatura autohtonă pe tema emigraţiei a generat numeroase volume, iar unul dintre cele mai de curând este Căpşunarii, purtând un nume de impact, un derivat recent al limbii române contemporane. Din nefericire, ingineri, profesori, muncitori şi fermieri au experimentat emigraţia economică prin fermele europene fără a putea însă culege… fragii şi căpşunele împlinirii de sine. Dramele lor personale, ţinute sub cheia ruşinii, fac interesul scriitorilor contemporani, cei care atrag atenţia publicului că lumea noastră în schimbare aduce la pachet deopotrivă sentimente… în schimbare.

,,Odată cu primăvara, a venit dorul de ducă. Au început căpşuniada, sparangheliada şi alte epopei agricole în spaţiul unit european. Internetul abundă de oferte de muncă sezonieră în străinătate. Unele serioase, altele dubioase. Dar Veronica n-are treabă cu Internetul. Ea are cunoştinţe în Germania şi merge la ele. Are plătit biletul de drum cu autocarul, nimic nu o sperie. Cu o geantă, ceva ţoale şi o aprigă poftă de muncă, Veronica a apucat drumul sparanghelului. Fabrica în care lucrase ani buni a fost închisă şi demolată făcând loc unui mall. Ajutorul de şomaj s-a dus şi el. Veronica zice că le are cu agricultura, doar a copilărit la sat. Ademenită de isprăvile pe care i le povestea o vecină după un sezon de cules, a plecat şi ea la muncă pe ogoarele germane.’’ Iată începutul unei aventuri tipic româneşti, nu-i aşa? Dincolo de debutul ei cumva promiţător se vor expanda realităţile dure, găsite de emigrant la faţa locului.

Neîndoielnic că şi emigraţia este de mai multe feluri, iar emigranţii se împart în două categorii: cei mai vechi, stabiliţi de multă vreme ,,afară’’ şi cei mai noi, sezonieri, ca să-i numim aşa. În ambele cazuri însă, în sufletele lor se insinueză sentimentul nonapartenenţei. Chiar şi după ani buni de trai german, autoarea mărturiseşte că nu şi-a găsit pe deplin locul, confesiune care ilustrează că omul pare să aibă nişte rădăcini ascunse pe care riscă enorm amputându-şi-le, iar negarea lor ar crea refulări periculoase. Pe de altă parte, nu este normal să stai şi să înduri umilinţele propriei ţări şi condiţiile naţionale injuste. În aceste conjuncturi, soluţia ar putea fi o justă interogaţie de sine a fiecărui ins pus în faţa alegerii. Deşi globalizaţi, nu suntem (încă?) perfect identici, astfel că emigraţia se potriveşte unora, iar altora mai puţin.

  • Plusuri

    Este salutară tematica de strictă actualitate.

  • Minusuri

    Stilistica autoarei manifestă prea multă colocvialitate inutilă.

  • Recomandari

    Cititorilor care caută în literatură implicit informaţii realiste, netrunchiate.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro