Titlu: 1001 de zile sau Noua Şeherezadă
Autor: Ilf şi Petrov
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Adriana Liciu
Numar pagini: 872
ISBN: 978-973-46-2256-6

Înainte de a vorbi de Rusia anilor ’20, de epurare, de filmele alb-negru ruseşti sau doar de nevoia de a scrie, cred că în faţa celor doi ruşi, Ilf şi Petrov, trebuie să vorbim despre prietenie, una specială, puternică, rar întâlnită, strâns legată de comedie şi artă. Aşa cum ni se spune aproape de mijlocul cărţii, ,,autorul s-a născut de două ori, în 1897 şi 1903.” O mână a fost de rus - ,,enigmaticul suflet slav” - , cealaltă de evreu - ,,enigmaticul suflet evreu” - şi împreună s-au completat şi au descris în detaliu, într-o manieră umoristică, în peste 800 de pagini, partea întunecată a Rusiei anilor 1920-’30.

E greu să descrii cartea de faţă nu doar din cauza numărului imens de pagini, ci şi din cauza temelor şi a genurilor abordate: povestiri, vodeviluri, scenarii, foiletoane. Aşa cum Publishers Weekly afirmă, ,,efectul lecturii este la început haotic, ameţitor”, întrucât imediat ce te obişnuieşti cu un personaj sau cu o temă, treci rapid la următoarea. Totodată, prin ceea ce se abordează, jocurile de cuvinte specifice ruseşti, evenimentele şi locurile descrise, cred că tomul de faţă reprezintă o literatură specifică rusească, scrisă pentru ruşi, iar noi, ceilalţi, pierdem câteva elemente prin traduceri şi diferenţele de cultură, prin informaţiile sau trăirile pe care nu le putem cunoaşte cu adevărat din lumea Rusiei.

Personajele celor doi sunt adeseori anti-eroi, oameni care au ceva din Don Quijote, care par a trăi într-o lume ,,răsturnată”, bizară, plină de vicii, care au uitat să mai gândească sau să mai simtă ceva. Zâmbim atunci când oamenii devin invizibili, când epurarea se opreşte datorită unei Şeherezada, când personajele simulează nebunia şi se internează la ospicii doar pentru a îşi păstra locul de muncă, când cei dintr-un sat uitat de lume vin pentru a se arunca în faţa maşinilor pentru daune băneşti, dar în toate scrierile lor adunate aici, prin reinterpretarea temelor vechi, Ilf şi Petrov ne arată o istorie întunecată a Rusiei.

Pentru a da câteva exemple, Filurin din ,,O personalitate luminoasă” fură săpunul pentru pistrui al lui Babski, ,,savantul nebun”, şi cu ajutorul acestuia, devine fără să vrea invizil. Odată cu dispariţia trupului, tot ceea ce reprezenta rutina pentru el, toate elementele sociale sau economice, tot ceea ce societatea a transformat în robotizare dispare. Filurin îşi aminteşte acum să citească, lucru de care nu a mai avut timp sau a uitat în nonsensul propriei vieţi, şi-n timp ce acesta stă închis, întreg oraşul tremură din cauza lui - cel prezent pentru ei oriunde şi oricând - de teama de a nu fi prinşi cu fărădelegile lor. ,,La Pisceslav nu mai îndrăznea nimeni să fure, să vorbească spurcat şi să se îmbete. Ultimul dintre muritori – Filurin, un nimeni – devenise conştiinţa oraşului.” (53)

Pe lângă poveştile despre epurare, Ilf şi Petrov ne vorbesc despre filmul rusesc, folosind diferite stiluri pentru a-şi exprima ideile. Spre exemplu, în ,,Sărbătoarea sfântului Jorgen”, acţiunea filmului mut omonim, alb negru, din 1930, în regia lui Iakov Protazanov, este reluată sub forma unor ,,titluri de film”, propoziţii scurte, ca nişte rezumate, numerotate.

Un alt subiect abordat este literatura acelor timpuri, felul în care scriitorii s-au pierdut în devize, proclamaţii, chestiuni de stat, întruniri şi declaraţii, scriind despre toate acestea, fără a mai avea timp sau a mai putea scrie şi despre altceva. Una dintre scrierile care au în centrul lor un astfel de subiect se termină cu următoarele rânduri: ,,Acum este în funcţie şi este considerat un lucrător eficient. Este adevărat că în adresele întocmite de el se strecoară uneori cam multă lejeritate scriitoricească şi un inutil stil metaforic, dar şefii lui direcţi sunt convinşi că acest lucru va trece, cu timpul, fără urmă.”

1001 de zile sau Noua Şeherezadă este o carte complexă, plină de satire şi ironii, care prezintă şi se joacă cu diferite stiluri literare, un experiment tipic rusesc, ce ne aminteşte de o parte întunecată a Istoriei.

• Plusuri

  Vastitatea temelor abordate, ironia, jocurile de limbaj, multitudinea de stiluri;

• Recomandari

  Celor familiarizaţi deja cu proza celor doi, iubitorilor de literatură rusească sau de istoria Rusiei.