bookblog.ro

Lolita

Scris de • 11 May 2009 • in categoria

1Vladimir Nabokov - Lolita - recenzie

Autor: Vladimir Nabokov
Rating: Vladimir Nabokov Lolita - recenzie - recenzie
Editura: Penguin Classics
Anul apariţiei: 2006
361 pagini
ISBN: 9780141023496



(ediţia în limba engleză aici)


În 2005 s-au împlinit exact 50 de ani de când Lolita a văzut lumina tiparului la Paris, şocând şi încântând cititorul. Avea să devină o capodoperă a literaturii moderne, vândută în 50 de milioane de copii. Miezul scandalului l-a constituit desigur povestea deja arhi-cunoscută a pasiunii unui bărbat de 37 de ani (Humbert Humbert la vocea întâi) pentru fiica sa adoptată în vârstă de 12 ani (Lo-li-ta), cu toate implicaţiile morale şi sexuale ce decurg dintr-o asemenea legătură.

Subiectul rămâne controversat şi astăzi. Roadele romanului se culeg astfel numai dacă anulăm acuzaţia principală adusă autorului, şi anume, o presupusă romanţare a unui astfel de comportament, privindu-l critic din perspectivă literară. Meritul Lolitei este cu atât mai mare cu cât reuşeşte să se ridice deasupra obscenului şi vulgarului, oferind în schimb un spectacol uneori amuzant, deseori răvăşitor şi mereu delicios de interzis.

Lirismul naraţiunii salvează Lolita din pornografie - măiestria cu care Nabokov, un exilat rus în America de după război, stăpâneşte limba engleză şi vocabularul ei poetico-expresiv este remarcabil. Textul curge nespus de melodios. Luciditatea autorului alternează într-un joc fascinant cu neputinţa de a-şi stăpâni pornirile, vinovăţia amestecată cu uitarea de sine, topirea în extaz şi infern în confruntare cu plictiseala, indiferenţa şi suferinţa Lolitei. În nici un caz reconfortantă, intriga romanului încalcă toate regulile bunului simţ şi mai mult, nu oferă vreo morală sau căinţă.

Mai mult, tristeţea profundă ce domină peisajul mental şi emoţional al autorului devine molipsitoare, iar umorul impregnant al vulnerabilităţii sale patetice şi obsesive in faţa imaginii nimfetei desăvarşite şi seducătoare nu face decât să accentueze sentimentul deprimării.

Nu doar subversivă, ci şi penetrant de inteligentă, Lolita rămane astfel o plăcere vinovată, ce se citeşte aproape pe ascuns, aşa cum se consumă o îngheţată în zi de post sau o ciocolată la cură de slăbire.

Scris de Olga Deleanu

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. daniel spune:

    intr-adevar, o capodopera a literaturii moderne! afirmatia cum ca “se citeste aproape pe ascuns”, daca nu e o nevinovata cursa intinsa cititorului recenziei spre a-l atrage la lectura (fructul “aproape” oprit), tine de ipocrizie. in plus, oameni buni, cartea e tradusa si pe romaneste, poate nu stiti, intr-o versiune foarte reusita (a lui horia-florian popescu) si a aparut la polirom. scopul acestor recenzii banuiesc ca e o anumita orientare spre lectura respectivelor carti, nu autoadmirarea propriilor creatii, nu?

    raspunde

    • Silviu Man spune:

      Ba da, stim ca e tradusa si in romaneste, avem de mult postata o recenzie aici : http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/lolita/

      Dar e mai greu sa vorbesti despre “măiestria cu care Nabokov, un exilat rus în America de după război, stăpâneşte limba engleză” cu ajutorul unei traduceri, nu? :)

      raspunde

      • daniel spune:

        Da, Silviu, ai dreptate! Pe de alta parte, e bine ca s-au facut precizarile astea. Cel putin, pentru cei de langa noi care stapanesc insuficient limba engleza incat sa-si permita o lectura in original. In plus, o asemenea maiestrie, de-a stapani atat de bine limbi adoptive, nu e chiar asa de mirare, exemple avem si printre romani, si printre vecini destule, ca sa nu mai vorbim de evrei.

        raspunde

        • Jen spune:

          nu stiu despre olga sau alti recenzenti bookblog, dar eu, una, daca citesc o carte intr-o anumita limba (original sau traducere) ma refer doar la respectiva versiune. consider ca daca cineva e capabil sa citeasca o recenzie pe internet stie sa caute si pe google si sa afle in 30 de secunde daca respectiva carte e tradusa sau nu.

          iar (din nou parere personala) eu as recomanda oricui sa citeasca orice carte in original :D nu zic ca e si posibil pentru toata lumea, dar o traducere va fi totdeauna inferioara.

        • mvs spune:

          De acord cu Jen.

        • Olga Deleanu spune:

          Apreciez maiestria stapanirii unei limbi straine de fiecare data cand o intalnesc la un autor, iar faptul ca nu e singurul in lume ce a reusit sa o atinga nu inseamna ca e mai putin demn de apreciat.

  2. Tocmai mă pregăteam să scriu că romanului i s-a oferit cam puţin spaţiu pentru cât de controversat este, însă am observat între timp că mai există o recenzie şi pentru una din traducerile în română.

