(ediţia în limba engleză)
Mic dejun la Tiffany e o carte emoţională. O melodramă. Lectura la rece înseamnă o catalogare a cărţii la "ficţiuni uşurele", ceea ce poate fi şi nedrept, şi superficial: Truman Capote scrie aici despre lucruri imponderabile, care scapă analizei seci. Mare diferenţă între Capote din romanul Cu sînge rece şi cel de aici, o diferenţă sensibil marcată nu numai de tonul şi structura diferite, dar şi de aşteptările cititorului.
Nu este însă surprinzător. Interesul pentru singular, pentru unic există în amîndouă, la fel ca şi o curiozitate avidă în ce priveşte natura umană. În Mic dejun la Tiffany, perspectiva îndulcită şi nostalgică aduce în planul principal pe Holly Golightly, un personaj fermecător, naiv şi nestatornic, pe care naratorul a cunoscut-o cu cincisprezece ani înainte de a-şi începe povestirea. Am spune despre Holly, cea care semnează pe cărţile de vizită Holly Golightly: Călătoare, că este un personaj ideal, în felul său sofisticat şi aiurit, atrăgînd nu numai o suită de iubiţi în text, ci şi un număr considerabil de cititori şi interpretări în realitate.
Afecţiunea pe care i-o poartă naratorul - numit de ea Fred - conturează un portret incomplet şi seducător, dar se subordonează, de asemenea, unor teme generale: neputinţa, înstrăinarea, libertatea. Holly pare a căuta un loc căruia să îi spună "acasă", fără teamă că ar fi vizitată de un iubit neaşteptat sau de soţul părăsit, fără teamă că ar trebui să se înconjoare de lux ca să arate că există. De altfel, neştiind că există prin sine, călătoarea Holly caută surogate preţioase, ca să o confirme, să îi dea siguranţă. "Lucrul care mă ajută cel mai mult e să mă sui într-un taxi şi să mă duc la Tiffany. Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica."
În acelaşi timp, ea are certitudini candide şi reacţii cuceritoare, care o fac dirijor într-o cameră dezordonată, unde se adună bîrfele marelui New York, locuitorii săi cei mai excentrici, milionarii şi mafia, presa de scandal. Holly nici nu conştientizează dramele pe care le provoacă, pare a fi în trecere prin propria ei viaţă. În finalul cărţii, este greu de spus dacă şi-a găsit un loc al ei sau dacă imaginea idealizată s-a evaporat.
Calitatea de a pune pe cîteva pagini o reţea de sentimente şi întîmplări nu îi poate fi contestată lui Truman Capote: el reuşeşte într-o nuvelă să construiască o lume boemă şi crudă, cu tuşe romantice sau realiste, să surprindă relaţii în profunzime, să fixeze o clipă de graţie într-un cuvînt.
O recenzie de: Mihaela Butnaru
Categorie: Lit. clasica si moderna | Autor: Truman Capote | Editura: Univers/Colecţiile Cotidianul
ionuca spune:
23 January 2007 | 2:15 am
Minunata recenzie, Mihaela! Pe mine m-a fascinat Holly Golightly. M-am indragostit de personalitatea ei, de independenta ei, de modul ei de viata :)