bookblog.ro

Nopţi la circ

Scris de • 14 April 2008 • in categoria

1Autor: Angela Carter
Rating: Angela Carter -Nopţi la circ rating - recenzii carti
Editura: Leda

Angela Carter -Nopţi la circ - recenzie carti"Într-un colţ era un bărbat. Nu, nu un bărbat. Femeile răsuflară din nou uşurate."

Nopţi la circ, romanul Angelei Carter, se doreşte a fi în acelaşi timp şi o poveste de dragoste, şi thriller, şi basm modern, şi manifest moralist. Sophie Fevvers este o femeie în spatele căreia au crescut, nu de mult, nişte splendide aripi de lebădă care o fac atracţia principală a circului Colonelului Kearney. "Curtată de prinţul de Wales şi pictată de Toulouse-Lautrec", Fevvers se întâlneşte cu Jack Walser, un jurnalist american lipsit de orice fel de aripi, spălăcit şi cam mototol, care, dorind să dea lovitura cu o ştire de senzaţie, se angajează pe post de clovn la circul care se îndreaptă spre ţinuturile Rusiei. O intrigă cât se poate de ofertantă pentru o carte se vrea şi poveste de dragoste, şi thriller etc"

Fevvers este un soi de Holly Golightly, lipsită însă, în ciuda aripilor şi idealurilor imense, de graţia dezordonată a personajului lui Capote. Contactul cel mai intens pe care cititorul îl are cu ea este mai cu seamă unul de natură" olfactivă : "amestecul compact şi fierbinte, de parfum, de sudoare, farduri şi scurgeri de gaze, ce te făcea să respiri parcă pe bucăţi aerul din cabina lui Fevvers" . Şi, deşi în primele 40-50 de pagini ni se explică numai cât e de inaccesibilă şi de legendară, nu am reuşit să găsesc vreun argument puternic pentru justificarea acestor calităţi. Fevvers este fizic prea solidă şi comportamental prea sordidă. Fără a fi neapărat rea la suflet ori ipocrită, există un iz slinos chiar şi în spectacolele de balet aerian pe care le dă. Ca personaj, excesiv de fragmentată, pare un amalgam brut de stări, de gesturi nelegate între ele prin vreun ce unificator. Contradicţia - altminteri circumscrisă naturii umane - este, în cazul ei, devastatoare : nu poţi să râgâi pasionat şi apoi să gângureşti diafan despre zbor şi metafizicile lui, nu poţi să tragi rafale nonşalante de flatulenţe şi apoi să decretezi idealist că "formam un microcosmos al umanităţii, eram o companie emblematică, fiecare semnificând o propoziţie diferită în marele silogism al vieţii" sau să şuşoteşti candid : "Nu credeţi că atunci când vom fi în rai vom mânca numai îngheţată? "

Năruit prin lipsa de substanţă a lui Fevvers, romanul nu mai poate străluci decât izolat. Angela Carter, în ciuda marilor lacune şi devieri despre care vom vorbi mai jos, are un punct în care este imbatabilă, şi acela este simţul detaliului, adesea revelator. Zecile de pagini de elogii închinate Sophiei nu sunt atât de convingătoare precum această scurtă şi completă descriere a unui personaj avar :
"conţinutul [seifului] strălucea de-ţi lua ochii, mormane întregi de monede de aur, averea unei regine, alcătuită din coliere de diamante, perle şi rubine, smaralde aşezate în taine printre teancuri de bonuri de bancă, hârtii de ipotecă. După ce le cercetă în silă, numără cinci lire de aur, le mai numără o dată şi încă o dată şi cu aceeaşi dureroasă ezitare, ca şi cum ar fi fost picături de sânge din propria inimă, mi le întinse" ...

"iar ceva mai încolo, ni se descrie, admirabil, un somn de frumoasă adormită: "pe sub împletitura de vinişoare albastre, globii oculari se mişcau încontinuu într-o direcţie sau alta ca şi cum ar fi privit figuri de balet antic care se jucau pe sub pleoapele sale. Iar câteodată degetele de la mâini şi picioare se convulsionau şi se răsuceau, la fel cum se-ntâmplă cu labele unui câine care visează iepuri". Alte delicii stilistice - "rumega o havană de lungimea unui braţ de prunc", "ceaţa se lăsase precum un capac peste o oală", "acest tânăr avea figura unui care crede în promisiunea Statuii Libertăţii" etc.

Marele viciu al cărţii pe care îl anunţam mai sus constă în faptul că în golul ideatic pe care îl creează Fevvers, autoarea a îngrămădit cu patimă un morman de sminteli feministe, care nu au legătură nici cu realitatea, nici cu literatura bună. Iată o mostră deprimantă de gândire formolizată : "ce e o soţie dacă nu prostituată unui singur bărbat în loc de mai mulţi? ". Fevvers, biata, nu este menită să-şi ducă existenţa cinstit, îngrijindu-se de toate problemele ei digestive, ci să fie, nici mai mult, nici mai puţin decât "copilul pur al veacului care abia acum începe, simbolul unei noi Epoci în care nici o femeie nu va mai fi persecutată". Când nu opinează că bărbaţii ar trebui descăpăţânaţi, autoarea sughiţă majestuos : "Două zeiţe durdulii şi zâmbitoare susţineau poliţa căminului pe palmele lor ridicate, la fel cum noi femeile ţinem pe umerii noştri întreaga lume" sau varsă - crâncenă Xantipă - găleata cu filipice în capul patriarhatului : "Dar unde stă onoarea unei femei, bătrâne? În vagin sau în suflet?" .

Angela Carter oscilează aiuritor între tonul de calină bunică postmodernă care spune poveşti insolite la gura centralei termice şi acela de hârcă arhetipală care trage - Wilhelm Tell în fustă sobră - săgeţi veninoase împotriva a orice este atins de blesemata plagă bărbătească. După atâtea diatribe, cititorului începe să îi fie realmente teamă. Eu însumi, la un moment dat, speriat de legiunile de amazoane sângeroase la care visează autoarea, am început să prevăd la simpla apariţie a câte unui nou personaj masculin zeci de potenţiale violuri crâncene (art. 197 din actualul Cod Penal, 3-10 ani închisoare pentru varianta simplă, putând ajunge, cu puţină ambiţie, până la 15-25 ani), perversiuni sexuale (art. 201 Cod Penal, minimum 1-5 ani), corupţie sexuală (art. 202, minimum 6 luni-5 ani), incest (art. 203, 2 - 7 ani)"

Ce este bizar în Nopţi la circ este că "exploatarea masculină" nu este criticată de pe poziţii realist-social(ist)e - cum reuşea, altminteri cu multă subtilitate şi talent, Maxim Gorki, pentru "vagabonzii" lui (deşi Carter profeţeşte într-o clipă de fierbinţeală stahanovistă: "Nu "sufletul" uman trebuie sacrificat pe nicovala istoriei, ci nicovala însăşi trebuie schimbată pentru a putea schimba umanitatea" ) ci, neaşteptat, numai prin prisma unui "fantastic" de sorginte magico-alegorico-cabalistic. Problema este că nici acest spectru al fantasticului nu este împlinit convingător - fiindcă nu e suficient să aglomerezi fapte şi personaje "inedite" pentru a crea un univers paralel. Mai multe părţi disparate nu nasc un întreg - din cioburi de sticlă chioară nu poţi să faci vază de porţelan chinezesc. E un truism să afirmi că, în literatură, unu plus unu ≠ doi. Ca urmare, nu este de ajuns să aduni la un loc cimpanzei umanoizi, şamani exotici şi urinofagi, violete răsărite din zăpadă, clovni metafizici şi un porc-bariton pe nume Sybil care grohăie a înţelepciune sfaturi de tipul "a-v-e-ţ-i-r-ă-b-d-a-r-e", ca să creezi o cheie de interpretare din afară a lumii noastre. În roman, avem de-a face cu un trafic infernal de semnificanţi fără semnificat. Este, cred, manifestarea aceleiaşi inconsecvenţe auctoriale care a făcut din Fevvers din personaj virtualmente seducător, o arătare cameleonică, un nimeni cu sclipici. Iar deranjantă în cel mai înalt grad mi se pare operaţia nepermisă de diluare, de mascare a ideologiei feministe în beletristic. Aş fi preferat un manifest expres, nu ascunzişuri după degetul aparent inatacabil al convenţiei literare.

Fiindcă în Nopţi la circ, avem, fără îndoială, un fel manifest feminist deghizat. Altfel este foarte greu de explicat cum bărbaţii din roman sunt în stare numai să îşi doneze biblioteca unei prostituate pentru că "era singura femeie din Londra care reuşea să i-o scoale" sau să prefere o femeie numai după "felul cum se rade în părţile intime". Herr M. însemnează în ziar necrologurile fetelor tinere cu creion negru, iar lui Walser "frigul îi înţeapă testiculele când stă în picioare" - de ce tocmai această parte anatomică, este anevoie de înţeles, probabil autoarea consideră că ar fi singura din corpul bărbătesc, care poate reacţiona la stimuli exteriori. În basmul Angelei Carter, locul lui Făt-Frumos e ţinut de blegul Walser, personaj fără identitate, pajul adevărului jurnalistic, care pare rătăcit fără scăpare printre firele narative şi maldărele de chiloţi ale lui Fevvers. În rest, la pagina 210 numărasem deja vreo 6-7 violuri (unele rămase în faza de tentativă) şi vreo 2-3 crime brutale. Registrul penal e completat de prostituţie, dar nu, Doamne fereşte, de o prostituţie din aceea murdară, decadentă, demodată, ci, din contră, de una luminoasă, hipermorală, în care "fetele" sunt dulci ca nişte bomboane fondante şi blânde ca nişte îngerese. Pe acest tărâm, bărbaţii, când nu ucid, violează. Când nu violează, încearcă măcar, mârlaneşte, să pipăie nişte sâni. Iar dacă nu pot să pipăie sâni, sunt homosexuali.

Angela Carter îşi duce însă destoinic cruciada împotriva propriilor personaje : "Există multe motive, mai toate bune, pentru care o femeie ar vrea să-şi ucidă soţul; o omucidere poate fi singurul fel în care-şi mai putea păstra un strop de demnitate într-un loc şi într-o epocă în care femeile erau considerate nişte sclave sau, ca în faimoasa antologie a lui Tolstoi [?!, n.m. S.M.], nişte sticle de vin care pot fi oricând sparte atunci când conţinutul lor era consumat". Nu se poate scăpa sub nici o formă de acest stigmat : "E bărbat, chiar dacă şi-a pierdut minţile, răspunse Vera. Ne-ar fi mai bine fără el" aplicabil chiar şi la copii. Acesta pare a fi rezumatul romanului : o haită de tigri perverşi şi huligani hărţuind gazéle inocente, care în final, reprezentând, nu-i aşa, binele care învinge întotdeauna, reuşesc să-i îngenuncheze. Îmi pare că expediţia Anglia - Rusia nu se face în numele iubirii sau anchetei ziaristice, ci parcă mai degrabă pentru a demonstra că există o inferioritate masculină transcontinentală, transbaikaliană şi transiberiană : "îl voi domoli eu, voi face din el un alt bărbat. De fapt, voi face Noul Bărbat, o pereche potrivită pentru noua Femeie şi împreună vom mărşălui spre Noul Secol". Nou Secol XX, care, după cum se mai ştie, a adus un vraf de ideologii şi paraideologii de coada cărora atârnau adesea romane gălăgioase, de o probitate mai mult decât îndoielnică.

Scrisă de Silviu Man

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Yuki spune:

    de asta nu m-am apucat inca, urmeaza sa, pretty soon, in schimb am citit-o pe cealalata, ” Magazinul magic de jucarii” , tot Angela Carter, tot Leda, la fel de interesanta. Ma bucur mult ca in sfarsit ca o editura o publica si astept cu nerabdare ‘The Bloody Chamber’in roginal sau traducere.

    raspunde

  2. Ovidiu Miron spune:

    Cred ca in ziua de astazi cam orice poveste de dragoste e un thriller :) .

    raspunde

  3. Silviu Man spune:

    @ yuki : daca e la fel de “interesanta” ca aceasta (desi Raluca e de alta parere – http://bookblog.ro/raluca-alexe/magazinul-magic-de-jucarii/), o sa aman pentru vremurile in care am sa fiu cu adevarat deprimat ;)

    @ ovidiu miron : posibil (cine stie ce ai patit tu de ai luat filozofii din acestea bele-triste:) ), dar nu e musai sa fie si narate precum cartea de mai sus…

    raspunde

  4. julya spune:

    Super recenzia! Cred ca m-ai ajutat sa nu dau banii pe aceasta carte. Citind recenzia am realizat ca nu este genul meu de carte si iti multumesc. Da, stiu ca parerile sunt subiective, dar atat de buna e recenzia incat m-a convins.
    @ ovdiu miron: nu cred ca aproape orice poveste de dragoste e un thriller, doar daca “actorii” ei doresc sa o transforme… Mai exista in ziua de azi si povesti frumoase, cu dragoste pura si adevarata.

    raspunde

  5. Raluca spune:

    Silviu, eu nu am gasit urme de “manifest feminist deghizat”, dar trebuie sa recunosc ca “Magazinul magic de jucarii” are cateva ciudatenii proprii. Imi pare insa destul de diferita de “Nopti la circ”.

    Cred ca o sa o incerc, Angela Carter imi lasase o impresie…pozitiva :) .

    raspunde

  6. Annie spune:

    Mda…ANGELA CARTER A DEVENIT PUR SI SIMPLU SCRIITOAREA MEA PREFERATA!!! Dupa ce am citit cartea “Magazinul magic de jucarii” , care, pur si simplu m-a uimit..am luat aceasta decizie:P.
    Are un talent aparte.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde

Copyright ©2011 Bookblog.ro