Titlu: Rӑtӑcirile lui Herman Melville
Autor: Jay Parini
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Luana Schidu
Numar pagini: 424
ISBN: 978-973-689-648-4

S-a tot vorbit despre Moby Dick, balena albӑ cunoscutӑ întregii lumi prin scriitorul american Herman Melville. Cred cӑ este imposibil ca cineva sӑ nu fi auzit de aceastӑ carte, pe bӑncile școlii, în discuţiile noastre sau prin diferitele sale ecranizӑri. Suntem fascinaţi sau intrigaţi de o mulţime de cӑrţi, ne simţim acasӑ în interiorul lor, ne descoperim pe noi înșine sau descoperim noi perspective ale umanitӑţii … le parcurgem însӑ adesea fӑrӑ a ști mai nimic despre persoana din spatele lor. Avem oare acest drept? Cât ne ajutӑ o biografie în înţelegerea unei cӑrţi? Cât de bine putem cunoaște un scriitor? Cât acces putem avea la trӑirile, pasiunile și gândurile lui cele mai intime?

Cumpără titlul în engleză

,,Este imposibil sӑ vorbești sau sӑ scrii fӑrӑ sӑ te dezvӑlui total.” (Herman Melville - Pierre)

Jay Parini încearcӑ sӑ pӑtrundӑ în universul și-n Odiseea lui Melville, scriindu-și romanul pe douӑ voci, fӑrӑ a respecta cronologia. Prima dintre ele este cea a lui Lizzie, soţia scriitorului, care începe prin urmӑtoarea frazӑ: ,,Devenisem, la mijlocul vieţii, în toiul cӑsniciei cu Herman Melville, o prizonierӑ. Și voiam sӑ mӑ eliberez.” (9) Herman este vӑzut ca ,,nebun”, ,,violent”, instabil, trӑind în propria lume, nu tocmai soţul sau tatӑl ideal. Numai cӑ Lizzie rӑmâne alӑturi de Herman pânӑ la moartea acestuia. În secţiunile dedicate ei, Lizzie pare sӑ caute calea spre soţul-scriitor, evocând atât clipele lor de fericire, cât și frecventele lor mutӑri, problemele financiare și ajutorul constant primit din partea familiei ei, relaţia stângace, uneori brutalӑ cu fiii lor.

,,Trӑiește viaţa pe muchie, privind spre abis, și își ia și cititorii cu el. Vrea totul sau nimic, certându-se cu Dumnezeu, acuzându-l de indiferenţӑ, ba chiar de urӑ faţӑ de rasa umanӑ.” (12)

Melville este însă mereu prins între douӑ lumi: Anglia și America, civilizaţie și sӑlbӑticie, relaţii hetero- şi poate homosexuale. Adorӑ sӑ cӑlӑtoreascӑ pe mare, sӑ vadӑ lumea, sӑ citeascӑ, sӑ scrie și sӑ exploreze ceea ce societatea eticheteazӑ ca lucruri tabu, în timp ce pentru el acestea reprezintӑ libertatea spiritului său. Îndrumat şi ajutat de fratele său, Gansevoort, cel care-i oferă o agendă şi-l sfătuieşte să scrie tot în ea, pentru ,,o disciplină a privirii”, urcă pentru prima dată la bordul unui vas.

,,Viaţa pe mare înseamnă poveşti.” (27) Şi perspectiva, vocea lui. Orgiile şi istorisirile mai mult sau mai puţin cunoscute ale marinarilor. Căpitani pe jumătate nebuni, în căutarea balenelor. Căutarea unei divinităţi în toate rătăcirile vieţii. Fuga de pe nave şi experienţa în triburi de canibali, precum Taipi. Herman Melville ,,a hotărât să nu îşi încheie viaţa ca tatăl său: îngropat în datorii, cu o mulţime de copii, alături de o soţie disperată care să se întrebe cum să plătească chiria sau să hrănească familia dintr-un venit inexistent. El îşi va face nişte rezerve, folosind orice mijloace avea la dispoziţie, ca un zid împotriva lumii şi a mizeriilor ei.” (144)

Numai că Herman este prins în vârtejul vieţii, într-un conflict puternic între spiritul său liber, aventurier, şi relaţia extrem de puternică cu propria mamă, dorinţele ei, clasa de mijloc, societatea. Scrierile sale nu sunt apreciate la adevărata lor valoare. Cei patru copii sunt crescuţi financiar mai mult de tatăl soţiei sale. Se angajează în cele din urmă şi devine un solitar. Textele sale nu sunt înţelese de aproape nimeni, cu excepţia lui Nathaniel Hawthorne: ,,Tu eşti un om de spirit, Herman. Eşti poet. Eu aş pune tot ce-ai visat vreodată în acest roman. Fiecare carte adevărată este o formă de Scriptură. Scrie-ţi propria Biblie.” (279)

Herman Melville are diferite relaţii amoroase cu femeile din locurile prin care trece. La un anumit punct, afirmă că îşi iubeşte profund soţia. Însă nicio relaţie cu o femeie nu ajunge la profunzimea lucrurilor sau nu-l tulbură aşa cum unii dintre prietenii lui o fac. ,,Prietenia se întemeiază pe iubire.” (286) Este oare pasiunea şi dăruirea sa, căutarea unui ,,suflet-pereche” în ceea ce priveşte literatura, cultura şi religia confundată/înlocuită cu o atracţie sexuală? Androginitatea se manifestă prin exuberanţa sa, nevoia de destăinuire, masculinitatea pe care o arată în luptele de pe nave, izbucnirile sale în plâns, instabilitatea emoţională ... Aproape fiecare capitol explorează graniţele dintre prietenie şi iubire, Parini neoferindu-ne însă un răspuns concret la aceste ,,rătăciri”.

Parini ne atrage atenţia că ,,acesta este un roman, nu o biografie literară. Cu alte cuvinte, am inventat multe lucruri, am mutat evenimentele ca să-mi servească scopurile narative şi am născocit dialoguri, precum şi anumite scrisori şi însemnări în jurnal. Cu toate acestea, am respectat elementele esenţiale ale vieţii şi epocii lui Melville.” (419)

Fisurile acestui roman, din punctul meu de vedere, constau însă în stilul lui Parini, adeseori liniar, cu dialoguri care prezintă de multe ori idei, pe alocuri false în exprimare. Este însă un roman interesant, care pătrunde în acelaşi timp într-o lume a Americii de început, cu extinderea sa spre Vest, căutarea unui nou Adam şi a unei noi grădini Edenice (găsite de Melville paradoxal în interiorul triburilor şi nu la el acasă) sau relaţiile dintre Anglia şi America sau nevoia de o literatură (şi istorie) proprie Americii ... Şi-n această minunată Lume nouă, putem oare şti vreodată cine a fost cu adevărat Herman Melville?

• Plusuri

  Stilul liniar; accentul cade pe idei și nu pe felul în care acestea sunt exprimate;

• Recomandari

  Celor care l-au citit sau vor sӑ-l citeascӑ pe Herman Melville. Iubitorilor de literaturӑ și istorie americanӑ. Celor care sunt pasionaţi de romane biografice.