bookblog.ro

Manual de anatomie spirituală

Scris de • 27 April 2013 • in categoria

Titlu: Zoharul. Cartea Splendorii
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-111-257-2
Cumpara cartea

Kabbala, această cale de autocunoaște de care până și Eliade a fost fascinat și care proclamă sfârșitul exilului spiritual, urmărește o repunere a omului în drepturile sale adamice. Deși printre figurile emblematice din istorie care au urmat învățăturile kabbalei regăsim nume precum Moise, David sau Solomon, nimeni nu a îndrăznit să treacă la consemnarea acestora în scris, până la Șimon Ben Iochai. Scrierile acestuia, adunate de fiul său Eleazar și restul discipolilor săi au compus celebra lucrare cunoscută nouă drept Zohar. Chiar dacă paternitatea acestui corpuscul stârnește și azi o mulțime de controverse, nu ar trebui să ne preocupe prea mult deoarece, când vine vorba de Zohar, întrebarea corectă nu este „cine?” ci, mai degrabă, „de ce?”

Insuflând o seamă de valori noi, această lucrare ne vorbește despre ceva ascuns nouă, ceva aparent străin, dar care ne va pătrunde treptat, îndrumându-ne spre rădăcina sufletului nostru și ajutându-l să treacă prin stadiile revelării răului din el și începerea corecției. Principalele doctrine ale kabbalei urmăresc să rezolve următoarele probleme: Ființa Supremă, natura și atributele Sale, Cosmogonia, crearea îngerilor și a omului, precum și destinul lor, natura sufletului, a îngerilor, demonilor și elementelor, sensul legii revelate, simbolismul transcendent al numerelor, tainele conținute în literele ebraice, echilibrul contrariilor.

Răspândită mai degrabă în rândul comunităților evreiești sau printre cei pasionați de teologie, deci fiind o lucrare necunoscută maselor, este evident că prima întrebare care ne vine în minte este de ce am citi o asemenea carte ce pare a îngloba o sumedenie de noțiuni vagi și îndepărtate care nu au nimic de-a face cu noi. Răspunsul ar trebui să fie destul de evident: pentru că, în astfel de perioade în care oamenii încep să fie conștienți că sunt mult mai multe lucruri în cer și pe pământ decât cele visate în filosofia lor, există o nevoie acută de acel ceva care să scape lumea de multitudinea de absurdități profanatoare promulgate vizând diverse interpretări ale legilor divine, în numele cărora s-au săvârșit atâtea și-atâtea crime. Biblia este una dintre lucrările greșit interpretate, ceea ce a lăsat loc prea mult pentru fanatici și sectanți, iar Zoharul tocmai asta încearcă să fie, un decodor pentru aceasta.

Zoharul este o poartă spre stări de percepție din ce în ce mai profunde. Se spune că este construit astfel încât doar cei ce au atins un anumit nivel spiritual pot beneficia din plin de conținutul său și că, înainte de studierea lui, este necesară parcurgerea altor materiale care să explice cum trebuie înțeles acest text. Dar asta nu ar trebui să descurajeze pe nimeni. Chiar dacă pentru majoritatea va fi o lectură în proporție de 90% indescifrabilă, puținul acela care rămâne de înțeles este suficient pentru ca fiecare să-și poată găsi în el direcțiile spre propriul adevăr.

Cei care cred că „Ulysses” al lui James Joyce este cea mai dificilă carte din lume, vor avea o surpriză citind acest hypermetaforizat manual de anatomie spirituală. Lansat într-o serie de interpretări îndrăznețe ale primelor capitole din Geneză, textul Zoharului va prinde cu ușurință cititorul în țesătura sa simbolică, dându-i impresia că se află într-un labirint de cuvinte. Caracterul său de „monstruozitate” literară/teologică poate fi pus pe seama aramaicii obscure în care a fost scris de la bun început și a dificultății traducerii ceea ce conduce la probleme de sintaxă.

Nu sunt de vocație teolog, iar Zoharul nu este literatură în sensul strict al cuvântului, așa că nu-mi permit să facă o analiză a textului sau să-i calculez valoarea de adevăr. În schimb, deoarece scopul literaturii de orice fel ar fi ea este acela de a provoca, am selectat câteva aspecte ce mi-au atras atenția, mai pe înțelesul tuturor, și asupra cărora mi-ar plăcea să medităm împreună:

• A spune că tu crezi în ceva doar atunci când ți se oferă dovezi este ca și cum ai spune că vei crede numai când nu mai ai ce să crezi și când dogma va fi distrusă ca dogmă, devenind teorie științifică. Cu alte cuvinte, asta înseamnă că: „voi accepta Infinitul numai când va fi explicat, determinat, circumscris și definit în beneficiul meu; într-un cuvânt, când a devenit finit. Prin urmare, voi crede în infinit numai când voi fi sigur că Infinitul nu există. Voi crede în vastitatea oceanului când îl voi vedea vărsat în sticle.” Dar când un lucru a fost dovedit și făcut să fie pe înțelesul tău, nu îl vei mai crede- îl vei cunoaște.

• A întreba de ce există un anumit lucru este absurd, pentru că e ca și cum ai întreba de ce există existența, iar acest lucru ar însemna să presupunem existența înaintea existenței.

• Îngerii aspiră să devină oameni, fiindcă omul perfect, omul-Dumnezeu se află deasupra tuturor îngerilor. În cazul acesta, dacă un om dorește să devină înger, ar însemna că aspiră spre ceva inferior?

• Dacă Dumnezeu a făcut ziua și noaptea în prima zi din Geneză, cum se trecea de la zi la noapte în ziua a doua, din moment ce soarele și luna au fost create abia în ziua a patra?

  • Recomandari

    Citiți Zoharul cu inima deschisă și dorință de unitate, dăruire, pentru că un suflet individual nu ar putea percepe decât realitatea curentă

Categorie: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro