bookblog.ro

Mâna câștigătoare e dată de careul de fii

Scris de • 16 April 2013 • in categoria

Titlu: Bagaje pierdute
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 509
ISBN: 978-606-588-380-2
Cumpara cartea

„Noi ne gândim că poate era o superstiție: Sfântul Cristofor este patronul tuturor conducătorilor de vehicule motorizate, iar noi, cei patru fii, eram ca niște mici ofrande pe care le depunea în fiecare țară, lumânări aprinse care să-l ocrotească în timpul drumurilor cu camionul. Petroli, care l-a cunoscut mai bine, respinge ideea, spunând că el nu credea în lumea cealaltă, și indică o posibilitate mai fantezistă, dar tot atât de credibilă: poate că nu voia altceva decât sa aibă un careu de fii, o mână câștigătoare. Patru ași, spune el, unul de fiecare culoare. Și tata? Întrebăm noi. El era jokerul cu care făceai cinci bucăți ”.

Cumpără titlul în engleză

Jordi Punti s-a născut lângă Barcelona, în Spania anului 1967 și este scriitor, translator și contribuitor al presei catalane si spaniole. Acesta este considerat a fi una din cele mai promițătoare voci ale literaturii catalane contemporane întrucât încă de la debutul său literar în 1998, cu o carte de nuvele, Pell d’armadillo (Proa, 1998) a cucerit deopotrivă inima cititorilor și a criticilor, câștigând premiul Serra d’Or.

Romanul Bagaje pierdute ar fi putut fi o piesă de teatru grație construcției poveștii și unei delimitări clare între capitole, personaje și perspectiva narativă, mereu alta și totuși aceeași care încearcă să restrângă spectrul vieții lui Gabriel Delacruzorfan, șofer de camion, don juan și cartofor înrăit.

Pierduți în labirintul unei vieți trăite pe fugă, detașate și solitare, cei patru copii deveniți adulți încearcă să reconstituie pe bâjbâite imaginea unui tată absent dar a cărui lipsă le-a bântuit existența activ sau pasiv de-a lungul a mai mult de două zeci de ani. Aproape în mod mitologic, fii rătăciți în labirintul țărilor europene și ale marilor orașe ca Barcelona, Frankfurt, Paris și Londra se agață de firul Ariadnei compus dintr-o comoară alcătuită din bagaje pierdute, aparținând unor pirați moderni – Gabriel, Bundo și Petroli – cei trei angajați ai firmei de mutări La Iberica.

Narațiunea poartă amprenta distinctă a unui joc de poker la care se așează pe rând personajele principale și secundare și care își arată sau își țin strâns la piept poveștile personale din care Cristobal, Christof, Christopher și Christophe decupează indicii și piste menite să îl readucă la lumină pe Gabriel, dispărutul fără urmă.

De fapt așa începe întreaga poveste, cu implicarea lui Cristofol în cazul unui bărbat declarat dispărut și în apartamentul căruia poliția găsește datele sale de contact împreuna cu o hârtie pe care mai erau trecute încă alte trei nume, declinări germanice, englezești sau franțuzești ale propriului prenume. Ițele încep să se descurce atunci când realizează că punctul comun al celor trei e Gabriel, camionagiul care muta mobilă prin Europa și care în timpul călătoriilor a avut ghinionul sau norocul să le întâlnească pe fermecătoarele Rita, Sigurn, Sarah și Mireille altături de care a încercat involuntar să-și uite semnul de orfan lăsat în voia sorții și să prindă rădăcini, ancorat într-o viață normală. Dar spiritul nomad l-a trădat în cele din urmă și s-a întors la Pegasoul mult iubit și la hoțiile mărunte reprezentate de câte o cutie sau valiză care se „pierdea” mereu în timpul unei mutări și al cărui conținut era împărțit frățește cu ceilalți doi colegi , fiind totodată consemnat într-un caiet asemeni unui jurnal de bord menit să reconstituie pașii săi în ceața densă care se lăsă peste anii de absența din viața fiilor săi.

Asemeni unui roman polițist „mărturiile” compuse din povești, întâmplări și amintiri pun cap la cap frânturile de informații necesare pentru a descoperi un om care aparent nu vrea să fie găsit și care totuși este atât de aproape de protagoniști.

Bagaje pierdute poza de pus in articolDar cazul dispariției lui Gabriel pare să fie închis pe ultima sută de pagini într-un mod satisfăcător atât pentru cei patru detectivi amatori cât și pentru cititorul purtat alene prin cotloanele istoriei marcate temporal de dictatura franchistă și spațial de o Europă bătută în lung și-n lat din care nu lipsesc evocările emoționale sau picanteriile menite să suscite interesul și să te țină captiv încă puțin într-un labirint al amintirilor dulci-amărui.

„Ăștia suntem noi, cristoforii, patru fii născuți din patru mame sceptice și un tată fugar, care încearcă să își reconstruiască un trecut vag comun.”

  • Plusuri

    Povestea în sine este absolut fascinantă și seducătoare pentru că se joacă în blând cu emoțiile și stările celui ce o citește.

  • Minusuri

    >endința de a recompune exhaustiv de detaliat unele întâmplări care distrag atenția de la mesajul sau informația care se dorește a fi transmisă.

  • Recomandari

    Dacă nu v-ați mai aventurat de mult între paginile unei cărți groase de frica unei dezamăgiri profunde a unui week-end pierdut aiurea atunci e cazul să vă luați inima în dinți și cartea lui Punti în mâini. Cei care l-au citit pe Rushdie vor recunoaște un stil similar dar mult mai digerabil. De asemenea cartea va merge la corazonul amatorilor de literatura etnică dar care își doresc și un strop de diversitate.

Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. edydin spune:

    nu am auzit niciodata de cartea dar pare interesanta .

    raspunde

  2. Calina Matei spune:

    Chiar e interesanta si nu pentru ca e datoria mea de recenzor ci pentru ca in timp ce alergam dupa gasirea tatalui printre paginile cartii am gasit alte destine si implicit alte perspective narative care te mentin alert si interesat de ce se intampla. Sper sa iti placa si tie si daca vrei, dupa ce o citesti, mi-ar placea sa stiu cum ti s-a parut si daca a ramas la fel de interesanta.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro