Titlu: Zoli
Autor: Colum McCann
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Gabriela Tănase
Numar pagini: 314
ISBN: 978-606-609-430-6

„Cei din comunitatea ei nu erau capabili să facă față unei adevărate curbe a gravitației. Forța era permanent îndreptată în jos, chiar dacă prin ricoșeu urma să se salte după aceea în sus. Nu trecea nicio clipă fără astfel de subiecte și lucrurile începuseră să o ia razna: tot mai multe discuții despre Legea 74, Sfârșitul vieții nomade, Marele popas. Unii le ignorau. Alții le îmbrățișau, vedeau asta ca o cale să-și umple buzunarele și se autodenumeau regii țiganilor, o noțiune golită de orice sens pentru Zoli și oamenii ei”.

Cumpără titlul în engleză

Zoli este un roman de dragoste. Este un bildungsroman. Este un roman despre pierderea demnității, despre căutarea unei salvări, despre esența modificării la cel mai intim nivel a vieții – toate acestea aplicate unei etnii întregi: etnia romă, țiganii. În contextul actual, nu putem privi o carte precum Zoli fără să considerăm anumite evenimente care ajung în topul știrilor zilnice, de la obligativitatea de a-i numi pe țigani „etnici romi” („Încă ne mai spun țigani”, spune Zoli la un moment dat, referindu-se la europenii printre care etnicii au reușit sau, mai bine spus NU au reușit, să se integreze), la fel de fel de titluri pe care și le arogă romii, (regi, împărați, etc), – situație care nu-i scapă nici lui Colum McCann. Dincolo de povestea de dragoste – unică în felul ei – Zoli este o opinie politică într-o oarecare măsură și nu am vrut să trec cu vederea peste acest lucru.

Personajul Zoli este unul deosebit. Transformarea care – după cum mizează autoritățile proaspăt instauratului regim comunist din Cehoslovacia – ar anula diferențele dintre etnici și ceilalți membri ai societății și pentru care sunt puse în joc resurse foarte mari, ajunge în final să o afecteze în primul rând pe ea, cea care a luptat cel mai activ împotriva acestei transformări și care, de asemenea, va suferi cel mai mult de pe urma inițierii ei. Această situație constituie în esență întreg firul epic al romanului, pe care Colum McCann îl exploatează magistral. Toate etapele prin care trece personajul reprezintă tot atâtea oportunități pentru autor de a puncta aspecte ale legilor care stau la baza funcționării etniei rome, percepțiilor pe care aceștia le au asupra lumii și asupra celor care nu fac parte din etnia lor, sau relațiilor din interiorul etniei, dar și dintre țigani și ceilalți.

Un aspect extrem de important, cel care, pe lângă tradițiile țigănești, este pe departe elementul catalizator al acțiunii, îl reprezintă tabloul istorico-politic: acțiunea se petrece între perioada interbelică și cea post comunistă. Viziunea asupra țiganilor ca indivizi și a comunității etnice rome suferă o schimbare radicală imediat după încheierea războiului, când naziștii cu optica lor antisemită, prigonitori ai etniei, ies din scena politică, iar comuniștii vor să reprezinte tot ceea ce naziștii nu erau. Așa încât, fac din acceptarea etniei rome politică de stat. „Cetățeni de origine romă, veniți alături de noi!”, scria pe un afiș, „pe care apărea cu aproximație fața lui Zoli, un desen, nu o fotografie, ușor idealizată, fără defectul al ochi, ci cu privirea pătrunzătoare a unei femei muncitoare, purtând o tunică gri”. Imaginea de pe afiș spune totul despre viziunea pe care autoritățile o au față de etnie: total greșită și idealizată. Această nepotrivire va fi izvorul dramei prin care va trece șatra din care face parte Zoli. Reglementarea statutului etniei prin Legea 74 care stabilea obligativitatea sedentarizării etniei, Sfârșitul vieții nomade sau Marele Popas cum îl numeau autoritățile, va fi primit diferit în comunitate, cei mai mulți fiindu-i împotrivă.

Romanul este construit ca o suită de destăinuiri, unele relatate la persona întâi de diferite personaje, printre care și Zoli, altele la persoana a treia. Ceea ce impresionează mult este faptul că aceste relatări diferă radical ca stil literar. Realmente este ca și cum mai multe persoane ar fi contribuit la scrierea acestui roman. Stilul lui Zoli este romantic dar oarecum smuncit. Englezul pe de altă parte, relatează într-un stil mai direct, lipsit de poetica lui Zoli. Restul romanului are ceva din stilul jurnalistic, cu relatări reci și obiective, dar este presărat și cu episoade de meditație asupra condiției țiganului și a etniei rome.

Romanul a fost scris cu un efort considerabil. Țiganii sunt creați după o analiză foarte atentă a etniei, iar interacțiunea lor cu europenii este autentică. Sunt invadați de sentimente reciproce de frică, dispreț, curiozitate. Europenii se tem de legendara lor violență, precum și de riscul de a-și pierde tot ce au prin buzunare. Țiganii se tem de noi prigoniri, de noi legi care urmează să le limiteze libertățile. Și unii și ceilalți se disprețuiesc reciproc pentru miros, îmbrăcăminte, stil de viață. Dar asta nu-i împiedică să fie curioși exact în legătură cu aceste subiecte.

„McCann a scris o carte profund emoționantă care ne-ar putea schimba părerea despre lume”, spune The Irish Mail. În esență, cam asta este Zoli: o încercare de a pune etnia romă și indivizii care fac parte din ea într-o lumină mai lumească. Romanul mi-a amintit, din acest punct de vedere, de Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe – evident, păstrând proporțiile.

• Plusuri

  Un roman care pune etnia romă într-o lumină pozitivă și profund umană, Zoli este o lucrare necesară în vremea noastră, în care discriminarea este caracteristica principală a atitudinii multora vis-a-vis de țigani.

• Minusuri

  Cred că, deși Colum McCann a studiat nu neapărat etnia, dar cu siguranță câțiva țigani, ar fi putut fi încă și mai realist, deși poate că ar fi stricat savoarea de roman de dragoste.

• Recomandari

  Recomand Zoli în primul rând curioșilor. Celor care vor să afle cum sunt de fapt percepuți țiganii, atât individual cât și ca etnie, în statele foste comuniste și nu doar în România, în Bulgaria, în Franța, în Italia și în Marea Britanie.