bookblog.ro

Marele Gatbsy

Scris de • 25 October 2006 • in categoria

Titlu: Marele Gatbsy
Autor:
Rating:

Bine ati venit in America anilor "™20! Epoca Jazz-ului si a unei infloriri economice nemaiintalnite. Bine ati venit la petrecerile zgomotoase, abundand in alcool si in persoane influente; cunoasteti-i pe noii imbogatiti din contrabanda cu alcool, care va vor duce in barurile de la subsol unde gasesti alcoolul care scapa printre degetele Prohibitiei.

Bine ati venit intr-o epoca a decaderii umane, a disparitiei valorilor, a infloririi ilegalitatilor, de la furt si contrabanda pana la omor; faceti cunostinta cu politia, corupta sau fara putere. Si, la fel de important, asistati la durerea vechii elite sociale in fata amestecarii "Visului American", a omului care reuseste prin forte proprii, cu aburii alcoolului.

Despre toate acestea si despre o poveste de dragoste este romanul cu final aproape shakespeare-ian; despre cum dragostea si prietenia pe bani nu rezista, si despre cat de mult se poate schimba o persoana.

Naratorul, cand obiectiv, cand subiectiv, este Nick Carraway, un absolvent de Yale, trecut prin Primul Razboi Mondial si mutat de curand in cartierul noilor imbogatiti din Long Island; este vecin cu verisoara sa Daisy, casatorita cu un om de o calitate proasta, dar bogat, si cu Jay Gastby, un tanar misterios si foarte bogat, fostul iubit al lui Daisy, care da petreceri menite sa scoata in evidenta averea proaspat agonisita, metoda prin care crede ca o va recuceri pe femeia de care este indragostit.

Cum era de asteptat, cei doi au o relatie, ajutati, mai mult sau mai putin, de Nick, la randul lui implicat intr-o relatie tipica anilor "™20. "Aventura" celor doi vechi indragostiti este descoperita curand de sotul la fel de infidel al lui Daisy, despre ale carui escapade amoroase aceasta din urma stie. Urmarea aproape telenovelistica este previzibila, insa consecintele confruntarii dintre Gatsby, Daisy, sotul lui Daisy, amanta lui si sotul acesteia merita atentia unui posibil cititor.

Rating-ul ramane insa de trei stele, pentru ca in ciuda realizarii unui portret in detaliu al Americii de atunci, poate si din cauza unei pareri personale nu foarte bune legata de pseudocultura americana, nu am simtit pana acum nevoia sa recitesc romanul.

O recenzie de: Raluca Alexe

    Autor: |



    Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. ionuca spune:

      Am citit cartea vara trecuta. Daca la inceput am fost putin coplesita de multitudinea de detalii cu referire la America acelor ani, povestea de dragostea dezvaluita pe parcursul cartii m-a cucerit. Pentru mine este o carte pe care as reciti-o oricand cu placere.

      raspunde

    2. avm spune:

      mie mi se pare o carte frumoasa si trista. As reciti-o oricand, si chair am recitit de multe ori paragraful final. E frumos scris. La fel, e frumos modul in care Fitzgerald prezinta teza sa ca oamenii bogati sunt diferiti.
      E frumoasa indiferenta cu care e privita de Daisy tragedia lui Gatsby. Nu mi s-a parut telenovelistic, pentru ca nu e o carte exaltata, iar Fitzgerald nu incearca sa scrie senzationalist. Disperarea tacuta a lui Gatsby, organizand petreceri si asteptand-o pe Daisy e cuceritoare. E placuta comparatia “lumea cu Gatsby” vs “lumea fara Gatsby”.

      raspunde

    3. Raluca spune:

      Intr-adevar, povestea de dragoste si modul in care ea “evolueaza” sunt interesante; dar pentru mine e prea multa “America” in acest roman, ceea ce insa nu ma opreste sa il recomand ca pe unul ce merita citit.

      raspunde

    4. manu spune:

      e cartea mea preferata … nu puteam sa sar peste un comentariu … daca iti place jazz-ul nu are cum sa nu iti placa aceasta carte … e atmosfera acelor ani … tonul pe care e scrisa … e o melancolie, e o tristete de toamna tarzie cu soare rece si fara ploi

      raspunde

    5. aglaja spune:

      Parerea mea este ca tocmai subiectul AMERICA este interesant in aceasta carte, problematica VISULUI AMERICAN, atmosfera acelor ani in America, samd. Acesta ar fi motivul pentru care as recomanda eu din suflet cartea.
      Pentru mine povestioara de dragoste a facut-o doar mai usor digerabila. :-)

      PS: o carte care poate fi citita in mai multe feluri e deja susceptibila de a fi buna, nu? :-)

      raspunde

    6. avm spune:

      iar mie mi s-a parut ca faptul ca se intampla in America e doar accidental :D, si mi-au placut diversele personaje si modul lor de a interactiona.

      raspunde

    7. roxana spune:

      Nu stii daca sa o urasti sau sa o iubesti/compatimesti pe Daisy…..

      raspunde

    8. kiki spune:

      O carte care si azi imi pare atat de actuala… Indemnul acela din prima pagina , de la inceputul carti am avut mult tip grija de el si l-am aplicat. Pe Jay sigur ca as fi vrut sa-l iau acasa la mine sa am grija de el. Dupa ce-am citit aceasta carte am fost interesata si fascinata de autor si-am cautat mult timp sa aflu cat mai multe informatii despre el.

      raspunde

    9. Alina spune:

      Cartea am citit-o cand eram la liceu, un fel de “lectura obligatorie” la limba engleza si cred ca o sa o recitesc cu prima ocazie. Mi-au placut mult descrierea petrecerilor, atmosfera romanului, povestile de dragoste si faptul ca Fitzgerald nu scrie doar din auzite despre toate aceste lucruri, el experimentandu-le pe propria piele, fapt ce da autenticitate romanului. Imi pare rau ca nu am vazut si ecranizarea cu Robert Redford in rolul principal( chiar nu stiu de unde as putea face rost de film)…

      raspunde

    10. Stefana spune:

      Am recitit de curand cartea si a spune ca mi-a placut e mult prea putin.

      raspunde

    11. @ kiki – Iti recomand sa citesti romanul autobiografic la lui Hemingway, A moveable feast (Sarbatoare de neuitat). Sunt acolo capitole intregi dedicate lui Scott, iar Hem’ il descrie din prisma omului care l-a cunoscut si care i-a fost prieten. Scot a fost un geniu, dar Zelda, iubita lui despre care se spune ca era dementa, l-a distrus. Iti recomand sa citesti cartea despre care am pomenit.
      Si asa, ca fapt divers, dupa ce a terminat aceasta carte, Scott i-a dat-o lui Hemingway pentru a-i corecta greselile gramaticale, inainte de a ajunge cu ea la un editor.
      “Sarbatoarea de neuitat”, roman despre anii petrecuti in Paris sub “sigla” “generatia pierduta”, a fost scris spre sfarsitul vietii lui hemingway si, ceea ce mi s-a parut interesant e faptul ca, dupa ce cunoscuse un mare succes cu cartile sale, autorul a recunoscut in aceasta carte ca nu ar fi fost in stare sa scrie o carte precum Marele Gatsby, motiv pt care i-a iertat toate nebuniile si ciudateniile lui Scott.

      raspunde

    12. kiki spune:

      Multumesc, Claudiu. Foarte fain postul tau. De curand am citit “Alabama song” o poveste romantata a cuplului Zelda si Scott.

      raspunde

    13. myself spune:

      O carte interesanta care te prinde. “Dragostea ultimului magnat” este la fel de interesanta ca si aceasta

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si


      Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6

    Copyright ©2011 Bookblog.ro