Titlu: Fața verde
Autor: Gustav Meyrink
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Daniel Bichiș
Numar pagini: 344
ISBN: 978-606-579-762-8

Fața verde este un roman în care atmosfera – apăsătoare, claustrofobă, grotescă – este mai grăitoare decât personajele sau acțiunea. Deși a fost scrisă în timpul primului război mondial, autorul aruncă, dezgustat de ororile nemaivăzute ale războiului, o privire dincolo de sfârșitul acestuia, când soldații se întorc acasă distruși, triști, fără chef de viață și urmăriți de fantome, de obsesii și de gânduri sinistre, când ar fi trebuit să se întâmple ceea ce ar fi fost normal să se întâmple: „după terminarea războiului, sufletele se vor liniști.” Acum însă, în exilul autoimpus al sufletelor distruse, explorat din perspectiva lui Fortunat Hauberrisser, „din păcate, s-a întâmplat exact invers.” Observăm o dispariție a speranței, o creștere a disperării și instaurarea unei atmosfere apocaliptice: „când războiul se terminase, suferința se accentua din zi în zi, aducându-l aproape în pragul disperării.

Cartea este plină de simboluri, unul dintre ele – cel mai evident – fiind Evreu rătăcitor. Totuși, Meyrink hrănește acest simbol cu multe altele, adăugând elemente de misticism est-european și din Islam, creând astfel un simbol unic, diferit de original. Ceea ce păstrează de la Evreul rătăcitor (denumit în germană Evreul etern – der Ewige Jude) este chiar nemurirea acestuia, totuși diferită de a lui, pentru că îl precede pe Isus: „De când Luna, această eternă călătoare, se rotește pe cer, continuă evreul, eu mă tot aflu pe Pământ. Am văzut oameni ce semănau cu maimuțele și țineau în mâini topoare de piatră.” Și mai diferă, acest Chider-cel-Verde de Evreul rătăcitor prin faptul că, așa cum spun criticii – și cum cu destulă ușurință se desprinde din carte – el nu este un suflet rătăcitor în căutarea mântuirii, ci mai degrabă și-a găsit mântuirea, iar acum servește altora ca ghid pentru salvarea sufletului.

Personajul Chider-cel-Verde împrumută însă și de la Omul verde, figură mitologică, reprezentată în sculpturi și picturi printr-o față compusă din frunze și vegetație, ce simboliza renașterea și ciclicitatea naturii, câteva elemente specifice, în special acela de revenire, de renaștere spirituală. al-Khidr, un simbol din religia islamică, îi împrumută și el lui Chider-cel-Verde din caracteristicile lui: înțelepciunea și cunoștințele mistice, dar și disponibilitatea de a le oferi celor care au disperată nevoie de ele.

Un alt simbol este acela al devenirii prin căutare, al călătoriei inițiatice. Amsterdam, orașul în care este plasată acțiunea romanului, un Amsterdam întunecat, apăsător, ca un labirint, se dezvăluie încet în fața personajului principal, Străinul elegant, Hauberrisser. Contrar celor susținute de unii dintre biografii lui Meyrink, care pretind că orașul descris în Fața verde este unul inventat, Librăria Ritman din Amsterdam deține câteva notițe ale autorului din care reiese foarte clar că acesta chiar a vizitat orașul, descriindu-l apoi (în special anumite cartiere) foarte detaliat, clar în vederea scrierii acestei cărți. Aceeași librărie pune romanul lui Meyrink într-o lumină foarte interesantă prin dezvăluirea faptului că, încă din secolul al XVII-lea, Amsterdam „era centrul magiei și ocultismului datorită climatului său liberal; cărți care nu puteau fi publicate nicăieri, erau publicate aici. Din acest motiv orașul a exercitat un asemenea magnetism pentru cei din cercurile ezoterice”.

Fidel dualismului care l-a caracterizat, Gustav Meyrink vede orașul pe de o parte ca pe un paradis pentru cei care sunt în căutarea spiritualității, pentru cei care încearcă să-și descopere sinele, să-și salveze sufletul, pe de altă parte însă fiind nici mai mult nici mai puțin decât Sodoma și Gomora, unde la tot pasul riști să dai peste profeți falși, scamatori ieftini și șarlatani spirituali. În final, la fel ca cele două cetăți, și acest Amsterdam va fi sortit pieirii. „Amsterdamul a fost ras de pe fața Pământului. O cultură decadentă s-a transformat într-un morman de gunoaie prăfuite”. Simbolistic vorbind – și luând în considerare perioada când a fost scrisă cartea, Primul Război Mondial, considerat la momentul respectiv Marele Război, fiind cel mai violent și de anvergură de până atunci – această apocalipsă care cuprinde Amsterdamul este, de fapt, expresia senzației că războiul va fi perpetuu. Sfârșitul lui nu va face altceva decât să termine ceea ce a început: distrugerea lumii. Și totuși, din această distrugere, Hauberrisser scapă nevătămat, reînnoit într-o oarecare măsură, ceea ce sugerează o speranță destul de greu de desprins din restul cărții.

Călătoria inițiatică îl are ca pivot pe Chider-cel-Verde nu ca un leitmotiv, ci ca far, ca pe luminița de la capătul tunelului. Hauberrisser, după ce l-a întâlnit în prăvălie pe Evreul etern, îl va căuta pe tot parcursul cărții, pentru că el pare a avea răspunsurile, el pare a fi cel ce poate înlătura disperarea prin oferirea unei mostre de înțelepciune care, până atunci, îi va scăpa eroului nostru. Meyrink pare să se fi lăsat purtat de forțe oculte atunci când a scris cartea, de parcă el însuși s-ar fi luptat cu acele puteri invizibile care îl încearcă permanent pe Hauberisser. Fiecare luptă pare personală, la fel cum fiecare soluție pare o revelație, prezentată cu entuziasm. Lungile discursuri despre ocult m-au făcut să consider că, de fapt, Fața verde este un soi de proiect prin care Meyrink a încercat să rezolve probleme care îl măcinau din greu. Pentru cei care au citit Golem, acest lucru nu va părea deloc ciudat.

• Plusuri

  O carte care, deși nu se ridică la nivelul celei scrise anterior de autor, Golem, este totuși foarte bună, cu mult mai bună decât multe alte cărți despre ocultism pe care le-am citit. Gustav Meyrink este unul dintre cei mai buni scriitori de fantastic din secolul XX, dacă nu chiar cel mai bun.

• Recomandari

  Fața verde este o bună completare pentru genul de literatură ocultă care explorează zonele întunecate ale minții umane, care își găsesc refugiu – sau originea – în mituri și simboluri ancestrale. Recomand cartea celor care l-au descoperit deja pe Gustav Meyrink, dar și celor care își doresc să descopere un autor ambivalent, inteligent și de loc ușor de înțeles în totalitate.