    Ciudat este că “Lolita” se citeşte şi în ziua de azi cu sprâncenele arcuite a surpriză, deşi problemele romanului nu ne mai sunt chiar străine…

    În ceea ce priveşte subiectul cărţii, însă, prefer să nu mă declar membră a vreunei tabere.
    Ţin doar să menţionez că nu este vorba numai despre un roman scandalos, ci şi despre unul foarte bine scris, care nu trebuie ratat din motive mai mult sau mai puţin subiective, între şi senzaţia de montagne-russe pe care o lasă amalgamul de trăiri ale tatălui bolnav de dragoste.

    Şi apropo de “bine scris”: din câte ştiu, Nabokov a avut ceva timp să se familiarizeze cu engleza până să scrie “Lolita” (vreo 25-30 de ani), aşa că era mai degrabă urât din partea lui să nu poată stăpâni limba. :)

    Cristina Andrieş

    raspunde

    • Olga Deleanu spune:

      Nu cred ca a stapani o limba straina tine strict de “familiarizarea” superficiala cu regulile gramaticale si un anumit vocabular pentru a ajunge si chiar depasi nivelul nativ. Tine de geniu literar sa patrunzi cu adevarat in tainele unei limbi – nu cea materna – si sa o folosesti imbogatind-o, dandu-i noi sensuri, revolutionand-o. E un merit laudabil, fie ca e vorba de Nabokov in engleza, Cioran in franceza sau altii, dar mult prea usor trecut cu vederea in cazul acesta. Iar a sugera ca un astfel de talent, inclinatie, inspiratie, munca si dedicatie sunt la indemana oricui care se “familiarizeaza” pur si simplu cu o limba straina timp de 25, 30, 50 sau 100 de ani, e de-a dreptul naiv si chiar ridicol.

      raspunde

      • Poate m-aş fi putut exprima altfel ca să nu fiu înţeleasă greşit.
        Nu am negat nici o clipă măiestria cu care Nabokov stăpâneşte altă limbă decât cea maternă şi nici faptul că ar fi un geniu literar. Ba chiar flexibilitatea exprimării e unul din motivele pentru care aş recomanda cartea… :)

        Am spus doar că mi s-ar fi părut nefiresc, după 30 de ani de engleză şi cu un potenţial ca al lui, să nu fi făcut eforturi pentru a pătrunde tainele literare ale limbii. L-aş fi acuzat “dacă…”, însă nu-l pot acuza “pentru că…”

        raspunde

        • meropi spune:

          Naobokov totusi a invatat engleza si franceza in paralel cu rusa inca din copilarie. S-a nascut intr-o familie nobiliara din Petersburg, a avut dadace, guvernante. :) La cinci ani era trilingv.

  3. daniel spune:

    @Cristina: Mi se pare cel mai echilibrat comentariu dintre cele de mai sus; in mare parte subscriu la cele afirmate. N-am inteles insa ce e cu taberele; daca exista asa ceva legat de subiectul cartii, atunci ar trebui sa ne-amintim ca traim in secolul XXI!

    @Jen si mvs: Nu sariti asa la gatul meu, nu cred ca era ceva care sa va irite in ceea ce-am spus! Dupa cate stiu eu, Bookblog e un blog a carui calitate e tocmai deschiderea, nu pritocirea in spirit de gasca a unor consideratii personale. Daca ma insel, atunci nu-i dau mari sanse pe viitor.

    raspunde

  4. @daniel: Când am adus vorba de tabere, m-am referit la cei care se ceartă pe tema “normalităţii” privind acţiunea romanului. N-avea rost deschid şi eu aici (ca peste tot unde e vorba despre Lolita), discuţii de convingere că abordarea personajelor e bună sau rea, de-a dreptul imorală sau de înţeles potrivit mentalităţii pe care o avem acum.

    Aşa că am preferat să mă limitez la motivele în general acceptate pentru care cartea merită citită.
    Adică… Sunt sigură că nu poate nega nimeni faptul că acolo există un melanj de toate sentimentele posibile, atât de bine redat încât te cucereşte fără drept de replică.

    :)

    raspunde

  5. booktrotter spune:

    Nu cred ca Nabokov e genul de scriitor implicat social si dispus sa ofere raspunsuri sau sa arate cu degetul metaforei, chiar si estetice, comportamente deviante ca, in cazul de fata, pedofilia. Nu cred ca scopul sau marturisit sau nu a fost acela de a oferi o perspectiva literara pedofiliei sau de a ne procura linistea binelui-care-invinge-raul caracteristică textelor ce ne relaxează la sfârşit cu o morală sau o căinţă, aşa cum observă domnişoara Deleanu. Printre altele, nu cred aceste lucruri şi datorită lui Nabokov însuşi:
    “Lolita nu implică nicio morală. Pentru mine, o operă de ficţiune există doar în măsura în care îmi permite ceea ce voi numi, banalizat, fericire estetică, ceea ce înseamnă să fii cumva, undeva, conectat cu alte stări de a fi, acolo unde arta (curiozitatea, bunătatea, tandreţea, extazul) reprezintă norma. Nu există multe cărţi de acest fel. Tot restul este fie gunoi local (topical trash), fie ceea ce unii numesc literatură de idei, care foarte adesea e gunoi local, venind în blocuri imense de tencuială ce sunt transmise cu grijă din epocă în epocă, până când vine cineva cu un ciocan şi aplică o lovitură zdravănă lui Balzac, lui Gorki, lui Mann.”

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro