bookblog.ro

Londinos

Scris de • 27 August 2008 • in categoria

1Autor: Bob Garcia
Rating: 2 stele - Bob Garcia - Londinos rating - recenzii carti
Editura: Pro Editură şi Tipografie

Bob Garcia - Londinos - recenzie carti

Pace şi bine!

Structură şi aşezare culturală:

Cartea lui Bob Garcia este realizată din 13 schiţe despre viaţa londoneză din perioade diferite, încă de la întemeierea oraşului (numele ar veni de la un anume Londinos) până într-un viitor care face posibilă călătoria în timp.

Este o carte - expoziţie, cu planuri tematice şi care trebuie citite într-o ordine istorică. Este o carte cu coliere de vorbe, parcă ar fi la vânzare într-una din pieţele lumii atârnând într-un număr de 12 bucăţi de un cuţit uriaş, malefic, misterios (al lui Londinos din cea de-a 13-a povestire).

Aceste două comparaţii m-au dus la sublinierea a două calităţi importante ale cărţii acestui Garcia:
- lipsa reală a progresului din perspectiva răului - oamenii se dovedesc la fel de ticăloşi, lacomi, lipsiţi de inimă şi pe vremea celţilor şi în Evul Mediu
- tentaţia naratorului de a ilustra 12 orori din viaţa oraşului Londra. Cartea este din acest punct de vedere, la o scară mai redusă, un fel de Decameron boccaccian, dar mărgelele sale narative nu sunt orizontale temporal, ci preluate din diferite puncte verticale ale celei de-a patra dimensiuni, timpul.

Şi cum mai e cartea lui Londinos?

Este o colecţie de "Ştiri de la ora 5". O baie de abjecţie şi fascinaţie a răului. Şi să amintesc musai şi de Ciocoii vechi şi noi unde Dinu Păturică, personajul principal malefic îşi cultivă răutatea citindu-i pe clasici într-un mod strâmb, căutând special cazurile când răul învinge. În acest sens, cartea lui Bob Garcia poate fi integrată într-un muzeu al ororilor, iar în sens decadent, poate ajunge un manual ilustrat pentru cariera de infractor (carieră urmată de sute de mii de semeni de-ai noştri).

Cam care ar fi ticăloşiile?

Povestirea Londinos - perioada celtă - jefuirea unei aşezări rurale însoţite de toate atrocităţile barbare (întâlnite nu mai departe de acum câteva zile în cazul invadării Georgiei de către ruşi): crime, violuri, arderi; blestemul lui Londinos care e transferat perpetuu cuţitului său.

Povestirea Arminia - perioada romană - transformarea unei fetiţe într-o sclavă sexuală şi drogarea ei ulterior pentru a-şi omorî propriul copil.

Povestirea Adelaida - perioada medievală - un proces nedrept al Inchiziţiei unde nu sunt luate în seamă dovezile, ci convingerea judecătorului, condamnarea şi trucul prin care Adelaida este salvată de la eşafod. Aici este înfăţişat fanatismul în toată splendoarea sa.

Povestirea Sfântul Paul - perioada renascentistă - ororile dintr-un azil ne sunt înfăţişate prin intermediul unui amnezic care pentru a rezista mintal se roagă toată ziua la Sfântul Paul.

Povestirea Clock - anul 1665 - anul ciumei din Londra - evident jefuitori de morminte, convingerile unui căruţaş care transportă morţii de ciumă, acţiunile abominabile ale conducătorilor oraşului care hotărăsc în vederea dezinfectării incendierea zonelor mai sărace cu tot cu locuitori fie ei sănătoşi sau leproşi.

Povestirea Judith - 1740 - viaţa unei tinere născute dintr-o căutătoare în gunoi. Această "eroină", Judith, va deveni o târfă şi o beţivă care pentru câteva parale îşi va ucide propria fiică.

Povestirea Bow - 1780 - eliberarea întâmplătoare a unui condamnat la moarte de către o mulţime furioasă şi credinţa unui personaj insolit că numai condamnaţii la moarte pot ghici care vor fi numerele trase la loterie.

Povestirea Mary - anii 1820 - fascinaţia lui Mary pentru cei care procurau cadavre pentru a încerca să le reînvie prin experimente - această curiozitate a condus la căsătoria cu poetul Percy Shelley, iar aceasta Mary a scris ulterior o carte devenită celebră - Frankenstein.

Povestirea Albert şi Léonide -1901 - una dintre cele mai impresionante din carte - un tânăr, fals bancher împreună cu sora sa - care în particular îi era amantă - înşeală familia unuia dintre cei mai bogaţi bancheri din Londra. Tânărul se căsătoreşte cu fiica londoneză, apoi îi ucide părinţii. Soţia sa cea proaspătă, de altfel batjocorită sexual în noaptea nunţii, află despre complot şi se va răzbuna într-un mod teribil.

Povestirea Edward şi Emily - primul război mondial - modul cum au răbdat nişte copii de foame şi frig prin catacombele Londrei timp de câteva zile salvându-se după un marş epuizant.

Povestirea Nelson - 1989 - un drogat care îşi va ucide concubina şi pe fetiţa ei; vinovatul nu va fi pedepsit, în schimb va deveni victima legii un bătrân fără casă.

Povestirea Jack - despre Jack Spintecătorul şi o nouă variantă a identităţii asasinului care ar veni din viitor.

Povestirea Alisson - încheie epopeea acelui cuţit care a fost arma crimei în toate povestirile precedente fiind descoperit întâmplător de o femeie arheolog în catacombe şi adăpostit într-un muzeu.

Onomastică

Aflăm la sfârşit câteva dintre ipotezele asupra denumirii London a capitalei engleze. După unii, Llyn-don ar însemna oraşul de lângă un curs de apă, alţii spun că ar proveni din Laindon, cu sensul de "colină lungă", sau din galicul "Luund" care vrea să zică "mlaştină". Ipoteza că oraşul ar avea un întemeietor Londinos sau Londinum precum este tradiţia pentru oraşul Bucureşti sau Roma nu este în general luată în seamă.

Zona pozitivă

Cum discursul critic ţine tot de literatură, după părerea criticilor contemporani, probabil că există în el o anumită exagerare care estompează alte părţi/valenţe ale unei opere. De aceea, să încerc să schiţez şi partea opusă a acestei cărţi. Majoritatea povestirilor au un happy-end uşor estompat sau sentinţa este măcar amânată ori răsturnată spectaculos. Ticăloşii sunt pedepsiţi pentru faptele lor (cu excepţia Spintecătorului, mă rog) de unde rezultă o anumită încredere în justiţia umană. Multe personaje au o natură umană pozitivă, dar tocmai acest colorit sufletesc le va face să devină victimele taberei diabolice.

Câte ceva despre rău

După cum am văzut din menţiunile dinainte, cauza acestor forme ale răului este datorată unui blestem. În Londra, oamenii comit orori neaşteptate dacă ating acest cuţit legendar care a trecut prin mâini barbare, de inchizitor, de asasini şi a fost unealta favorită a lui Jack the Ripper.

Poate acum e timpul să-mi reamintesc o discuţie de săptămâna trecută despre problema răului. Şi în această colecţie de povestiri este în fond o dezbatere similară dincolo de ţesătura lor narativă. De ce ajunge omul la crimă? Ce-l împinge pe un altul la acte radicale şi fanatism? Ce motivaţii lăuntrice ascunde o persoană care se apucă să facă sex cu o fetiţă de 4 ani? Psihologii spun că toate acestea sunt generate de frustrări individuale. Explicaţia ar putea fi evident extinsă şi sociologic, deoarece astfel de indivizi au o posibilitate foarte mică de a-şi realiza planurile într-un mod pozitiv. Nicio femeie nu vrea un drogat violent şi rău de gură" iată de aici sursa violului. Criminalul care ucide târfe - dovedeşte că este un judecător ratat, un tip căruia cariera juridică oficială i-a fost refuzată. Sau asasinii familiei de bancheri. Unul dintre criminali are profunde cunoştinţe financiare, dar îi lipsesc mijloacele necesare şi atunci apelează la eternul truc al căsătoriei din interes. Asta nu disculpă de oroare faptele prezentate în cartea lui Bob. Aspectele violente şi cele explicit pornografice sunt prezente în aproape orice povestire.

Mă gândeam că sunt o mulţime de alţi oameni cărora li se refuză cariere bănoase, faimoase, frumoase, mă rog cu multe -oase la sfârşitul cuvântului şi care totuşi nu aleg calea răului, a silniciilor, a crimei. De aceea problema răului ar trebui privită şi din dimensiunea psihologică. Şi poate aici merită menţionat un argument pe care l-am auzit ulterior acelei discuţii. Dacă nu implicăm noţiunea de Divinitate, n-o să înţelegem mai nimic din problema răului. Tot vor fi nişte aproximaţii ba dintr-un domeniu, ba dintr-altul. Răul va fi un act la fel de gratuit ca şi binele. Fără Divinitate, actele umane nu au un criteriu real de valorizare. Ori acesta lipseşte cu desăvârşire din cartea lui Bob Garcia.

La final

Această scriere, desprinsă din filiera Misterelor la modă în secolul 19, mi-a înşelat aşteptările. Este o viziune degenerată asupra unui oraş, închegată în jurul unui cuţit malefic. Când am terminat de citit, mi-a răsărit întrebarea aceasta pe care nu o pot îndepărta din minte: Oare tot ce înseamnă Londra păleşte în faţa unui punkist drogat şi a lui Jack Spintecătorul? Oare nu este redusă imaginea Londrei la un asasin, aşa cum şi imaginea României este redusă la imaginea lui Dracula? Şi iată şi explicaţia contrară. Poate că un oraş îl poţi înţelege doar după ce faci operaţia de reducţie în bună tradiţie carteziană. În jurul lui oraşul se va reîntemeia după ce-şi va dovedi vitalitatea.

Ceva de genu"™

Scrisă de Gabriel Adrian Mirea

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro