bookblog.ro

O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial

Scris de • 17 September 2013 • in categoria

Titlu: Furtuna Războiului. O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 950
ISBN: 978-606-849-442-5
Cumpara cartea

„Dacă Hitler n-ar fi fost național-socialist, probabil că nu ar fi declanșat cel de-al Doilea Război Mondial, însă dacă ar fi făcut-o, probabil că l-ar fi câștigat. Victoria Aliaților nu fusese deloc inevitabilă în conflictul 1939-1945, deoarece, așa cum observa John Stuart Mill în Despre libertate: «Ideea că adevărul și numai adevărul are puterea inerentă, refuzată greșelii, de a învinge asupra întunericului și a intereselor este un exemplu de sentimentalism neîntemeiat». Multe dintre greșelile lui strategice cele mai grave au fost, mai degrabă, rezultatul convingerilor sale ideologice decât o necesitate de ordin militar”.

Cumpără titlul în engleză

Furtuna Războiului este o istorie integrală și comprehensivă a Celui de-al Doilea Război Mondial, începând de la premisele sale și până la Procesul de la Nürnberg. Andrew Roberts aruncă o privire nu doar în sălile Consiliilor de Război ale Aliaților, dar și în cele ale Axei, urmărește cu atenție toate teatrele majore de luptă, analizează cele mai importante decizii luate de către comandanții puterilor implicate în conflagrație și face un pronostic cu privire la ce curs ar fi luat războiul dacă anumite ordine nu ar fi fost date sau dacă anumite decizii ar fi fost luate diferit. Laudă unele strategii geniale și condamnă altele care au dus la inutile pierderi de vieți omenești, sau care au prelungit războiul chiar și cu un an.

Împărțită pe capitole cu titluri extrem de sugestive (Patru invazii: Septembrie 1939-Aprilie 1940; Cinci minute în Midway: Iunie 1942-Octombrie 1944 sau O uimitoare răsturnare de situație: Martie-August 1943), cartea cuprinde 22 de hărți extrem de utile pentru înțelegerea corectă a teatrelor de luptă, precum și 52 de ilustrații, în care sunt imortalizate diferite personalități ale celui de-al Doilea Război Mondial, arme și piese de artilerie utilizate de diferite armate sau imagini din lupte semnificative. Aceasta este o secțiune extrem de utilă a cărții.

Ca lectură, am perceput Furtuna Războiului în două feluri: unul pozitiv și unul negativ.

Cel pozitiv se referă la structura cărții, la analizele îndrăznețe făcute de autor, la descrierea unor momente mai puțin cunoscute ale războiului (de exemplu sacrificiul soldatului sovietic Panikako), la numeroasele cifre și procente cu care este presărată cartea, de la numărul de tancuri implicate în diferite lupte, la numărul de morți, de răniți și de dispăruți de ambele părți și până la pierderile de armament, piese de artilerie sau nave maritime și avioane, exprimate în procente. Aproape fiecare luptă în parte are beneficiul descrierii unor asemenea numere, eroi sau analize. Există o sumedenie de cărți – fie ele romane, autobiografii sau analize – și filme despre Cel de-al Doilea Război Mondial pe care Andrew Roberts le pomenește pe parcursul istorisirii, asta în afară de imensa bibliografie (34 de documente private și de arhivă, peste 700 de cărți și mai multe de 1300 de note de subsol, care fac trimitere, majoritatea, la bibliografie suplimentară). În afară de această asiduă documentare, autorul a și vizitat multe dintre locurile unde s-au dat bătăliile războiului: „Vizitarea efectivă a locurilor și a scenelor unde au avut loc numeroase momente cruciale ale războiului a reprezentat un câștig neprețuit”.

Coerența cu care descrie autorul firul războiului este demnă de remarcat, chiar dacă, spre exemplu, episoadele în care a fost implicată Japonia, precum și luptele din Pacific, au parte de o relatare împărțită în mai multe capitole. Momentele importante ale războiului din partea europeană, începând cu invadarea Poloniei, sunt relatate cronologic, fiecare cu premisele și consecințele lui. În permanență sunt puse în cumpănă capacitatea de producție de armament a marilor puteri (una dintre cele mai slabe din lume fiind, la începutul războiului, cea a Statelor Unite ale Americii), pierderile fiecărei țări în parte, teritoriile ocupate sau pierdute, precum și acțiunea sau inacțiunea – oportune sau nu – și reacțiile – corecte sau nu – ale părților beligerante. Din aceste perspective tind să-i dau dreptate lui Simon Sebag Montefiore, care spune că Furtuna războiului este „Cea mai bună istorie a celei de-a doua conflagrații mondiale”.

Totuși, există și o percepție negativă pe care am avut-o față de carte, iar asta a fost cauzată de unele concluzii sau de unele declarații pe care Andrew Roberts le-a făcut și pe care, ca istoric, nu cred că le poate justifica obiectiv. Declarații de genul celei cum că Isus Hristos „fusese crucificat de păgâni prin intermediul romanilor” sau că „Bulgaria, care până în acest moment se aflase în război doar cu Marea Britanie și cu Franța, a luat decizia inexplicabilă și sinucigașă de a declara război Uniunii Sovietice pe 5 Septembrie 1944” sunt total surprinzătoare. Cine a cerut crucificarea lui Isus Hristos se știe, și ei nu erau păgâni. Motivul pentru care a declarat Bulgaria în Septembrie 1944 război Uniunii Sovietice nu este inexplicabil, deși este într-adevăr, sinucigaș.

Apoi mai este tendința profund anti germanică și anti niponă care se resimte pe tot parcursul cărții. Dacă atrocitățile pe care soldații japonezi le-au dezlănțuit asupra civililor malaiezieni sau holocaustul îndreptat de către germani împotriva evreilor (nu se pomenește nimic despre țigani sau alte etnii care au suferit tratamente similare) erau acte abominabile, comportamentul similar cu cel al japonezilor pe care soldații ruși l-au avut din momentul în care au depășit granița Uniunii Sovietice „în Prusia Orientală, în Silezia și în alte regiuni ale Reichului (autorul nu pomenește nimic despre același tratament aplicat popoarelor tuturor țărilor pe care Armata Roșie le-a traversat pentru a ajunge la porțile Reichului) – mai ales în Berlin – au fost răspunsurile inevitabile ale unor soldați care, în ultimele 12 luni mărșăluiseră prin orașele și localitățile distruse ale țării lor”.

Ca și lucrare despre Cel de-al Doilea Război Mondial, Furtuna Războiului este una foarte importantă, deoarece descrie întreg războiul, în ordine cronologică (pe cât posibil), iar analizele sale din ultimul capitol, intitulat Concluzie. De ce au pierdut puterile Axei Cel de-al Doilea Război Mondial? implică o înțelegere profundă a tuturor manevrelor, deciziilor și reacțiilor pe care fiecare comandant în parte le-a avut. „Războiul nu ar fi trebuit să înceapă în 1939 ci trei sau patru ani mai târziu” spune autorul în acest capitol. „Dacă ar fi început războiul cu același număr de submarine cu care l-a terminat, poate că Germania ar fi avut o șansă să sufoce Marea Britanie”. Sau „dacă fabricile Lufwaffe ar fi fost mutate din zonele industriale importante și camuflate în subteran […] atunci poate că războiul aerian ar fi evoluat altfel”. Întreg ultimul capitol este o analiză a marilor decizii și reacții, atât ale celor de care s-a făcut responsabil Hitler, cât și ceilalți lideri majori, Churchill, Roosvelt, Stalin sau Comandamentul Suprem al Armatei Japoneze.

Este foarte evident că evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial nu pot fi judecate în mod total obiectiv fără riscul de a deveni cinici, și tocmai din acest motiv am căutat un clip video oarecum justificativ. El explică atât linia autorului – cu toate interpretările sale și lucrurile pe care eu le-am văzut negative – cât și pe cea a detractorului – care în acest caz sunt eu – care nu va accepta anumite formulări și va solicita întotdeauna o obiectivitate care nu poate fi, în final, atinsă.

  • Plusuri

    O carte monumentală, Furtuna Războiului. O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial are avantajul de a prezenta nu doar istoria cronologică, cu tot ceea ce a însemnat casus beli și intrarea fiecărei națiuni în război, dar și o analiză comprehensivă a diferitelor momente deosebite ale conflictului, cum ar fi capitularea Franței sau refuzul categoric al Alianței de a discuta vreun fel de pace cu Germania. În plus, rezervarea unui întreg capitol pentru trecerea în revistă a greșelilor tactice și politice ale tuturor liderilor majori, împreună cu o analiză a ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă acestea ar fi fost diferite îi conferă lucrării un loc aparte în bibliografia care tratează cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Minusuri

    Așa cum am menționat, consider că în calitate de istoric Andrew Roberts nu ar trebui să facă anumite remarci, în plus o analiză și o prezentare cronologică a unui eveniment istoric nu poate implica, din profesionalism, nici o cât de mică măsură de părtinire, mai ales dacă lucrarea critică scrierile justificative ale generalilor naziști care au supraviețuit războiului și procesului de la Nürnberg.

  • Recomandari

    Celor pasionați de Cel de-al Doilea Război Mondial le recomand să citească această carte înainte de a citi altele, care aprofundează anumite aspecte ale conflagrației, cum ar fi Sfârșitul lui Ian Kershaw, Leningrad al Annei Reid sau În buncăr cu Hitler al lui Joachim Fest.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Seba B. spune:

    Ce parare aveti de cartea STALINGRAD al luiAntony Beevor? am receptionat niste opinii contradictorii despre ea si as dori sa stiu daca merita sa fie cumparata si citita…
    Va multumesc!

    raspunde

    • Grigoras Ciprian spune:

      Fiind specializat in chestiuni legate de al doilea razboi mondial,prin profesia de istoric, recomand cartile lui Beevor, autor britanic obiectiv si echilibrat in analiza, mai ales ca se pot citi aproape ca un roman. Stilul este precis si lucid. Desigur ca sunt si limite evidente, dar cartea merita a fi citita. Pentru toti cei interesati de Frontul de Est din al doilea razboi mondial recomand cu precadere cartile lui Victor Suvorov si lucrarea lui Mark Solonin, “Razboiul si cercurile”. Informatiile sunt deosebit de interesante.

      raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro