bookblog.ro

Mă numesc Salma

Scris de • 25 August 2008 • in categoria

1Autor: Fadia Faqir
Rating:  Fadia Faqir - Mă numesc Salma rating - recenzii carti
Editura: Leda

 Fadia Faqir - Mă numesc Salma - recenzie carti
Fadia Faqir se declară norocoasă că tatăl său, deşi un musulman conservator- educat, ce-i drept de nişte preoţi catolici-, a plătit oricât pentru ca ea şi restul de opt fraţi şi surori să primească o educaţie excepţională. Este căsătorită, are un soţ, este jurnalistă şi scriitoare. Nu cred să existe frustrări în viaţa ei sau o nevoie acută de bani. Nu cred deciMă numesc Salma trebuia să creeze controverse, să o facă faimoasa sau să îi desăvârşească "răzbunarea" împotriva poporului său. Nu cred, prin urmare, că ar fi inventat intriga romanului, cu atât mai mult cu cât ea însăşi vorbeşte despre importanţa acestuia şi despre cât de mult timp i-a luat ca să îl definitiveze, având în vedere că povestea ei se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a Salmei.

Intriga despre care vorbeam o reprezintă controversata crimă din onoare a cărei existenţă este contestată atât de vehement de unii. Nu intenţionez să creez ocazia unei noi discuţii pe această temă. Voi spune doar că mi se pare ciudat să văd că nu promovează nimeni "starea de bine" din ţările arabe în aceeaşi măsură în care este promovată starea de rău. Oricum ar fi, subiectul nu îl reprezintă acest tip de crime.

Romanul vorbeşte despre exil şi adaptare. Din cauză că a rămas însărcinată în afara căsătoriei Salma este nevoită să caute refugiu în închisoare, unde o şi naşte pe fiica sa, care îi este luată imediat. Pentru a înlătura pericolul de a fi urmărită de fratele ei şi împuşcată, Salma se refugiază în Anglia, unde, pentru a deveni cetăţean britanic, este adoptată (deşi are 22 de ani) de o călugăriţă. Salma însă rămâne singură şi este nevoită să se descurce singură într-un mediu care îi este ostil.

Mă numesc Salma scoate la iveală frânturi din viaţa păstoriţei beduine din Levant: copilăria, timpul petrecut în închisoare, drumul din Levant până în Anglia, primele luni, petrecute alături de o pakistaneză într-un han pentru refugiaţi, slujba, gazda, cursurile la distanţă unde îl întâlneşte pe viitorul său soţ. Romanul ar fi banal dacă nu ar fi impregnat cu sentimentul de alienare pe care Salma- Sally pe numele ei englezesc- îl trăieşte în fiecare clipă. Concetăţenii săi nu îi fac viaţa mai uşoară, au o aversiune vizibilă faţă de imigranţii atât de uşor de recunoscut.

Salma însă amplifica toate astea, aflată şi sub semnul păcatului ei - de a fi târât în noroi numele familiei sale-, sub semnul durerii - de a nu îşi fi văzut niciodată fiica, a cărei chemare o simte câteodată în vântul răcoros- şi sub cel al singurătăţii - singurele sale prietene sunt pakistaneza Parvin şi bătrâna Gwen- la care se adaugă teama continuă de a nu fi urmărită de fratele său hotărât să îşi îndeplinească datoria. Astfel că de multe ori îşi spune că nu merită să i se vorbească, nu merită să i se acorde atenţie, ar trebui să fie ucisă, bătută, batjocorită, pentru că ea este o străină acolo şi nu reuşeşte să găsească un echilibru între trecut şi prezent. Acest echilibru ar putea fi obţinut numai dacă şi-ar găsi fiica, pe care porneşte să o caute inpoi în ţara, în satul său.

Romanul este mai degrabă unul de "atmosferă". Acţiunea nu captivează cât gândurile Salmei, încercarea ei de a se integra şi sentimentele care sunt aduse în prim plan. Cu toate astea, cartea are un neajuns major: tehnica narativă. Povestirea sare de la o întâmplare la alta, de la o perioadă la alta chiar şi de două ori în aceeaşi pagină. Dacă abia înspre jumătate ies în evidenţă doar două planuri mari, începutul este descurajant: nu am înţeles ce era cu personajele pomenite, unde se afla la momentul povestirii, când sărea la alt plan. A trebuit să îmi pun puţin răbdarea la încercare, dar nu îmi pare rău că am ajuns până la sfârşit.

Scrisă de Raluca Alexe

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. d_3fect spune:

    eh, daca ai reusit s-o citesti pana la capat inseamna ca nu e chiar asa de rea cartea. ai idee in ce limba a scris-o autoarea? poate e si vina traducatorului…

    raspunde

  2. Raluca Alexe spune:

    A fost scrisa in engleza, dar nu tine sigur de traducere, asta e tehnica pe care a ales-o autoarea.

    raspunde

  3. Radu Iliescu spune:

    Romanele despre cat e de rau in tarile arabe, si in restul Orientului in general, se vand bine, de asta se scriu. E ca la Sandra Brown, ale carei carti s-au bucurat de o asemenea voga prin anii ’90 incat cativa s-au apucat sa-i pastiseze stilul in Romania si s-au semnat, din lipsa de inspiratie cred… Sandra Brown.

    Nu stiu insa pe nimeni care sa fi scris o carte in care sa arate cat de handicapata (literar vorbind, sau pur si simplu intelectual, cele doua adjective nefiind in relatie disjunctiva) e Sandra Brown. Nu ca n-ar fi ceva de domeniul evidentei, dar pur si simplu n-are rost, comercial vorbind.

    Revenind la tarile arabe, se scriu si carti bune despre ele, exista si orientalisti care nu privesc obiectul cercetarii lor cu scarba la care te uiti la o broasca raioasa. Exista si specialisti care nu scriu carti de antropologie pentru armata americana din Iraq, sau pentru armata NATO din Afghanistan. Printre literatori, Michel Tournier a scris La goutte d’or… si nu reflectez la mai mult. Un roman adanc, despre un tuareg care vine in Europa ca sa-si caute imaginea “furata” de niste turisti, lasand in urma o oaza in Sahara. Un nume care-mi vine acum in minte este cel al lui Vincent Monteuil, orientalist francez indragostit de arabi pur si simplu, pe care ii descrie si cu bune, si cu rele. Numai ca n-a avut “succes de piata”. Theodor Monod merita citit; a iubit desertul, mersul pe jos in canicula si arabii. Cu excesele lui, dar si cu arderea incomparabila, traducatorul lui al-Hallaj, a carui nume imi scapa acum, a fost si el o mare punte spre lumea araba. Exista Jacques Berque, ma rog, a existat, pentru ca intre timp s-a trecut la cele vesnice, care a lasat o minunata traducere a Coranului, cu o introducere formidabila din toate punctele de vedere (stilistic, antropologic, istoria mentalitatilor), dar pe care nici un ziarist si nici un autor care vrea sa faca parale nu-si da osteneala s-o parcurga. Normal, e mult mai rentabil sa-ti bati joc de ceea ce nu pricepi, iar ignoranta, ca si intelegerea autentica, trebuie cultivata cu grija.

    raspunde

  4. Raluca Alexe spune:

    Mersi Radu, o sa caut autorii pe care i-ai mentionat, chiar sunt curioasa.

    raspunde

  5. Roxana spune:

    Vezi si Tahar Ben Jelloun, cu “Copilul de nisip” si “Noaptea sacra”, daca autorul ti-a scapat pana acum. Merita!

    raspunde

  6. Mihaela spune:

    Am citit de curand Sunetul cuvintelor de Amulya Malladi. M-a impresionat. O carte buna care merita citita.

    raspunde

  7. Marian spune:

    @Mihaela: si eu an citit Sunetul cuvintelor de Amulya Malladi (Editura Leda, 2009). Mi-a placut foarte mult. E mult mai profunda decat Salma.

    raspunde

  8. ELENA spune:

    POZESTEA SALMEI ESTE UNA FOARTE DUREROASA MAI ALES PENTRU SALMA DEOARECE EA ISI PIERDE COPILUL SI SE DUCE SA-L GASEASCA CHIAR CU RISCUL DE A FI PRINSA SI OMORATA.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro