bookblog.ro

Malstrom. Condamnat pe viaţă

Scris de • 10 November 2009 • in categoria

0
Dintre cei patru giganţi din zorii literaturii norvegiene moderne, Ibsen, Bjornson, Kielland şi Lie, ultimii doi par a avea cele mai puţine traduceri în limba română. Singurul volum de Jonas Lie despre care ştiu să fi apărut la noi conţine două romane, Malstrom şi Condamnat pe viaţă, traduse din păcate din limba germană, astfel că nu ştii dacă lectura un pic greoaie se datorează scriiturii originale sau celor doi traducători prin mâinile cărora a trecut cartea ca să ajungă până la noi.

Malstrom este povestea unei vechi, onorabile şi bogate familii care se prăbuşeşte în urma speculaţiilor financiare scăpate de sub control, antrenând pe lângă ea, ca într-un vârtej, mai toate familiile şi afacerile locale. Crahuri -mai mici sau mai mari- au tot fost de când există banul, asta ajungi să realizezi citind acest roman scris cu mai bine de o sută de ani în urmă. Înveţi însă în acelaşi timp că un eveniment atât de dramatic cum este falimentul poate fi prilejul reclădirii vieţii pe baze sănătoase, că tot răul poate fi spre bine- încorsetaţi de statutul lor, de convenţiile care se aplicau în acele vremuri cu precădere celor înstăriţi, membrii familiei Foss descoperă în final libertatea şi independenţa pe care ţi le dau o viaţă simplă şi corectă, în care sufletul îşi recâştigă locul ocupat atâta vreme de bani. O lecţie ca aceasta poate fi utilă în vremurile tulburi prin care trecem.

Condamnat pe viaţă urmăreşte istoria unui copil din flori crescut departe de dragostea maternă, în casa unor străini abuzivi care-l privează de afecţiune, ocrotire şi înţelegere în primii ani ai vieţii. Cu toate nedreptăţile de care se izbeşte încă din leagăn, el încearcă să răzbească; caută munca cinstită şi iubirea de care a fost mereu lipsit, în ciuda unei vieţi care nu i-a dat nimic pe tavă şi a unei lumi dispreţuitoare şi pline de prejudecăţi, pe care el însuşi se încăpăţânează totuşi s-o creadă bine orânduită. Însă atunci când i se zădărniceşte singura speranţă de fericire, el ajunge în fine să-şi asume rolul ce-i fusese hotărât de la bun început, primind şi oficial condamnarea cu care în fapt se născuse. Lumea are nevoie de îngeri şi demoni şi de multe ori şi-i creează ea însăşi şi pe unii, şi pe ceilalţi.

Scris de Mihai Călin

Categorie: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro