bookblog.ro

Moştenire

Scris de • 26 June 2008 • in categoria

1Autor: Lan Samantha Chang
Rating: 5 stele - Lan Samantha Chang - Moştenire rating - recenzii carti
Editura: Rao

Lan Samantha Chang - Moştenire - recenzie cartiChina anilor 1930... familia Wang se străduieşte să ajungă la liman cu cheltuielile casei, cu patima tatălui pentru jocurile de noroc şi cu moartea mamei (considerată a fi sinucidere). Dispariţia mamei o face pe sora cea mare, Junan, să preia frâiele casei, dar şi grija pentru sora sa mai mică, Yinan. În urma unui joc de pai-go, bătrânul Wang o dă pe Junan lui Li Ang, soldat proaspăt promovat. Din acea seară, tot ceea ce au cunoscut până atunci surorile Wang se va schimba pentru totdeauna. Acesta este cadrul romanului de debut al autoarei Lan Samantha Chang... Moştenire.

Deşi este din altă clasă socială şi nu are aceeaşi educaţie ca şi ea, Junan se îndrăgosteşte de soţul ei Li Ang. Când primul copil se dovedeşte a fi o fetiţă, Junan se cutremură cu gândul că poate şi asupra ei planează "blestemul" mamei sale şi anume acela de a da naştere doar la fetiţe. Trebuie precizat faptul că în China anilor 1930 tradiţiile şi superstiţiile funcţionau pe post de morală, iar o femeie care nu îi putea oferi soţului ei un fiu nu era demnă pentru a fi soţie.

Anii trec, Li Ang creşte în grad datorită faptelor sale din timpul războiului Chinei cu Japonia, iar dragostea lui Junan pentru soldatul ei rămâne neschimbată. Întoarcerile acestuia acasă sunt tot mai rare. Casa părintească în care Junan a rămas alături de sora ei Yinan rămâne neschimbată, vieţile acestora curgând după un ritm ştiut doar de ele. Li Ang este nevoit să plece mai aproape de linia de război, lăsând-o pentru multă vreme singură pe soţia lui însărcinată. Acest fapt o determină pe Junan să o trimită pe Yinan, rămasă necăsătorită, să aibe grijă de Li Ang. În acest timp, relaţiile dintre cei doi cumnaţi devin calde, iar Yinan rămâne gravidă.

Vă puteţi închipui cum s-ar simţi o soră când ar afla de trădarea celei lângă care a crescut, celei pe care a protejat-o mereu pentru a rămâne inocentă. Trebuie însă precizat faptul că Junan şi Yinan sunt două firi opuse. Dacă Junan este o fire rece, raţională, calculată, Yinan este poeta, copila inocentă care trăieşte în lumea ei. Apropierea celei din urmă de Li Ang se face dintr-o pură întâmplare, ca şi cum hazardul ar fi dorit acest lucru.

De ce Moştenire? Pentru că fiecare dintre noi are în spate o moştenire, un secret, un gând, un blestem care ne urmăreşte toată viaţa. Pentru că Junan este "obligată" să poarte în sine blestemul de care a suferit şi mama ei (să aibe doar fetiţe). Şi poate numai un război, ori poate o trădare, poate sparge acest cerc al durerii femeilor din familia Wang. Poate numai aşa s-ar fi putut naşte un băiat... prin trădare.

Probabil sunteţi curioşi să aflaţi reacţia lui Junan când a aflat de trădarea surorii sale. Ori poate urmările unei astfel de fapte. Astfel de fapte nu am cum să le povestesc. Şi asta pentru că autoarea Lan Samantha Chang a reuşit să strângă un mănunchi de sentimente şi trăiri într-un roman bine scris despre supravieţuire, convieţuire şi nu în ultimul rând, despre dragoste. Penru că astfel de întâmplări îşi pierd din farmec atunci când sunt povestite. Moştenire este un roman al dragostei, al iubirii lui Junan pentru Li Ang, a dragostei lui Yinan pentru soţul surorii, a dragostei naratoarei pentru viaţă.

Cu toate acestea, Moştenire este şi un roman al dramei, al trădării, al suferinţei şi a refulării. Autoarea a reuşit să creeze atât de bine portretul psihologic al lui Junan, încât de multe ori imaginea acesteia părea că se conturează mereu în mintea mea. Cea care rămâne până la capăt un mister este Yinan, în timp ce Li Ang este doar un personaj auxiliar care a tranzitat prin viaţa surorilor producând atât bucurie, cât şi tristeţe. Naratoarea este fiica lui Junan care povesteşte sincer şi fără ascunzişuri atât despre viaţa mamei sale, dar şi despre viaţa sa care este de asemenea formidabilă, de la copilul inteligent din China la studenta şi mai târziu mama, din America.

Un lucru ce m-a impresionat a fost formatul cărţii. Apărută la editura Rao, cartea în sine a fost o plăcere să o citeşti. Şi asta pentru că, înafară de acţiunea propriu-zisă a romanului, coperta, foile şi formatarea cărţii m-a făcut să simt că romanul Moştenire este special creat "pentru mine". Nu pot decât să aplaud iniţiativa Grupului Editorial Rao.

Moştenire este unul dintre romanele care o să-mi rămână multă vreme dragă pentru că reuşeşte să prezinte vieţile atâtor oameni, de la început până aproape de final, este o poveste care se repetă mereu, doar că în alte spaţii şi în alte timpuri. Iar personajele mi-au devenit dragi atât prin inocenţa lor, dar şi prin forţa cu care au reuşit să se ridice de jos şi să pornească de la început, chiar şi pe alt continent. Vouă vă rămâne doar să descoperiţi China anilor 1930, cu războiul ei şi cu venirea comuniştilor, dar şi personajele care populau acest ţinut exotic cu o viaţă atât de deosebită de a noastră.

Scrisă de Cristina Teodorescu

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. L. spune:

    Am vazut cartea in librarie, insa nu m-am putut hotari sa o cumpar, am prea multe carti necitite si prea putin timp. Insa cronicuta ta m-a convins sa mi-o iau, multumesc! :-)

    raspunde

  2. Woodisor spune:

    L, cu multa placere. Scopul meu acesta este: de a convinge lumea sa citeasca o carte!

    te mai astept

    raspunde

  3. emma spune:

    esteta din din mine ar spune spontan ca don`soara din pozeta are structura facialo-osoasa – bine construita de mama natura .
    despre recenzie :- nu este rea ! e buna chiar !
    in primul rand – daca ai mostenit vreodata – reusesti sa relativezi . asadar, sa diferentiezi intre obligatie si un soi de avantaj .
    ce ai mostenit ? deci, in aceasta ordine de idei – nu fiecare avem in spate o mostenire cu care sa fim nevoiti a ne confrunta . doar ca aici este vorba de o drama, de omenescul in sensul complex – amplu` – al cuvantului ! nu-i asa ?!?
    cartea trebuie sa fie buna !

    raspunde

  4. Woodisor spune:

    emma :)
    multzam pentru analiza imagistica a doamnei din poza :)
    mercic pentru parere despre recenzion
    mostenirea nu este neaparat o povara pe care trebuie sa o “caram” toata viata. insa Junan vede mostenirea mamei sale drept o povara;)
    da, ai surprins bine esenta dramei lui Junan. Cartea mi-a placut in adevaratul sens al cuvantului, merita citita.
    te mai astept pe aici,

    Cristina T.

    raspunde

  5. andrea spune:

    eu tomai am terminat-o si mi-a placut enorm. face parte din putinele carti in care personajele sunt atat de reale incat citind, ai impresia ca traiesti si simti totul odata cu ele.
    pe mine m-a socat puterea – ca sa-i spun asa – lui Junan de a se tine de tot ce a hotarat oricat de mult ar fi durut-o. si de asemenea mi-a last impresia ca fiica lui junan resimte foarte tare “povara” pe care mama sa o poarta. Nici ea nu-si poate accepta viata fara a-si cunoaste trecutul si fara a incerca sa-i apropie pe acei oameni care candva au fost impreuna si pe care ea ii iubeste in ciuda tuturor celor intamplate intre acestia. Intamplari pe care ea, cu o minte de adult reuseste sa le inteleaga doar pe jumatate, cealalta jumatate find umbrita de semtimentele pe care ea le-a pastrat din copilarie.
    apoi la capat cand Ynana si Junan mor pe rand fara sa se mai ravada si fara sa se impace, am avut asa o senzatie de pierdere. s-au irosit atatia ani si atatea sentimente pentru ce. cand te gandesti ca viata oricum se termina ce rost are sa te agati cu dintii de incapatanarea ta. nu mai ai nimic de castigat, doar de pierdut.
    pe mine m-a pus foarte mult pe ganduri aceasta carte in timp ce o citeam. mi-a placut enorm.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro